ELENA ARMENESCU - Călător în timp şi spaţiu

 

Aflându-ne in Postul mare, va trimit un grupaj aflat intr-o Antologie de poezie religioasă, volum alcatuit de mine in 2014, dedicat Sf Mucenici - martiri Brancoveni .

 Mâna ocrotitoare a Domnului deasupra noastră!

 

Cu pretuire,

Dr. Elena A

Călător în timp şi spaţiu

 

 

~*~

 

Pe malul mării, în jocul lin al razelor  lunii

Când noaptea-şi revarsă tainele pe pământ

Simt cum sunt  Doamne, în calea luminii

Un praf de nisip, un grăunte de gând!.

 

Aflat în zbor, între albastru şi imensitate

Uimit, nu ştii ce să alegi de eşti întrebat

Marea ca o certitudine, ce-ţi e aproape

Ori cerul plin de taine, misterios, îndepărtat.

 

Ah! cum te gândesc şi cum te trăiesc

Doamne cu mintea aţipită şi inima trează!

Doar Tu puteai să învecinezi împărătesc

Val pieritor de mare şi munte ce durează!

 

O vreme,  pe muntele înmiresmat, Olimp

sălăşuit-au zeişori mulţi, cu stăpânul lor, Zeu

Dar s-a primit un sfânt measaj după un timp

Şi lumea a înţeles că Tu Eşti Unic Dumnezeu1

 

Şi ţi-a zidit piatră cu piatră lăcaş sfânt

În Ţara norilor, loc de închinare şi slavă

Meteora, să n-o întreacă alta pe Pământ

În neprihănire, rugă  şi vrednicie bravă.

 

Aici mi-am îndoit eu cu credinţă şi smerenie

Genunchii, iar fruntea spre cer am înălţat

Azi  spre amurg,  la slăvitoarea  vecernie

Vibrând, în arome de mirt şi de cuget curat.

 

Soră cu Marea Lavră din Athos, cu Sihăstria

Lăcaşuri sfinte în care rugile nu contenesc

Ca în strămoşeştile mânăstiri din România

Am simţit că mă  hrănesc cu duh,  dumnezeiesc.

 

Poate ruga fierbinte pe loc mi-a deschis

Spre înţelesuri profunde, o nouă cale

Şi accesul meu  de graţie, spre necuprins

E cadoul fabulos, e darul măriei Tale!

 

29-30 sept  2004 , Grecia

 

 

 

 

Rugă de mulţumire

 

Mulțumire! Celui ce ai ştiut să porunceşti

Pământului înmiresmat şi sferelor cereşti

Să-mi surâdă tandru şi şoptească mereu

Ecoul cel dintâi al  Sfânt glasului Tău!

 

Mulțumire! Celui ce cu dragoste ai gândit

Şi cu migală în Măreţia Ta, ai potrivit

Să se ivească dantelăriile din nevăzut

Pentru binecuvântatul nostru dar văzut.

 

Grație!

Pentru cântecul unic al mării, necontenit

Pentru simţirea noastă radiind spre infinit

Pentru îmbrăţişarea-n răsfăţ  a razelor ce curg

Peste pacea şi armonia revărsate spre  amurg!

 

Mulțumire!

Pentru îngădiunţa şi răbdarea de a fi răsădit

În miezul meu cel mai ascuns, un dor venit

Din depărtarea de unde genunile Tale râd

Şi vise tot  rostogolesc spre mine oricând!

 

Graţie Ţie!

Pentru Puterea de a te sfâşia, cu care ai rupt

Din Tine un grăunte- şi Universul  l-ai umplut

Cu rodul Te cântă şi slăveşte întreg Pământul

Eu din acest rod şi cântec îmi culeg cuvăntul!

 

Preamăresc creaţia ca un copil, şi să mă bucur

Asemeni pomului cel înflorit, până mă scutur

Până ce focul arzător al dragostei, al  împlinirii

Îmi va topi încătuşarea, în legea efemeră a firii.

 

Căci sunt de Tine-n viaţă pământeană ferecată

În astă trecere fecundă, misterioasă şi bogată

Plină de taine, de întunecimi şi de lumine

Drum de întoarcere printre sălbăticii spre Tine!

 

Nei Pori  Grecia sept 2004-01

 

Nu plânge!

Aud de ceruri, de alinare

Aud de apele de sus

De apele de Jos,

în risipire, în destrămare!

 

Tăişul sabiei nevăzute

Fără mâner, câteodată străpunge

Ce este de străpuns

Şi de multiplicat!

 

De aceea, nu plânge

Pentru că tu nu ştii

Ce vei deveni

Când Domnul frânge şi desface

Trupul

În părţile ce l-au alcătuit şi face

Să ţâşnească seva-n floare

Ce pe mormânt răsare şi înfloare.

 

Nu vezi câtă matematică (El) ştie!

(nemaivorbind de fizică, de chimie)

Nu –L simţi cum are Inteligență şi Tărie?

Ia te uită doar când plouă,

Cum stropii potriviţi, ca cei de rouă,

Nestrivitori, udă

Plantele mici, firave, fără trudă!.

 

Ce s-ar întâmpla de-ar porunci să cadă

Tot norul greu, deodată pe livadă?

 

Sufletul,

de–a străbătut văzduhuri clare

Nu ştie să-şi găsească, a cuibului cărare?

 

Ai încredere!

Doar Domnul ne-a zidit şi ne-a hrănit

Sabia morţii care crezi că te străpunge

Te înnoieşte!

Nu mai plânge!

 

 

 

 

Mesajul Tău

 

Iisuse, mesajul Tău  dumnezeiesc, de pace și iubire

In vremuri  de  demult ajuns-a la (stră) buni

Ei, stăruind în  credință, au împlinit cu dăruire

Porunca Ta, sa fie tot mai blânzi, mai buni!

 

Ca porumbeii  în amor si șerpii în înțelepciune

Să ne purtăm și să trăim în sfântă armonie

Să ne extaziem la tot ce e frumos pe lume

Să rezonam  cu sunete cerești în simfonie!

 

Asemenea unui copil încă neîmpătimit

Ne vrei pe fiecare, în jurul Tău, pe Cale

In dansul vieții binecuvantat, îngăduit

De legile divine, rotit, sub semnele regale.

 

Destul fără de milă s-au omorât unii pe alții

Cu ferocitatea unui  sălbatic animal înfometat

Să ne iubim cum  se iubesc surorile  ori  frații

Acum, aici în acest loc ales, de venerat!

 

E zi de sărbătoare,  în palatal aurit, strălucitor

Răsună  magnific a slava și  celestă cântare

Adusă Ție, veșnic veghetor, Protector, Salvator

Al omului, în  veacurile întunecate  de neîndurare!

 

Pe pieptul meu, în dreptul inimii smerite

E asezata pentru totdeauna  o minunată cruce

E semnul sacru al vibrației Tale de iubire, Mărite,

Semn de legătura  tainică, ce lăngă  Tine mă duce!

26 nov 2006  Bruxelles

 

 

Brancovenii - Sfinti Mucenici

(decapitati in anul 1714 -aug-15 in Constantinopol)

 

 

Plin de candoare, mă întrebi scumpe copile:

- Mamă! ce înseamna acest cuvânt: martir?

Din ochii mei cad lacrimi calde peste file

Şoptesc un nume: Bâncoveanu Constantin!

 

Urmează apoi tăcere grea, Prea Sfinte!

Copilul rămâne nedumerit, nu înţelege

Ce înseamnă să fii un bun şi iubitor părinte

Şi totodată să nu ieşi din creştineasca lege.

 

Ce înseamnă miracolul nemaivăzut –credinţa?

Să te jertfeşti fără regrete pentru un nobil ţel

Să-ţi dai chiar viaţa, să ai cucernică vointa

De-a rezista să vezi sub ochii tăi măcel!

 

- Ce-i mai de folos omului, să-şi piardă trupul,

Viaţa pământeană care i-a fost încredinţată

Ori sufletul cel veşnic? Îl mistuise gândul

Pe Vodă, mult credinciosul şi iubitorul tată!

 

Ce-nseamnă să-ţi vezi toţi băieţii decapitaţi

Sub ochi tăi, şi să rămâi în rugă, în stăruinţă,

-Doamne! Fie voia Ta! Binecuvântă pe acei taţi

Ce şi-au pierdut flăcăii-n lupte, apărând credinţa!

 

 

Să vezi  copiii tăi înjunghiaţi ca mieii, nevinovaţi

Intocmai cum Iisus văzuse când era copil

Il cuprinsese mila, în locul lor - morţii destinaţi,

S-a dat pe Sine jertfă într-un sfânt april!

 

Supliciul său, fie învaţătură pentru omenire

Că trupul acesta , trecător poate Invia

Şi-s mai de preţ: a Domnului  Slăvire,

Şi-o moarte în credinţă, decât o viaţă rea!

 

Toate aceste gânduri sfinte se-mpleteau

Cu rugăciunea preacurată în sufletul ostaş

Cu lacrimi, creştinii pe Domnu -L rugau

Să-l întărească pe micuţ, pe Mateiaş!

 

Dintr-o  lovitură de călău, fără căinţă

Primul ucis fu Ianachita, ginerele său iubit

Apoi: Constantin, Stefan, Radu, Matei, fără umilinţă

Ultimul fu însuşi Vodă, dar martiriul n-a sfârşit!

 

Capul lui Vodă Brâncoveanu Constantin

N-a căzut  încă! Mâna călăului a tremurat,

S-a agitat  mulţimea, ştiind că e creştin,

Aveau şi ei acasă copii, dar n-au strigat :

 

- Opriti crima! Cruţaţi copiii! Opriţi teroarea!

Cu sânge omenesc nu ne mai murdăriţi!

Au asistat precum cândva evreii răstignirea

Mântuitorului nevinovat între bandiţi!

 

Abia a doua lovitură avea să împlinească

Desprinderea de trup a capului voievodal

Şi scrierile vremii aveau să povestească

Urmaşilor, adică nouă, nedreptul act final!

 

O moarte sfântă, eroică, spre îndreptarea

Poporului întreg pe Calea Adevarului şi faptă

E moartea Brancovenilor, o sfântă chemare

Spre cerul năzuinţei,  Dumnezeiescului Tată!

 

Într-un târziu, când timpul parcă se oprise

Strângând la piept copilul, cu duioşie i-am şoptit:

- Când vei fi tată şi vei privi copilul tău iubit!

Ai să-nţelegi ce-nseamnă martiri: făclii aprinse

 

Pe Calea mântuirii, drum de fiecare Om râvnit!

 

15 aug 2007 Sinaia

 

 

 

 

Rugă pentru suferinzi

 

La Medjugorje, Lourd, Seuca, Fatima

Maica Sfântă cere să lepădăm viciul, patima

Să plinim cu sârguinţă poruncile Tatălui

Luminate de râvna milostivă a Fiului.

 

Intinde Doamne bratul Tău apărător

Peste întreg pământul, peste acest popor

Îndură-te de suferinzii ce-n orice loc oftează

Cu Puterea Spiritului Sfânt îi luminează!

 

Sunt oameni buni căzuţi în necredinţă

Singuri şi-au deschis porţile spre suferinţă

Fii pentru înrăiţi şi păcătoşi – speranţă

Tu iubire veşniă, trezeşte-i şi pe ei la viaţă!

 

Avut-au străbuni cu credinţă, luptători cu drag

Din viţă de martiri şi de eroi poate se  trag

Adă-ţi aminte Doamne! Aspru nu îi judeca

Îndreaptă-le căile, măreşte Oastea Ta!

 

 

 

 

Maica Sfânta ne veghează

 

Vremurile-s grele, ispite mari cu greu ne apasă

Iubirea de arginți, lăcomia, în noi sunt la ele acasă

În mintea multora, nu mai este loc de cugetare

Aleargă – fără să le pese de săraci - fără -ncetare!

 

Maica Sfântă, Împărăteasa cerului, îngrijorată se arată

Copiilor nevinovaţi, cu faţa plânsă ori luminată.

În multe locuri, unde oamenii sunt martori la minune

Ne -ndeamnă la milă și dragoste, la post si rugăciune!

 

Ajută-ne Doamne să ne curățăm de păcatele grele

Întăreşte-ne cugetul, dă-ne din nou voinţă şi putere

Să -mplinim cu  toţii, cu smerenie poruncile Tatălui

Ce-au ajuns la noi, prin jertfa milostivă a Fiului!

 

Ajută-ne Doamne! Fă să crească in noi dragostea

Să ne putem bucura, inima aproapelui să stea

Cum ne-a îndemnat Cristos, lângă inimă creștină

Hranită zilnic cu Iubire din  tainica-Ți lumină.

 

 

 

 

Îndreaptă Doamne

 

Îndreaptă Doamne, cu iubire paşii mei

Pentru că iar m-am rătacit pe cale!

Dar, cu Puterea Înţelepciunii Tale

Salvatorule, Tu poţi să făptuieşti ce vrei!

 

Mergeam fără oprire pe drumul cunoscut

Deodată m-am trezit ca dintr-o transă

Nu mai pot înainta,  am doar o şansă:

Să Te invoc să-mi fii Tu: călăuză şi scut!

 

În cale-i o stavilă, un duh distrugător

Ce se opune înaintării spre Lumină

Mă simt chemată, vreau să ies senină

Din norul acesta negru, înfricoşător.

 

Strig îngerul meu păzitor să se arate

În zori de zi ori noaptea mă închin

Să mă ferească de blesteme şi venin

Să  mă pot apropia de  Tine, Împărate!

 

Eu ştiu, cu puterea Înţelepciunii Tale

Tu poţi Slăvite, să făptuieşti ce vrei!

Orânduieşte Doamne cu iubire paşii mei

Pentru că, fără să vreau m-am rătacit pe cale!

 

 

 

 

Psalm

 

Asemenea unui copil  zburdalnic şi cuminte

m-aş cuibări în poala Ta,  Preasfinte!

Cum pajişte îmi deveneai ştii bine, odinioară

Mintea mea iarăşi din creier, în inimă coboară!

 

E locul sigur mai retras aici, mai larg

Cât vezi cu ochii marea de sus de pe catarg

Mai liniştit şi totodată legănat, adormitor

Sălaş râvnit spre mântuire de orice muritor!

 

O! cum mai aleargă iezii neprihănirii iar

Parcă treziţi din somn să sară peste jar

Să pască din râvnita, sacra Ta înţelepciune

Să poată apoi să –nalţe spre cer o rugăciune!

 

Îţi mulţumesc O! Doamne , Ţie care m-ai făcut

Cu urzeala miraculoasă a chipului Tău nevăzut

Sunt a Ta! Ajutor! Nu lăsa Răul să mă scufunde

Ori mările halucinante ale iluziei să mă inunde!

  

~*~

ELENA ARMENESCU