Dacă
astăzi pământul...
~*~
-
Dacă astăzi pământul s-ar topi aş lua
un
îngeraş imaculat de zăpadă,
un
pisoi cu ochelari aburiţi
care
m-ar întreba "când?”,
câteva
clipe magice şi lumina,
lumina
aceea care-ţi cădea pe chip,
ameţindu-ne;
şi încă ceva,
aş
da mulţi din anii mei
şi
zău de mi-ar păsa
de-ar
fi adăugaţi în contul tău! - îmi spui.
Din
molozul alabastru al durerii,
în
ritmul ploii,
flori
albe şi roşii au ieşit la lumină,
amurguri
electrizante se târăsc
din
buza prăpăstiilor în tonuri
de-amară
agonie şi extaz,
ca
mâinile tale gata să mă întâmpine.
Căutătorule
de infinit, încorsetat
ca-ntr-o
celulă, undeva te vei regăsi!
Aici
se sfârşeşte lumea
şi
tot aici începe - fragilă şi delicată -,
avem
mărginitul în faţă şi nemărginirea în noi!
-
Mi-e frică cât eşti de frumoasă,
adânc
ascunsă în mine, o lumină dulce,
o
speranţă neaşteptată, un zâmbet şăgalnic!
Făcută
eşti pentru o lume mai bună,
nu
am decât un zbucium interior,
pasiuni
nemăsurate şi-o viaţă
ce
mă desface mereu în bucăţi!
Prin
procesiunea echinocţiului de primăvară,
la
căderea nopţii treci dincolo de oglindă,
e
locul unde m-ai sărutat prima dată,
ameţindu-ne,
ca pe o Carte Sfântă m-ai citit,
topindu-se,
imaginile dispar în noi
şi-acolo
prind culori de sărbătoare.
-
Da, iubito, chiar dacă
n-am
mai vorbi o secundă,
firul
nostru nu s-ar putea destrăma,
e
vorba de o regăsire magică
într-un
timp dificil, poate prea tîrziu,
suflete
rătăcite şi regăsite aici,
tu
n-ai nicio vină, vina e a mea,
m-am
îndrăgostit de tine,
divină
iubire răscolitoare
şi
liniştitoare în acelaşi timp!
-
De n-ai fi tu, n-aş fi descoperit nimic!
Copilă
dulce, inocentă, lângă tine
a
înflorit o zi din adolescenţa mea visată,
un
drum s-a conturat înaintea mea,
mi-ai
deschis inima, dilatând-o,
aripile
ei ascunse s-au întins
prin
puterea de a iubi pentru eternitate,
îndrăznesc,
acum, fără ezitare, schimbarea
oricărei
limite şi-oricărei noi poveşti!
~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu