Ioan Miclau - MELODII DIN UNIVERS

 

MELODII DIN UNIVERS

Ioan Miclau

(Revăzută și adăugită)

 

 

~*~

 

Line sunete eterne,

Melodii din Univers,

Vin duios și melancolic,

Iar auzu-mi fin le cerne

Așezându-le pe vers!

 

Freamăte, viori de vânt,

Cu suspine-n loc de graiuri,

Par chemările iubirii

Unor depărtate raiuri,

Cu grădini ca pe Pământ!

 

Lui Ikarus i-am dat gândul

Și chemat-am pe Orfeu,

Acel Trac, zeul cântării

Taina s-o dezlege-i cer,

Taina ce o poartă cântul.

 

Prin stejari înalte lire,

Ce-ntind corzile de ramuri,

Lăsând frunzele să sune

A naturii idealuri,

Zeul răspundea subțire:

 

”Vrei tu, dar, urmaș cucernic

Să vezi ce ochiul nu vede,

Ce urechea nu-nțelege?

-Geamăn Codrului te prinde

Și alege-ți-l de sfetnic;

 

Ce e-n jurul tău e-n toate

Și-n acelaș plin în spațiu;

De vibrări se mișcă piatra,

Crapă-n melodii și-n luciu

Al creației dulci șoapte!

 

Dar în toate stă cel Sfânt,

E enigma legii-flutur -

Iar întunecimea-i rodul

Unei nopți orgolioase

Semănând pământul strâmt !

 

Nu privi în van grădina

Unde și tu ești o floare;

Omule, să ai nădejde,

Îngrijește-te pe tine,

Rodăcina și lumina!

 

~*~

I.M. Gepianu

C R I N G I LA