AȘ VREA
SĂ FIU, ACASĂ
~*~
ACASĂ-i numai
LOCUL în care TE-AI NĂSCUT,
Și unde-n clipa
vremii și tu ai încăput
Să-ți treci
COPILĂRIA ca-n Raiul fericit,
Și-apoi, cu alți
de-o seamă să-l faceți, însfințit.
ACASĂ-i
DRUMUL ȚĂRII, cu stele picurat,
IZVORUL de sub
DÂLMĂ ce-n veci e nesecat,
POMIȘTEA POPII
toată și STÂNA din RĂZOARE,
Și-n toamne
COLILIA în tremur prin cotloane.
Și-un săniat pe
HULĂ, în ierni ca de poveste,
COLINDUL cel de
taină cu sfânta lui cea veste,
Și-un joc în ȘURA
POPII cu fete și feciori
Și-o NUNTĂ
sănătoasă ținută până-n zori.
Și CIURDA-n faptul
serii amirosind a lapte,
HOTARUL care-n
timpuri tot datu-ți-a BUCATE
Și ȚINTIRIMUL încă, cu dragii tăi părinți,
Cu Moșu și cu
Buna, înveșnicind a sfinți.
Și BERCUL plin de
păsări și gingași ghiocei,
Și DRUMUL MORII încă, cel străjuit de tei,
Și VIA de pe
COASTĂ cu strugurii ei dulci,
Și MURA de pe
vale, FRĂGUȚELE din lunci,
Și NUCII vechi cât
veacul din vârful cel de deal
Ce străjuiesc
de-apururi vecia în HAR-DEAL,
Cărările PĂDURII
ce le știai ca-n palmă,
Biserica din
DÂLMĂ, ce-n glas de clopot cheamă.
**
Acolo e ACASĂ , în
veci de-adevărat,
În casa ceea
strâmtă, ce fostu-ți-a palat,
Iar astea de te
cheamă din când în când ’napoi,
Pe-o urma legănată
a carului cu boi,
Atunci vei fi
ACASĂ, în clipa ta visată,
Și-n boaba unei
lacrimi pe geana-ți tremurată,
Îți fi-va clipa
cea o vrăjă să te-alinte,
La viața ce
adesea, te-nșeală și te minte.
~*~
04.04.2021
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu