Ben TODICĂ - SCULE sau DUMNEZEI (SF 6)

SCULE sau DUMNEZEI (SF 6)

Sărutul, primul vis. Mi-aduc aminte că de câte ori veneau musafiri din alte părți ale țării, noi, tinerii ne adunam în casa unuia dintre noi și sărbătoream evenimentul. Dansam, jucam cărți și remi sau boabe, spuneam glume și ghicitori sau întrebări din istorie la care, dacă nu știai răspunsul, primeai pedepse. Eram înghesuiți unul în altul. Nu ne era frică de viruși. Singurul virus era iubirea. Eram băieți și fete între 14 și 18 ani și ne jucam jocul sticlei, pe care o învârteam pe podea și în dreptul căruia dintre noi se oprea gâtul sticlei, ieșea afară din cameră, pe coridor unde era întuneric și nu ne vedea nimeni și ne sărutam. Cel care conducea jocul îți punea întrebări și în funcție de răspuns primeam ca premiu un număr de săruturi cu cine aveam norocul dat de sticlă. Un sărut fermecat nu se termina ușor. Emoția naturală a sufletelor făcea noi conecții, declanșau noi senzori în trupul tânăr. Sărutul minunat e ca și cum a-i îndulci laptele cu miere, însă dacă nu se potrivește e ca și cum a-i amesteca apa cu uleiul sau chiar mai rău. Multe perechi dacă nu se plăceau se conformau cu jocul ieșind afară, dar nu se sărutau.

După ce am terminat școala profesională din Bocșa, am primit o lădiță cu scule pentru că eram de acum muncitor calificat și aveam în ea un ciocan, patent, cheie franceză, mox, șurubelnițe, chei fixe și reglabile, un șubler, micrometru, o ruletă, riglă etc. Toate acestea erau instrumente care aveau rolul să mă servească, să mă ajute să-mi îndeplinesc în bune condiții meseria, cu succes până la adânci bătrâneți. Am înțeles că fiecare sculă își are meritul ei și că toate sunt acolo spre beneficiul meu, să mă servească, „toate” în mod egal în evoluția muncii mele. La fel precum natura însăși s-a echilibrat și perfecționat, în evoluția sa cu respect pentru fiecare specie, plantă, insectă, microorganism sau elefant, la rândul lor participând la buna funcționare a creației, a legilor fizice și a echilibrului ecologic al acestei lumi. Le-am iubit pe toate la fel, fără discriminare pentru că le-am înțeles unicitatea și importanța de neînlocuit a fiecăreia dintre ele.

Omul s-a inspirat din natură și s-a perfecționat în existența sa spre fericire și bunăstare, învățând să creeze de la însăși Creația Domnului, pentru a funcționa în armonie cu ea. Noi, ca civilizație am evoluat și ne-am adaptat în sistemele noastre omenești, cu succes până la un moment dat, și totul a mers bine până când unul dintre noi a început să trișeze și să umble după „căi scurte”, și în lăcomia sa a început să fure, să trișeze etc. A ajuns să exploateze/excrocheze și să rănească echilibrul vieții. Așa s-a creat societatea imorală. La căderea blocului comunist, America a avut o mare șansă de a deveni eroul frumos și admirat al lumii, dar oare a făcut-o?

Putem să ne schimbăm, să reparăm condiția în care ne aflăm - radical? Să ne transformăm în ceva complet diferit de ce suntem acum? Să ne reparăm/ schimbăm conștiința? Cine e de vină? Economia, Politica, Ignoranța, Egoismul, Sufletul… ? Criza e în noi înșine. Singurul pericol care există împotriva omului e Omul, și tot el se poate apăra/repara.

Populația se unește pentru că a început să înțeleagă și să conecteze firele problemei. Atâta suferință a căzut peste Orientul Mijlociu și nimeni de la războiul din Irak, ocazie în care George Bush junior a avut grijă ca jurnaliștii adevărați să fie înlocuiți cu agenți secreți și mercenari care să fie folosiți pentru promovarea democrației vestului prin avion, tanc și bombe. Aceasta a fost calea aleasă de americani: să pornească repede cu parul prin lume și să însămânțeze teroare și frică. Ei se cred de admirat, însă nu realizează că sunt priviți cu ură și dispreț. Trei cetățeni dețin aceeași bogație cât restul țării la un loc, spun economiștii și dacă dau faliment, țara face foame.

Imperiul economic și militar a reușit să infecteze sub acest pretext toate statele lumii. America s-a întins prin cele peste 800 de baze militare (vezi datele expuse de specialiștii). America are peste 4800 de unități militare peste tot în lume, incluzind USA. Trebuie luat în considerare dezechilibrul dintre sărăcie și militarism, ecologie și economie, și în mod special trebuie luată în considerare și supremația celui 1% de bogătași de pe suprafața pământului care lucrează mână în mână – Corporațiile și Băncile. Trump este legat de Pentagon, Wall Street și industria militară, a votat pentru crearea pușcăriilor ca locuri de muncă. Țara cu cel mai mare procent de închiși pe locuitori. Asta-i democrație cu oameni fericiți? Spun asta pentru că ei bat toba că au cel mai înalt nivel de trai din lume.

Inegalitatea claselor societății e în creștere și nu poate fi controlată. La fel și nivelul de corupție. America e un „imperiu bolnav”, spun mai toți filozofii și acest „un procent” îl trage tot mai adânc în prăpastie. Armatele lumii nu ar fi excelat dacă nu ar fi fost stimulate/amenințate/instigate de evoluția militarismului american. America îi forțează pe toți să investească în industria de război. Contrabanda cu arme crește. Vedem tot mai mult gangsterizarea lumii mișcându-se spre neofascism. Este incredibil cum cei care aprobă și generează războiul și distrugerea în masă își certifică în gura mare inocența. Ei sunt victimele, cică!! Oare? Folosind misterul, miracolul, autoritatea în magie, în raționalul legalizării și mistificării, ca să justifice actul tiraniei și a despotismului, a activităților antidemocratice pentru a subjuga/subordona populația. Ei se cred fără de preț, iar restul suntem gunoaie, consumabile, carne de tun fără diferență de rasă sau culoare.

Terra este pământul nostru, casa noastră, cu o climă balansată natural, iar omul este parte din ea. Păianjenul vieții îl are pe om înăuntrul lui. Un păianjen artificial. Trebuie să formăm o solidaritate internațională de observat și amendat în numele moralității și echității lumii, în numele respectării vieții pe pământ. Noi nu pretindem că suntem solidari doar în sărăcie, doar cu cei suferinzi, ci suntem și împotriva prădătorilor capitaliști, a homofobiei, transfobiei oricărei forme de supremație, orice forme de patriarhie, orice formă de ideologie, de dominare care uită că suntem suflete umane, creștine și creație divină. Libertatea și curajul individual vine de la știința că există un Dumnezeu care ne-a creat. Fără credința în Dumnezeu, devenim animale fără curaj și supuse robiei.

Civilizația de azi are legi bine definite pentru controlul și exploatarea omului în direcții nedorite și neaprobate. Cărțile scrise azi, sunt interpretări ale unor scriitori care nu se potrivesc cu realitatea (2% au totul, iar 98% sărăcia). Ei îi reprezintă pe cei ce îi plătesc și le promovează ideologia. Oxfordul civilizației de azi este avansul omenirii spre întuneric, spre un viitor schilod. Nu doar primitiv, ci morbid, mecanic și mlăștinos. Eroii filmelor ștințifico-fantastice pe care îi admirăm și dorim să fim ca ei, nu au suflet, ei sunt roboți, iar noi îi putem admira pentru că suntem umani, avem emoții și suflet, iubim și urâm. Dacă vom deveni ca ei, vom fi roboți, lipsiți de emoții. Ei, nu ne spun asta.  Fasciștii sunt experți în manipularea maselor: Musolini, Hitler, Franco etc. și aceștia de azi folosesc noi forme și interpretări de fascism care urmează aceleași texte ca inspirație. Au grijă să-și păcălească zilnic cetățenii. Pentru că în sărăcie și suferință ei sunt mai vulnerabili. „Flămânzește-i și faci ce vrei cu ei!”, spunea rânjind Stalin. Ei au studiat continuu cum să pătrundă în interiorul mecanismului de gândire al clasei muncitoare ca aceasta să nu-și întoarcă durerea și suferința împotriva exploatatorului – ci să-i facă doar bine (reinterpretarea biblică: el dă cu piatra, tu îi răspunzi cu pâine). Ca, în final să-și autoreproducă asuprirea – să se asuprească între ei. Adică ne batem între noi, în timp ce ei stau sus și se hlizesc. Ei au grijă să ne rătăcească în fiecare zi ca să nu ne trezim. Toți suporterii acestor instituții fasciste suferă de această boală, însă ei știu să se ascundă cu dibăcie în spatele formulelor de pedofilie, homosexualism, lesbianism sau a altor forme de dezbinare: negri, arabi, musulmani, emigranți, mexicani, sirieni, teroriști etc., în loc să-i confrunte pe cei 1%, pe cei bogați din stăpânire. O mână de boșorogi bogați și obraznici își leagănă fălcile căzute de ani și ca să ne dea o lecție, arată omenirii întregi cât de proastă e, cât de proști suntem, cât de fragilă ne este independența și libertatea. În frunte cu toți academicii, judecătorii, polițiștii, doctorii, oamenii de știinșă, politicenii etc. am fost îngenunchiați, trași în piept și dresați ca niște căței, cu o bucată de ciolan, cu dependența noastră de bani și de bunuri materiale ne-au făcut să uităm de lup. De la revoluție noi dăm înapoi ca racul.

În grup omul produce multe, dar și distruge. Cine a dat omului tehnologia? Focul, electricitatea, radioul, racheta, praful de pușcă... Bomba atomică a devenit parte din civilizație. S-a uitat de Ilene Cosânzene și Feți Frumoși... Suntem conduși de un sistem de control elaborat, bazat pe „speriat omul”, care se folosește de energia generată de frica omului. De când ne naștem suntem conditionați, ni se spune cum să observăm și  cum să ne comportăm în societate. Totul începe în familie, apoi în școală, unde suntem intens modelați, unde devierea de la disciplină nu e tolerată și se continuă mai departe în Biserică și la locul de muncă. Suntem îndoctrinați să înțelegem că succesul nostru în viață depinde de respectarea regulilor date de sistem. Suntem de la începuturi educați să lucrăm ca sclavi, să depindem de bani și prețul pe care îl plătim este însăși viața noastră. La început am crezut că trăiesc starea aceasta doar în comunismul din România, însă ajuns în vest, mi s-a comfirmat că e globală starea. Că acesta e mecanismul folosit care conduce civilizația umană. Ce vis sinistru? Acesta e motivul pentru care marii artiști, marii cineaști ai vremurilor de azi nu mai au voie să mai facă filme înțelepte pentru a nu trezi națiunea așa cum o făceau cei din era comunistă. Aceste mecanisme perfecționate au fost adaptate azi de capitaliști în scopurile manipulării subliminale. Ei au reușit să ne strivească dintr-o dată pe întreaga suprafață a pământului pentru că suntem oameni condiționați să fim cinstiți și ascultători, să credem în instituții. Ne-au lovit. Acum sunt închis în casă la blocul B, apartamentul 5 din Ciudanovița.

E o zi fără soare. Camera e plină cu apă până la nivelul ferestrelor. E foarte clară și dulce ca temperatură. Spun dulce, pentru că asta e starea pe care mi-o dă când înot prin ea liber ca un delfin. Așa am fost destinat din pântecele mamei. Nu simt nici un efort, fac piruete și simt o stare de iubire și în această liniște apare un grup de fete și băieți care se așează pe dormeza de lângă peretele camerei din dreapta ușii care duce în balcon, opusă celei de la intrare. Oamenii fruntași primeau apartamente cu balcon pe vremea comunismului. Suntem cu toții sub nivelul suprafeței apei. Fetele râd și chicotesc cu băieții în mijlocul dormezii așezați în cerc, cu spatele la mine. Nu le văd fețele. Continui zborul subacvatic într-o alunecare constantă. E o stare de bine și o dorință de îmbrățișare, de contopire, de completare, de împlinire. O simt prin tot trupul. Din înfierbântarea mea, jos pe podea, întinsă cu fața în jos e o balerină, o tânără. Are o aparență obișnuită, însă deodată curbele devin halucinante. E foarte atrăgătoare și simt o stare de înălțare. Aș vrea s-o îmbrățișez. O apuc de brațul drept și o întorc gentil cu fața spre mine întrebând dacă dorește să o învăț să înoate. Nu are chip. Asta nu schimbă starea. E un fel de a ne apropia unul de celălalt, de a ne cunoaște. De a te cunoaște cu cineva care nu este. „Nu! Că râde lumea”, îmi răspunde și mirat îmi ridic privirea întrebând „care lume?”. Spre mirarea mea, în partea opusă a balconului în cameră era acum un taraf de lăutari în picioare pe o altă dormeză. I-am recunoscut. Era trupa de la „Vânătorul” din Oravița, cu Bolobrete la trompetă, în frunte, în fața microfonului, azi morți. Eu visez. „Hai să mergem afară, la mine în mașină i-am propus.” Ea ezită. Îi e frică. Teama de a fi liber. Ce este libertatea? A ținti unde trebuie, fără a fi obligat să alegi. Libertatea de a alege. Ce este a alege? Este actul de a ezita, de a te priponi, de a te împiedica înainte de a lua o decizie. Mintea tremură. Nu e sigură pe ea. Câtă iubire pierdută, furată de sistem. Întreaga educație e bazată pe acest sistem, neconectat la mediul înconjurător, ascunși de creație. Înainte de a pune creionul pe hârtie îl învârți între degete, gândindu-te la muzicanții care te privesc că nu ești sigur cum să începi.

Cu natura avem un limbaj comun, însă ne este ascuns, chiar interzis. Partea stângă a creierului e rațională, iar dreapta e virtuală, senzorială. Stânga e liniară și metodică, analizează istoria lucrurilor milenare, evenimentele, datele și le organizează. Este orgoliul - „Eu” sunt, exist. Separarea mea de realitate, de creație. Vestul își culege literele, le pune în cuvinte, leagă fraze, propoziții, folosind lobul stâng și le aruncă în China. Chinezul folosește lobul drept pentru comunicare. El scrie și vorbește prin imagini. E ca și cum a-i încerca să prinzi o stație analog cu un receptor digital – auzi bârâieli. Dar americanilor le convine să nu fie auziți, că ei au nevoie de un dușman „oricum” pentru a funcționa, pentru a-și înfricoșa populația. Așa râdea și Gorbaciov în fața lui Reagan „V-am eliminat dușmanul. Să vedem cu cine vă mai luptați acum?” Nu s-a gândit el că americanii vor inventa un altul - chinezul. Chinezii au un alt fel de a privi lucrurile. Americanul dă cu banul când se grăbește și are doar două posibilități: cap sau stemă, pe când chinezul are o monedă cu 64 de fețe, deci 64 de posibilități, din care să aleagă ochitul țintei. Americanul nu are răbdare și folosește ciomagul ori bomba în final că așa-i în vest. Însă de astă dată, atomică?..., nu-i pe placul nimănui.

Pământul vibrează, noi vibrăm și rezonăm împreună cu el pentru că am fost creați prin vibrația cuvântului Creatorului și atunci sigur tot ea, vibrația ne vindecă. Așa par să o spună nenumărate semne arheologice lăsate de civilizațiile precedente. Îmbrățișează un copac matur dacă ești bolnav și în mai multe ședințe, vibrația pământului transmisă prin trunchiul copacului în tine va intra în rezonanță cu partea vătămată și încet o vindecă, o aduce spre natura ei. Stai  pe malul unui râu sau pe un vârf de munte. Ascultă vuietul vântului sau sursurul ploi. Ține o pisică pe locul vătămat și vibrația ei ajută la vindecare etc. Există un dialog continuu între elementele naturii pe care nu-l înțelegem „încă” și cu atât mai mult trebuie respectat.

