TOIAGUL LUI
MOISE!
(Varianta nouă)
~*~
Doar un semn făcu Profetul și se
despica o mare,
Iar prin zid înalt de ape se
desprindea o cărare,
Căci din spate moartea aprig gonea
neam israelit,
Însă Domnul viu promise să îi scoată
din robit!
Iar când pe o stâncă seacă Moise-al
lui toiag îl pune,
Deodată izvor dulce se porni a
curge-n spume,
Și-a băut tot Israelul, lacom viața
să-și îndrepte,
Căci deasupra lor văzură protejarea
mânei drepte!
Emigrând drum lung bătuta-i, neam
ales, an după an,
Ca să vezi făgăduința mănoasă din
Canaan;
De te-ai rătăcit adesea ori cu gând
de răzbunare,
Călcând drumul cel pietros, tu găseai
din nou salvare!
Iar noi, azi, având în Țară un pământ
canaanean,
Avem calea și izvorul, calea
dreptului uman!,
Și-ngrijind toiagul limbii,
strămoșeasca noastră Limbă,
În Carpații românești izvorul să se
desprindă!
Căci e timpul azi Române, fiu de
nobilă sorginte,
În frăție-n lumea mare și sub semnul
Crucei Sfinte,
Să urmăm toiagul limbii, căci e
sfânt, neostenit,
Ia aminte de pustiul și de neamul cel
robit!
Neamul nostru să trăiască! Vârfurilor
ce conduc,
Li se cer săși deie mâna pe cărările
ce-apuc,
Astfel sub Toiagul Limbii implorăm,
dar cu grăbire,
Guvernanții să ridice a ei farmec
și-a ei veșnică unire!
Peste poli, peste tropice iar Luciafărul
răsare,
E al nostru Eminescu pe-a sa limpede
cărare,
A lui Duh în inimi crește turma
viselor de aur,
Să le paștem cu Hristosul și cu-a
Limbii toiag faur!
~*~
Ioan Miclău
Gepianu
7/7/2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu