Ioan Miclău Gepianul - OBICEIURI DE CRĂCIUN -Pentru umblatul cu Vifleemul- + AN INSPIRATION

OBICEIURI  DE  CRĂCIUN

-Pentru umblatul cu Vifleemul-

(Tradiții creștine bihorene)

”...Pentru umblatul cu Vifleemul sau Irozii se selectează feciori între 15-20 de ani, talentați în cântare și în oratorie. Vifleemul are înfățișarea unei Biserici, în care se găsește icoana Nașterii Pruncului Iisus și a Maicii Domnului.

Această bisericuță este purtată de patru persoane, ajungând în casele credincioșilor, o așează pe masă, recitând și colindând din piesa ”Irozii”...” Tinerii sunt îmbrăcați specific scenei biblice din timpul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. La terminarea programului, tinerilor interpreți li se oferă un pahar de vin, cozonac și câțiva bănuți, iar gazdelor primitoare li se face urarea: ”Să vă găsim sănătoși și voioși la anul și la

mulți ani”

Corul:

Colo sus în vremea ceea

În frumoasa Galileea

O fecioară viețuia,

Ce Maria se numea,

Nazaret era orașul

Unde ea-și avea sălașul.

Într-o zi Maria sta

Singură și se ruga

Și deodată ce văzuse

Casa toată se umpluse

De-o lumină lucitoare

Ca lumina cea de soare.

Îngerul Gavriil intrase

La Fecioara Sfântă-n casă

Și din zbor le ea se-opri:

-Bucură-te! Îi grăi.

Nu te –nspăimânta Maria

Fiu al Domnului va fi

Și Iisus se va numi.

(în fața cortinei)

Prezentatorul 1:

Când Hristos Domnul era să se nască

Ieșit-a în țară poruncă regească

Toți să purceadă și să se înscrie

În cetatea în care-i a lor obârșie.

Prezentatorul 2:

Și din Galileea, de la Nazaret

Mergea și Maria cu Iosif cel drept

Pân-la Betleem, orașul vestit

Unde-și căutară loc pentru dormit.

Iată că și steaua pe ceruri lucește

Și din răsărituri la toți povestește

Că aici în lume, sub un cer frumos

S-a născut Domnul Iisus Hristos.

(Se deschide cortina)

Copii cu steaua:

Steaua sus răsare

Ca o taină mare,

Steaua strălucește

Și lumii vestește

Că astăzi Curata

Și nevinovata

Fecioara Maria

Naște pe Mesia.

În țara vestită

Betleem numită

Magii cum zăriră

Steaua sus porniră

Și dacă sosiră

Îndată-l găsiră

La dânsul intrară

Și se închinară

Cu daruri gătite,

Lui Hristos menite,

Luând fiecare

Bucurie mare,

Care bucurie

Și aici să fie

De la tinerețe

Pân-la bătrânețe.

(Se închide cortina)

Prezentatorul 1:

Îngerii au coborât

La păstori de i-au trezit,

Îndemnându-i să purceadă

Pe Hristos și ei să-l vadă.

Corul:

Coborât-a coborât, ziorel de zi

Îngerul Domnului Sfânt

La păstori în Viflaim

Aproape-n Ierusalim.

Păstorii l-au întrebat

-Ce veste ne-aduci din sat?

Veste bună voi vesti,

De voi toți vi-ți veseli.

Pe la cântători târziu

Maica Sfântă născu Fiu,

La născut pe fân uscat

Și-i al lumii Împărat.

(Scena reprezintă staulul din Betleem)

Îngerii în cor.

Păstorilor tineri, nu mai dormiți

Și somnul de acum nu-l mai folosiți

Și mergeți la Betleem, degrabă,

O, păstorilor de treabă.

Și acolo veți afla

Că s-a născut Mesia.

Și dacă nu ne credeți pe noi

Ia uitați-vă și voi

La steaua care vine.

Păstorul 1:

Ciudat vis am visat,

Îndată ce m-am culcat,

Să mergem la Betleem

Pe Mesia să-L vedem.

Păstorul 2:

Parcă cerul s-a deschis,

Să mergem că nu e vis.

Păstorul 3:

Fraților, să ne grăbim

Pe Mesia să-L găsim

Cu daruri să ne-nchinăm

Bucurie să aflăm.

(Păstorii se retrag, se închide cortina)

Corul:

Colinda ”Trei păstori”

Prezentatorul 1:

Mama-Pruncul a-nfășat

Și în iesle L-a culcat

În iesle pe fân uscat

Pe al lumii Împărat.

Prezentatorul 2:

Iar trei crai mânați de dor,

Lăsând țări în urma lor,

După stea călătoresc

Să găsească Prunc ceresc

Prezentatorul 1:

Și să facă închinare

Pruncului cel sfânt și care

S-a născut în lume jos,

Pentru omul păcătos.

Copiii:

(Colinda ”Trei crai de la răsărit”)

PARTEA a II-a

(salonul de lucru a lui Irod)

Irod: Stratioate!

Stratiot:

-Poruncă, prea înălțate împărate.

-Ce vești? De rău ori de bine

Pot să aflu de la tine?

Stratiot:

-Preaputernice împărate,

S-a lățit faima-n cetate

Că pe-aici ar fi venit

Trei crai de la răsărit

Și întreabă și opresc

Pe oricine întâlnesc:

-Nu știți unde s-a născut

Un crai Domn fără-nceput?

Dar la astă întrebare

Nimeni nu este în stare

Să răspundă și să dea

Lămurirea ce-o cerea.

Irod:

-Mergi de-i caută și-i cheamă,

Ca să dea aice seamă

Ce regi sunt, de unde sunt,

Ce caută și pe cine

Spre a-și lua voie de la mine,

Aici în al meu pământ

Să-i aduci pe toți trei,

Să vorbesc și eu cu ei.

(Stratiot iese, Irod ca pentru sine)

Irod:

-Cine-mi calcă-mpărăția

Și ar vrea să-mi ia domnia,

S-a născut cineva, oare,

Cu mine să se măsoare?

(intră craii)

Către crai:

-Crailor din răsărit,

Vă zic bine ați venit,

Și pe cine căutați?

Gașpar:

-Cinste prea mare avem

Pe împăratul să-l vedem

Irod:

-O,voi, năluci pământești

Cu chipuri crăiești

Pe la noi ce căutați

Și ați putut să călcați

Cu a voastră îndrăznire

Puternica-mi stăpânire.

Gașpar:

-Ție, Doamne prea slăvite,

Multe zile fericite!

Privind a noastre veșminte

Ți-ai putea aduce-aminte

C-avem oaste-mpărătească

Cu a ta să se-ntâlnească.

Dar în loc de oaste mare

Am plecat ca fiecare

După-o sfântă arătare.

Irod:

-Prin Ierusalim umblați

Și pe cine căutați?

Gașpar:

Suntem trei magi călători

Crai ca frații, iubitori,

Văi, coline neumblate

Și păduri nedesfundate

Pretutindenea călcăm

Și de împărat întrebăm,

Din Persida am plecat

După o stea ce s-a arătat

Pe cerul înseninat.

Aicea cum am ajuns

Steaua în nori ni s-a ascuns

Și ne-a fost a ne plimba

Prin oraș a întreba:

-Unde s-a născut, zicând

Un crai mare de curând?

Dar niște ostași de-ai tăi

Foarte răpitori și răi

Cu puterea ne-au răpus

Și înainte-ți ne-au adus.

Irod:

-V-aș mulțumi ca la frați

Dac-ați vrea s-mi arătați

Care de unde veniți

Pe nume cum vă numiți

Și-ncotro călătoriți?

(lui Melchior)

Ce crai mare ești tu?

Melchior:

-Melchior e al meu nume

Vin din răsărit de lume

Și din prorociri aflând

Că se va naște de curând

Mare împărat pe pământ

După o stea ce s-a arătat

Din înaltul înseninat

Am plecat ca să-l găsesc

Să mă închin și să-i slujesc.

Irod:

-Pasă, pas la împăratul,

Că i-oi închina eu capul

Cu un paloș cutezător

Și la soare sclipitor,

Ce o să-l înfioreze

Și capul să i-l reteze.

(lui Baltazar)

Irod:

-Dar tu ce crai mare ești?

Baltazar:

-Eu sunt craiul Baltazar,

De la Persida am pornit

Cu o stea ce s-a ivit.

Și din proroci citind

Că s-o naște pe pământ

Cel mai mare împărat

Mesia mult așteptat,

Am plecat ca să-l găsesc

Să-i duc daruri, să-l slujesc;

Și să mă închin și eu

Ca unuia Dumnezeu.

Irod:

-Pasă, pas la împăratul,

Că-i voi închina eu capul

Cu un paloș tremurător

Și la soare sclipitor

Care să-l învioreze

Și capul să i-l reteze

(lui Gașpar)

-Dar tu care te uiți rău, rău

Privind la scaunul meu,

Îți este rândul să vorbești,

Spune ce crai mare ești?

Gașpar:

-O, Iroade împărate

Au vrei tu aceste toate

Să le afli de la mine?

Irod:

-Negreșit și de la tine!

Gașpar:

-De mă vei lua cu asprime

Nimic nu afli de la mine

Blând dacă te vei purta

Atuncea vei afla.

Irod:

-Fie, atunci, pe voia ta!

Gașpar:

Sunt 40 de ani mai bine

De când ne numim ca tine

Crai și filozofi să știi,

Feciori de Domn să ne ții

De domni și de împărați

Cu coroane încoronați.

Irod:

De domni și de împărați?

Dar atunci ce căutați?

Tot umblând prin țări străine,

Făr-de oaste pân-la mine?

Gașpar:

-Ieremia ne-a trimis

Și din scripturi am înțeles

Că s-o naște pe pământ

Împăratul nou și sfânt

De o stea ne călăuzim

Pe Hristos ca să-L găsim

Lumii ca să-L vestim.

Irod:

-Scripturi și prorociri

Dar, tu, de unde le știi?

Gașpar:

Din știința lui Varlam

Strămoșul lui Avraam

Irod:

-Și ce spune că va fi?

Gașpar:

-Ce va fi se va-mplini

Din Iacov se va ivi,

Și ca stea va străluci,

Unul din israeliteni

Să zdrobească pe viteni.

Irod:

-Dar cine va cuteza

Unul din israeliteni

Capul a le sfărâma

Puternicilor viteni?

Gașpar:

-Dânsul, Domnul domnilor

Dânsul, Craiul crailor

Împăratul împăraților!

Va veni și va putea

Capul a le sfărâma.

Nu cumva ești și tu, oare,

Din viteni, un boier mare?

Irod:

-Da, așa precum grăiești

Dar tu ce crai mare ești?

Gașpar:

-Eu țin frâiele crăiei

Din părțile arăpiei

Craiul Gașpar mă numesc

Și ca unul crai vorbesc

Dar, tu, nu ne învrednicești

Să ne spui ce crai mare ești?

Irod:

-Răi barbari din răsărit,

De aceea mi-ați venit

Ca prin astfel de cuvinte

Să ispitiți pe-un părinte?

Nu vedeți, nerușinați,

Cât o să vă defăimați?

Al meu nume, când l-aude

Pasărea în nori se ascunde.

Eu sunt Irod împărat!

Pe cal voi încăleca

Paloșu-n mâini voi lua

Pe Hristos l-oi nimici

Iar pe voi v-oi pustii.

Melchior:

-Astronoame Baltazar,

Varsă din cer foc și jar

Și catran și cu pucioasă,

Pe acest tiran să-l arză

În Hristos și el să crează

Să-l vedem că se botează.

Baltazar:

-Oamenii cu toți se-nchină

La o stea ce dă lumină

Numai tu nu, idolatre,

Ticălosule împărate!

Nu te temi că te vor bate

Ale tale mari păcate

Și fărădelegile toate?

Poruncind planetelor,

Mai ales cometelor

Domnia ți-or pârjoli

Palatul ți-or pustii

Praf și pulbere vor fi.

Irod:

-Răi barbari fără de minte

Mă ispitiți prin cuvinte

Când v-aș putea fi părinte!

Voi așa mă defăimați?

Deloc nu vă rușinați?

La pedeapsă nu visați?

Că eu pot să dau porunci

Ca să fiți supuși la munci.

Gașpar:

-Iroade prea slăvite,

Nu ne pune la ispite,

Nu ne vorbi de porunci

C-o să ne supui la munci?

Când o fi pe vitejie

Și noi avem o urgie (scot săbiile)

Irod:

-Stratioate!

Stratiot:

-Poruncă, prea-nălțate împărate!

Irod:

-Ia pe acești nemernici magi

Și în temniță să-i bagi

Și la muncă să mi-i ții,

Până or pieri de vii.

(Stratiot iese cu magii, Irod se plimbă

gânditor)

Irod:

-O, tu, sfetnic luminat,

Cu minte ageră-nzestrat,

Ce zici, tu, de aceste lucruri ciudate,

Ce văzui că avem parte?

Cărțile tale sfinte

Ce grăiesc de mai-nainte?

Sfetnicul:

-În ele stă, mărite,

Că în Betleemul Iudeii,

În părțile Galileii

Din neamul lui David

O să se nască

O mlădiță-mpărătească

Și scaunul lui de domnie

O să rămâie în vecie.

Mesia se va numi

Neamurile il vor cinsti.

Irod:

-Va să zică nu e glumă

Cu această poveste nebună,

Cu aceste fețe crăiești

De care vrui să scap pe veci.

(lui Stratiot)

Irod:

-Stratioate

Stratiot:

-Poruncă, Prea înălțate Împărate!

Irod:

-Pe acești trei crai lumești

Cu omenie să-i cinstești

Și la mine să-i poftești.

(Stratiot pleacă.Irod ca pentru sine)

Irod:

-De la crai, cu viclenie

Știrea ușor o să-mi vie

-Unde-i pruncul împărat

Care atât m-a tulburat?

Sabia mea ascuțită,

Spre omor mi-e pregătită

Va ști mintea să-mi lucreze

Ca pe Hristos să-l reteze.

Stratiot:

-Aici sunt, Prea Înalte Împărate

Cu craii să faci dreptate.

Irod:

-Fraților, să-mi dați iertare

Căci am fost în tulburare

Că în cugete curate

Acum vă dau dreptate.

Gașpar:

-Atunci, o, împărate,

La toți să ne fie iertate!

Irod:

-Pornind, mergeți de-L aflați

Și venind mă înștiințați;

Să merg să mă închin și eu

Ca unuia Dumnezeu.

Melchior:

-Să te închini cu inima curată

Parcă n-aș putea să cred,

Cum pleci genunchii tăi îndată

Totuși aș voi să văd.

Asta nu poate să fie

Decât numai viclenie.

Baltazar:

-Umbli cu fiori ritoricești

Vrei trei crai să amăgești

Tu umbli cu lingușeli

Trei fețe de crai să-nșeli?

-Iudeea, pământ întins

Ce-ai sub cerul mult întins

De ai vreo steluță anume

Să ne îndrepte pe căi bune,

Tu, pe aceea ne-o dă

De vrei tu, aceea fă.

Irod:

-Eu din suflet cu înfocare

Aș face acest serviciu mare

Dar vă spun cu umilință

Și în Hristos cu credință

Că despre aceste toate

N-am durere, nici o veste.

Mergeți, cercetați bine

Vă și-ntoarceți iar la mine

Ca și eu cu plecăciune

Să-i fac o închinăciune.

Gașpar:

-Mergem, fraților, să aflăm

Pe cel ce îl căutăm

Și ne-o fi cu bucurie

Deci și Irod o să vie

Să se-nchine lui Hristos

Cel născut în staul jos.

(Craii se retrag. Se închide cortina)

Corul:

-Craii dacă au plecat

Steaua iar s-a arătat

Și au mers până au stătut

Unde a fost pruncul născut.

PARTEA a III-a

(Scena reprezintă staulul din Betleem)

Corul:

Cântă colinda ”Ce vedere minunată”.

(se închide cortina)

Îngerul 1:

-Toți să-L lăudăm cântându-L

Și prea bine cuvântându-L

Pe acel ce ne arată

Lumina cea ne-nserată.

Îngerul 2:

-Că s-a născut, mult sfințită,

Sămânța cea răsărită,

Din a Duhului Sfânt rouă

Mult folositoare nouă.

Îngerii în cor:

-Slavă întru cele înalte

Toate stelele să salte

Saltă cerul și pământul

Să laude tot cuvântul

Păstorii în cor:

-Astăzi s-a născut Hristos

Spre omenescu folos

Veniți toți să-I mulțumim

Și cu daruri să-L cinstim

Îngerii și păstorii în cor:

-Să strige în Cer tărie

Glas de mare bucurie

Am găsit pe Împăratul

Cum în lume nu e altul.

Craii în cor:

-Culcă-te, Împărate ceresc

În sălaș dobitocesc,

Te culcă pe fân uscat,

De îngeri înconjurat

Gașpar:

-Peștera se face casă

Ieslea, leagăn de mătasă

Unde Te-ai născut, palat,

Fiule de împărat.

Melchior:

-Îngerii Te preamăresc

Păstorii vin să-Ți doinească

Cerul să Te ocrotească

Domnul sfânt ne mântuiască.

Baltazar:

-Astăzi lumea dănțuiască

Sufletu-și înveselească

Și cu Cerul dimpreună

Să trăiască-n voie bună.

Craii în cor:

-Doamne, Împărate sfinte,

Primește a noastră cinste

Te rugăm ca să primești

De la noi, daruri cerești.

Gașpar:

-Aur, că ești mare Împărat!

Melchior:

-Smirnă. Arhiereu fără păcat!

Baltazar:

-Și tămâie, ca un Dumnezeu adevărat!

Craii în cor:

-De pomenire să-Ți fie

La tot neamul creștinesc

La poporul românesc.

Îngerul 1 către crai:

-Eu sunt îngerul lui Dumnezeu,

Ascultați ce vă spun eu

Să nu dați prin cetate

Ci să dați prin altă parte

Ca nimic Irod să știe

De dulcele nost Mesie

Căci el a pus gând rău

Să-l omoare pe Dumnezeu.

(Cortina se închide.Toți se închină

Și se retrag)

Corul:

Colindă ”Ce-ați văzut păstori”

Prezentatorul 1:

-Craii văzând fericirea

Li se luminară firea

S-au întors voioși acasă

Cu vestea cea mai frumoasă.

Prezentatorul 2:

-Și-napoi când au purces

Pe altă cale au mers

Precum le-a fost lor și zis

De înger noaptea în vis.

PARTEA a IV-a

(din nou scaunul împăratului Irod)

Irod:

-Iată că atâta vreme a trecut

De când craii m-au vândut

Și ce greșeală neiertată

Când au fost la mine-n casă

Și i-am lăsat să iasă

Cu viața nepătată.

Dar le e munca în zadar

C-am să mă port ca un tiran!

(ofițerului- Stratioate)

Stratiot:

-Poruncă, prea-nalte împărate!

Irod:

-Acum să pleci după căutat,

Să-mi aduci un prunc nevinovat

De șapte ani și mai în jos

De la el să aflu de Hristos

(sfetnicului)

Irod:

-Iar, tu, sfetnicule bătrâne,

Să treci prin țară pe la mine,

Poruncile mele toate

Așa să fie executate.

Stratiot și sfetnicul:

-Am înțeles, înălțate

Poruncile tale toate

Așa vor fi executate.

(iese Stration și sfetnicul)

Irod(singur):

-Porunca împărătească

Chiar așa să se împlinească.

Nici un prunc să nu mai fie

În a mea împărăție

Iar a mea împărăție

La ai mei o să rămâie.

(intră sfetnicul)

Sfetnicul:

-Iroade, prea înalte,

Plâng mamele-ndurerate

De atâta vitregie

Ce-a căzut peste pruncie.

Fie, deci, acum iertare

Peste a tale mari hotare.

Irod:

Mai bine ele să plângă

Decât țara-mi să se stingă

Decât să las în domnie

Pe urgisitul de Mesia.

(intră Stratiot cu pruncul)

Stratiot:

-Mă-nchin la-naltul împărat!

Cu slujba ce mi-a dat.

Irod:

-O, tu, prunc nevinovat,

Care gura-ți la minciuni

Nici n-ai întrebuințat,

De-mi vei ascunde ceva,

Paloșul meu încruntat,

Din sânge-ți va gusta

Știi tu să-mi spui, cu folos,

De Mesia, de Hristos?

Pruncul:

-Știu multe și de toate

Prea-nălțate împărate!

Irod:

-Din cine se va naște?

Pruncul:

-Din Fecioara Maria

Irod:

Cât va trăi pe pământ?

Pruncul:

-33 de ani

30 de ani când va avea

De la Ioan Botezătorul se va boteza

Lumea de păcate va curăța.

Irod:

-Avea-va voitori de bine?

Pruncul:

-Va avea!

Irod:

-Pe cine?

Pruncul:

-Multă lume împreună cu mine

Irod:

-Voitori de rău va avea?

Pruncul:

-Va avea

Irod:

-Pe cine?

Pruncul:

-Mai întâi pe tine!

Al doilea, pe saduchei,

Pe cărturari și farisei.

Irod:

-Deci eu sunt unul dintre ei?

Și acești oameni l-or vătăma

Pe Mesia cu ceva?