Un alt limbaj pe care omenirea îl pierde este iubirea. Nu mai știm să iubim. Se atrofiază emoția. Omul dintodeauna a vorbit cu natura, până la cel de azi, modern, care nu e în stare să înțeleagă asta. Întrebarea se pune: „Deconectați de natură, cât de departe vom merge?” Am văzut în parc două păsări giugiulindu-se prin iarbă, iar pe trotuar noi, oamenii ținem distanță de doi metri și cu masca pe față, ne privim îngroziți și fugim unii de alții speriați. Iar statele continuă să bată toba prin media că ei au grijă de noi. „Voi nu aveți nevoie de aproapele” par a spune, „că e periculos”. „Stați în fața calculatorului neclintiți și faceți bani că noi visăm pentru voi.” -  Viermii de mătase!! Pentru bani a fost executat Ceaușescu și tot banul l-a executat și pe Kennedy.

Omul nou zice că prin fuziunea cu artificialul va descoperi noi condiții de împlinire/fericire „sau poate o închisoare! – dispariția omului?”. În ultima sută de ani, omul s-a despărțit de natură, a fost acaparat și în mod intenționat, treptat a fost și îndobitocit, robotizat. I se elimină, cu încetul toată umanitatea, ruptă din el, sângerează până moare. Sistemul acționează ca un Vampir care suge sângele victimei. Secolul 21 va trece umanismul treptat înspre robotizare totală. Emoția, adică iubirea îl face pe om, și dacă i-o iei, devine robot. Ce este omul? Din punctul lor de vedere, 78% apă și restul carne și os, cartilaje, grăsime etc. Nu prea mult. Dorința omului de a scăpa de credință și de a deveni superman, zeu, dumnezeu…, că omul își poate transfera mintea și sufletul dintr-un corp în altul îl va face imortal? Îl face să uite cine e de fapt.

Omul este o entitate extraordinară, un calculator cu calități încă nedescoperite și posibilități infinite și atunci de ce dorește el să devină un robot limitat și ușor de controlat și, în special de manipulat dinafară? E faptul că omul umblă după răsplata imediată? Nu mai are răbdare și nu crede în posibilitatea viitorului? De aceea a făcut din „bani” dumnezeu – zeu din lemn. Banul care e de fapt o sculă, care e dată (ca în Ladița mea cu scule) ca să-l servească pe Om, îl înrobește azi. S-a dus Moise pe munte după cele zece porunci și șmecherii rămași pe țărmul mării i-au convins pe credincioși de și-au făcut statui/stăpâni la care cu toții se roagă. Făcându-l Dumnezeu pe ciocanul din lădiță și aruncând cuiele, (că nu mai are nevoie de ele, vezi doamne îl înjosesc) acesta a început să spargă totul din jur, tot ce a construit omenirea până acum, pentru că la ce te poți altceva, aștepta de la un ciocan. Ai pus un contabil să fie șeful doctorilor în spital, ca director? Asta au început să facă din 1990 încoace banii.

Trăim într-un lagăr invizibil al sclaviei, încătușați într-o realitate falsă, îndatorați pe viață. Corporațiile, (alte ciocane, mari scule) nu numai că nu au moralitate, dar să nu ne așteptăm sau să le pretindem să aibă vreuna. Se presupune că persoana care conduce sau deține corporația, o conduce după moralul și eticheta sa, impusă de practica și de educația primită de acasă și școală, și ca atare dacă ai probleme cu corporația atunci luptă-te frate cu conducătorul ei personal. Deci nu poți să dai corporația în judecată (când le convine lor) că nu pot fi tratați ca egalul individului. Dar la drepturile constituționale ale individului aplică și ele pentru a le avea și profita.

Corporația (superbogatul) vrea să fie liber/ă de controlul dinafară, să nu dea socoteală nimănui de ceea ce se întâmplă în interiorul ei, de decizii și planuri și, mai ales de administrarea profitului și a mâinii de lucru. Ei susțin că scopul lor e să facă profit și bani, pentru că în capitalism dacă fiecare își urmează visul de îmbogățire va fi bine pentru toată lumea. Această filozofie a lui Milton Friedman (filozofi aleși să servească interesul exploatatorilor, nu a speciei umane (asta se vede dinafară), adică servitorii noului dumnezeu - banul) este o justificare pentru explozia egoismului, lăcomiei și zgârceniei din lume. Ar fi bine dacă în urma celor trei calități, profitul făcut de corporație ar duce la fericirea celorlalți dinafară. Suprimarea banului lichid este făcută din toate direcțiile ca să rămâi la mâna lor -  digitală. și atunci, de unde vine morala și etica în noi?

Unii cred că ne naștem buni sau răi, talentați sau netalentați, păcătoși sau nepăcătoși. Cred că noi suntem construiți de instituțiile în care ne naștem, familie, grădiniță, biserică, școală, serviciu etc. Nimeni nu mai știe care-i adevărul pentru că niciunul dintre noi nu a scăpat de această infecție numită minciună. Toți avem opinii și credințe diferite și aici apare problema, de ne ciocnim între noi și intrăm în conflict – intrăm în formula dezbină și controlează. Poți să crezi sau să nu crezi că aceste instituții te formează, sau poți să crezi că toate te influențează în valorile tale morale, în relațiile tale cu cei de lângă tine și societate. Ești un spirit liber. Libertatea e o responsabilitate personală. Educația și serviciul tău în instituția pe care o alegi, în care lucrezi are mare influență în construirea caracterului și personalității tale, credința și politica ta etc.

Deci, felul cum construim și implimentăm o corporație va influența pe toți angajații ei. Deasemeni, angajații prin etica și comportamentul lor vor forma și modela corporația – influențându-se reciproc. Cum o face?

Șeful companiei, bordul de directori, investorii și apoi mulțimea muncitoare, angajații, care pot ajunge la sute de mii în companiile mari, (Corporația se conduce și administrează ca o țară socialistă cu o economie centralizată.) Iau toate deciziile cheie (ce se produce și cum se produce, cum se vinde și se distribuie profitul), se fac de grupul cel mic din fruntea companiei. Majoritatea fiind exclusă de la aceste decizii majore de a vinde, împacheta și muta în altă parte operațiunile companiei, să zicem din Australia în China, sau să cumpere echipament care, de exemplu dacă e dăunător muncitorilor în numele profitului, (zgomotoase sau cu chimicale toxice etc.) atunci ei nu pot protesta. Muncitorii nu se pot apăra. Se fac alegeri în așa fel încât cei de sus să se îmbogățească iar cei de jos să sărăcească. Dacă nu se vând produsele, șefii au posibilitatea să și le cumpere singuri, să iasă ca și cum ei fac profit, apoi să-și mărească salariile, să-și dea premii în bani, și mai mult chiar - să intre și în buzunarul muncitorului, să-l fure și pe el și în felul acesta să continue până la falimentarea companiei/corporație și chiar a economiei statului. Distruge fabrica, o lichidează, primește felicitări de „sus”, apoi precum parazitul se mută pe alt trup. Muncitorii rămân pe drumuri. Guvernul nu-i zice nimic pentru că „parazitul” sponzorizează guvernul. Au creat mecanisme de apărare împotriva muncitorului și a cetățeanului consumator. O țară ar trebui să funcționeze ca un trup viu. Capul să aibă grijă egală și de mâini și de picioare.

Aspecte cruciale ale vieții tale sunt modelate în acea companie în care lucrezi. Aceste aspecte sunt adânc și sistematic antidemocratice pentru că nu lasă majoritatea de muncitori să participe la luarea deciziilor, a căror urmări le afectează viața. Corporațiile moderne modelează angajații să accepte absența democrației din ele. De cum au desființat sindicatele, omul a fost forțat să lucreze fără apărare, 5-6 zile din șapte, aproape toată viața de adult, cei mai frumoși ani. E de așteptat ca democrația să fie cea mai slabă în America, mai slabă decât în restul țărilor capitaliste din lume. Corporațiile sunt construite pe un calapod socialist. Ele se conduc pe principiul țărilor socialiste și asta croiește morala, valorile și politica omului din interiorul ei.

Scopul cooperării este siguranța supraviețuirii. Trebuie să aflăm cine suntem și ce vrem ca persoană, să devenim un bun exemplu comunității noastre și în primul rând să o respectăm. În secolul 21, umanitatea este pusă în fața unor schimbări majore și multe dintre ele trec neobservate prin fața noastră. Această impunere continuă a măștii fără nicio dezbatere. Ne e frică de amenzi mai tare decât de virus.

Majoritatea percepem omenirea doar după cum apare în fața noastră, fără dedesubturi. Deci, în realitate, dacă stai să analizezi lumea e foarte diferită de cum o percepem, de cum ne este prezentată în media, care…, e în pat cu stăpânirea.

Dacă stăm în mâini și cu picioarele în sus vom observa că dedesubt a ceea ce nu ne arată ziarele și televiziunea, că există o altă lume, o lume iluzorie în care se promovează dezbinarea și ura între oameni. Educația și ea este croită ca să ascundă cunoștințele. Sănătatea e făcută să creeze boli. Sistemul financiar este construit să fure bogațiile și economiile oamenilor. Comunitatea este constituită să creeze diversitatea, iar civilizația însăși e total necivilizată. Poliția a devenit înarmată până în dinți și dă în cap populației, care de fapt îi plătește pentru a-i apăra. Japonezii se plâng că americanii le-a trimis bomba atomică. Coreenii și Chinezii se plâng că japonezii i-a jefuit și maltratat și, uite așa nu ne vedem bârna din ochi și am transformat întreaga umanitate într-un lanț de crime, violență și din teroare în exterminare, jaf și păcat. Masochiști! Nu? Toate acestea ne-au adus aici. La criză economică și pandemie.

Trăim într-o lume în care 2% din populație controlează 98% din resursele globului, în timp ce 98% din populație sunt lăsați să se lupte ca proștii, unul cu altul pentru a obține o mică porțiune din profitul celor două procente rămasă lor, pentru a-și putea întreține familia și pe ei. Am crezut în 1979 că în 2020 voi lucra doar trei zile din săptămână, iar restul le voi dedica înălțării spirituale și artistice.

Momentul acesta al evoluției omului e complet bolnav. De fapt, lumea de azi e atât de sărită de pe linie, atât de dezechilibrată și ce-i mai dureros e, că săracii, ei oamenii, nici măcar nu văd asta. Și de ce? Pentru că nu au mijloace ca să vadă, nu au fost educați suficient în școală la timpul potrivit. Stăpânirea a avut grijă să le ciuntească agenda școlară și să-i sărăcească de instrumente după căderea blocului comunist ca să nu mai fie conștienți de lumea în care trăiesc și de care ei sunt răspunzători.

Suntem cu toții responsabili pentru sănătatea acestei civilizații. Și atunci de ce nu se întâmplă așa? Care-i motivul pentru care acest organism „civilizația” are grijă doar de cap, în timp ce își neglijează picioarele care, infectate de mizeria străzii distrug imunitatea trupului? Motivul fiind și faptul că metodele de orbire a maselor au fost foarte înțelept construite și puse la punct prin media, ca să-l schilodească/păcălească pe bietul om.

Adevărul adevărat este că omul, este pe departe liber, în ziua de azi, așa cum o crede. Suntem simplu liberi să fim exploatați. Pentru secolul 21 suntem o civilizație foarte bine controlată. Ei nu vor să audă de realizările comuniste, însă după căderea lor, le-au furat mecanismele de exploatare și control, oamenii educați și resursele naturale, le-au altoit și acum se bălăcesc în ele. Nu l-au văzut pe Gorbaciov că era însemnat? Așa cum l-au văzut babele noastre de la țară. Nu au văzut păcăliciul cu nasul roșu și obraji fardați, și nici pe zgripturoaica din casa de turtă dulce, a fraților Grimm. Ce să mai zic de vulpe, corb și cașcaval.

Guvernele alese de popoare lucreză continuu ca să le jupoaie cât mai eficient, cât mai aproape de os, înrobindu-i cu noi și noi legi drăcești, croite să ne tundă încet de drepturi. Ele sunt pornite, să ne modifice genetic fără consimțământul nostru, și noi, batem din palme și strigăm: Uraaa! Mâncarea s-a schimbat în conținut. Înainte când îmi pica pâinea cu untură din mână săreau furnicile pe ea imediat, azi ele o iau care încotro. Parcă ar fi picat bomba în Hiroshima. Acum nici natura nu mai e interesată în mâncarea omului. E atât de chimizată. Noile generații devin tot mai impotente, iar noii născuți ne mor în sălile de naștere. Totul e în fața noastră, însă nu vrem să vedem. Fiecare se ține ocupat de interesele lui personale și nu are timp, pretinde, se preface că totul e bine și nu vrea să vadă furtuna care se apropie. Și când va fi târziu…, va fi târziu și vom face nani. Nimeni nu te va salva decât tu singur.

Domnule doctor, am avut un vis azi noapte că nu mă mai pot scăpa de el; se făcea că eram într-un lan de trandafiri roșii și am sărutat o fetișcană cu buze cărnoase de culoarea piersicei. Pe deasupra a trecut un cârd de măști. Eram numai noi doi. Ea mi-a zis, Adame! Ne-am îmbrățișat și am început să plutim peste munți și păduri mănoase. „Dacă nu acționezi imediat și eziți”, mi-am zis „poți greși”. Norii sunt perfecți, la fel și valurile mării și dacă te consideri ca ele…, „Stop!” Îmi zice doctorul, „Ai febră, delirezi!” Ia TABLETA asta de două ori pe zi și nu mai povesti nimănui că vei ajunge la Jilava. Asta e disturbare psihică, în special în satul nostru de pe Tampa, unde statuia lui Trump domină cerul în onoarea lui. Un alt dumnezeu de lemn sau o altă sculă. Cu lozinca „America first”, adică întâi și restul lumii DUPĂ și, uite așa am încălecat pe o șa și el a reușit să reducă populația pământului, că eram prea mulți și le tăiam pădurile. „Nu mai aveau chiaburii lemn de mobilă.” Și i-am urmat.

După zece ani.

Acum am ajuns ca în Biblie, să ne luăm în brațe când ne întâlnim unul cu altul. „Pocăiții susțin că Trump era trimisul lui Dumnezeu. „Şâââ…, Du-te, beați „tableta” și culcă-te!”

Un kil de gândaci, vă rog!

Ben TODICĂ

Nu va mai ajung...?

COMENTARII:

Sfasietor de cruntă,  crudă și reală radiografie a vietii si lumii contemporane! Dar nu se putea fara vis, duiosie, nostalgie, elemente de SF, altfel n-ar fi fost (si nu l-ai fi recunoscut pe) unchiul Ben.

Felcitari!

NM.

Frace Benule,

Fantastic de frumos acest ”Nou episod din viața de toate zilele”, o scriere de pedagogie umană a vieții, începând din copilăria frăției tale, și acel labirint al vieții de zi de zi, în care trecutul, prezentul, viitorul, le trăim în această scurtă viață ce ni s-a dat a fi liberi și harnici în Grădina aceasta frumoasă. Dar, dar..., așa cum scrii parcă îmi văd și propria mea viață. Îmi place tot ce scrii Benule, va ieși o Carte mare!

Numai simțul umanității din noi, dragul de o viață liberă ne-a dat povestea și chipul acelui Făt-Frumos plecat în lume pentru a căuta aceasstă Zână, furată întotdeauna și căutată de omenire!

 Cu drag și mult respect,

   Ioan

IUBIREA, imunitatea, virusul, arma, vaccinul, ... cu care am rămas OM, am supraviețuit și voi izbândi!

Mereu voi spune semenului meu, TE IUBESC, IARTĂ-MĂ, MULȚUMESC!

  --

Doina C. Spilca

Sunt Binecuvantat sa am prieteni ca tine, plini de sensibilitate si intelepciune draga Doinita !

Cu pretuire si urari de mult bine,

Ben

Doamne ajută să ai tot ce-ți trebuie în viață, pornind de la sănătate și continuând cu toate bucuriile sperate.

Cu drag de la Brașov,

Adrian Munteanu

Multumesc Ben!

Singurul virus, IUBIREA... Ce frumos!

Dorina

Omul trebuie sa mai si traiasca un pic, nu doar in frica. Multumesc pentru apreciere si pentru ca existati!

Cu fratie,

BT.