Pruncul:

-La Cezar L-or împotrivi,

Pe cruce înaltă L-or răstigni

Irod:

-Si mult va sta el spânzurat

Pe crucea mare de împărat?

Pruncul:

-Ba nu, că pronia cerească

În alt chip o să făptuiască

Iosif și cu Nicodim frumos

Trupul dumnezeesc îl vor da jos

În giulgiu îl vor îl vor înfășura

Și-n nou mormânt îl vor așeza

Și piatra de mormânt vor pecetlui

Și ostașii îl vor păzi.

Irod:

-Și va fi el mult stătător

Acolo ca un muritor?

Pruncul:

-A treia zi va învia,

La ceruri se va înălța

De-a dreapta Tatălui va sta

Și vii și morții va judeca.

Iar marea împărăție a Sa

În veci sfârșit nu va avea.

Irod:

-Ba da, ba da. Eu îți zic!

Pruncul:

-Nu va avea!

(Irod omorând pruncul)

Irod:

-Luați-l dinaintea mea

Pe pruncul cel nerușinat

Care într-atât m-a tulburat!

(ofițerul ia pe prunc, Irod pe scaun,

Intră îngerii)

Îngerul 1:

-O, Iroade împărate

Te-ai umplut de răutate

Îngerul 2:

-Că ai omorât copii

Patrusprezece mii!

Îngerul 1:

-Îți aducem o urgie

Blestem până-n vecie.

Îngerul 2:

Și să mori, nerușinat

Ca un nebun împărat!

(Se închide cortina)

Corul:

-colindă ”Praznic luminos”

(în fața cortinei)

Îngerul 1:

--Răsună blând spre seară

Al clopotelor cânt

Că vine, vine iară

Iisus pe-acest pământ.

Îngerul 2:

-La fiecare casă

Se-aud colindători

Colinda lor frumoasă

Răsună până-n zori

Îngerul 1:

-El vine-n leagăn verde

De îngerași purtat,

Să spele lumea-ntreagă

De rău și de păcat.

Îngerul 2:

-Sculați, copii, degrabă,

Și-n calea lui cântați

Cu cei buni este Domnul

Sculați, copii, sculați.

Îngerii în cor:

-Iar Moș Crăciun

De-acum până-n vecie,

În tot anul o să vie,

Tuturor cu bucurie.

Corul:

-Moș Crăciun cu plete dalbe

A sosit de prin nămeți

Și ne-aduce daruri multe

La fetițe și băieți.

(Se deschide cortina_

Moș Crăciun:

-Am și-n seara asta,

Ca-n tot anul negreșit

Ca să prăznuim cu toții

Praznicul cel prea slăvit.

Am ajuns cu greu si-acuma,

Din a iernii grei nămeți,

Ca să aduc cu mine daruri,

La fetițe și băieți.

A venit și acuma Moșul

Și-n tot anul o să vie

Deși pletele-mi sunt ninse

Voi trăi până-n vecie.

Pace peste tot să fie

Între oameni bucurie

Căci de-acuma s-a născut

Domnul Sfânt pe acest pământ.

Corul:

-Colindă ”Veniți astăzi credincioșii”

(Moș Crăciun împarte darurile)

Bibliografie: Monografia Localității Gepiu,

Autor: Pr.Gheorghe Nemeș, Ed.Aureo, Oradea, 2014

Transmite: Ioan Miclău Gepianul

-De la arhiva bibliotecii ”Mihai Eminescu”-Cringila

N.S.W.

2019.

AN  INSPIRATION

(From indian wisdom)

~*~

”...This was written by Mother Teresa and engraved on the wall

of her home for the children of Calcutta”

People are often unreasonable, illogical and self-centred;

Forgive them anyway.

If you are kind, people may acuse you of selfish, ulterior motives;

Be kind anyway.

If you are successful, you will win some false friends and some true enemies;

Succssed anyway.

If you are honest and frank, people may cheat you;

Be honest and frank anyway.

What you spend years building, someone may destroy overnight;

Build anyway.

If you need serenity and happiness, they may be jealous;

Be happy anyway.

The good you do today, people will often forget tomorrow;

Do good anyway.

Give the world your best and it may never be enough;

Give the world your best anyway.

You see, in the final analysis, it is between you and God;

It was never between you and them anyway.

~*~

Sinteza:

Frământările tale de orice fel sunt de fapt între tine și Dumnezeu!

i.m.gepianu.