ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 111 - 120 - text și interpretarea autorului -

SONETOTERAPIE 111

- text și interpretarea autorului -

SE-NALŢĂ BRADUL

~*~

Se-nalţă bradul. Singur stă şi-aşteaptă,

Fără să ştie ce va fi să vină

O rază frântă, implorând lumină,

Viforniţa muşcând din el nedreaptă?

Doar stânca albă e cu el vecină.

Priviri de muguri către ea îndreaptă

Şi-o creangă-n cer a mai suit o treaptă,

Desferecând izvoare de răşină.

Departe-i drumul. Cerbul nu-l întrece

Şi poarta lumii a deschis visând,

Înveşmântat cu brumă-n noaptea rece

În preajma unui tron în slavă stând,

Al norilor ce nu mai vor să plece.

Dar primul trăsnet va veni curând.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 112

- text și interpretarea autorului -

ÎMI UIT CUVÂNTUL

Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura,

De la picioare aplecat spre pleoape.

Străbat câmpii şi nu las să îmi scape

Cuibare moi ce-mi înteţesc arsura.

Dau de scânteia pulpelor aproape

Şi-mi prăvălesc dorinţele de-a dura

Spre pârgul vieţii năucind făptura,

Într-un afund de patimi să se-adape.

La sâni trufaşi mi se opreşte lutul,

La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan

Şi urc năvalnic, pârjolind ţinutul

Nădejdilor de-nvolburat vulcan.

Când buzele îşi vor topi sărutul,

Cobor în tine, roditor liman.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 113

- text și interpretarea autorului -

ÎMPOTRIVIREA MUTĂ

~*~

Un murmur printre buze-nfierbântate

Îndepărtează zeii şi descântul,

Să nu înalţ un foc arzând cuvântul

Tăcerilor în noi încătuşate

Să nu-mi întind printre năluci avântul,

Târând un trup de rouă în păcate,

Să nu râvnesc pârâuri nesecate,

Ca să-mi ornez cu flori de mirt pământul.

Nu mi-am sporit vigoarea-n braţ avută.

De-s preamărit în alt altar nu ştiu

Sau înghiţit de-mpotrivirea mută

Că n-am strunit un aprig bidiviu.

Calc sub copite iarba ne-ncepută

Şi nu rămân decât ce pot să fiu.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 114

- text și interpretarea autorului -

PS: Am mai spus-o. Acum într-un alt registru

TRUP LÂNGĂ TRUP ŞI GURĂ LÂNGĂ GURĂ

~*~

Trup lângă trup şi gură lângă gură,

Aud suflarea celui ce-aţipeşte.

Amorf convoi în dimineţi porneşte

Prin râpa umbrei, prin deşert şi bură.

Primim comanda. Pasul prins în cleşte,

Sudoarea frunţii sunt şuvoi de zgură.

Strivim aceeaşi piatră rece, dură

Şi-un singur glas din pieptul lânced creşte.

Şovăitor, pe-un unic fir de aţă,

Ne vom supune-nfricoşaţi decât

Să căutăm doar calea noastră-n ceaţă.

M-am săturat de ordin până-n gât!

Unde-i simţirea? Doar a mea, pe viaţă?

Nu ştiu răspuns. Sunt doar soldat. Atât.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 115

- text și interpretarea autorului -

RĂSCOALA CLIPEI

~*~

Să ţi se-aprindă-n fruntea albă steaua,

Uimirea-n prag de zâmbet să se nască,

Un fulg aprins alint să-ți dăruiască,

Să-ţi coasă taina răbdător mantaua

Tăcuta iarbă roua s-o vestească,

Şi să-ţi trimită zborul alb bezeaua,

Un nor mâhnit să-şi verse-n sânge neaua

Şi biciul poftei blând să te lovească

Un înger trist să-ţi fie ca un frate,

Să te cuprindă crinul în beţii

Vărsând licori de patimi și păcate,

Ca să te-afunzi curată în vecii,

Doar când răscoala clipei dulci va bate

Eternul timp al orelor târzii.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 116

- text și interpretarea autorului -

BRAȘOV - muntele Tâmpa (1)

~*~

Aş nimeri cu ochi închişi cărarea.

Străjeri trufaşi de arbori scriu conturul

Înaltului ce-a despicat azurul

Şi mi-a-nvelit în straie verzi visarea.

Mă plec mereu să-i potrivesc condurul

Pădurii-n care-mi fac ades intrarea,

Iar ea îmi dă mărinimos iertarea

Strângând în jurul patimilor şnurul.

Cetatea-şi suie ziduri în tăcere,

Să le măsor cu pasu-n dimineţi.

Potecile sunt sângerânde-artere

Pe care calcă-nfriguraţi drumeţi.

Braşovul vechi, trezit de-o adiere,

Azvârle-n trupul muntelui săgeţi.

~*~

("Ferestre în cetate, Sonete 4", Arania, 2008)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 117

-text și interpretarea autorului-

POMUL VIEȚII

al Psalmului 9

~*~

S-au dus vrăjmaşii mei, sunt doar ruine.

Răsufletul le-a devenit nefaptă.

Doar Domnul ce aude orice șoaptă

Balanţa Legii pe genunchi o ţine.

El mântuie pe cel suind o treaptă

Şi-i dă un rost atât cât se cuvine.

Desparte-mă de vămile  străine,

De poarta morţii secerând nedreaptă,

Ca să vestesc temeiul ce-o să vină!

Cel ce-a stârnit surpări și s-a pierdut

Iertarea-n cer o va avea puţină.

Rosteşte, Doamne, vorba de-nceput,

Sădeşte pomul vieţii în grădină,

Să frâng în mine-aripile de lut!

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 118

-text și interpretarea autorului-

PEȘTELE LUMINII

~*~

Pe maluri sălcii s-au trezit alene,

Ca să aştepte-un răsărit de soare.

Presimt în tâmple jilavă răcoare,

Dar somnul încă n-a pierit din gene.

Pe crusta apei scânteieri fugare

Ascund uimirea presurei sub pene,

Iar dansul ierbii-n unduiri de trene,

A pus cu umbra pietrelor prinsoare.

Privirea blândă-n orizont răneşte,

Pe cer stau nori molateci ce ascund

Frământul zilei. Clipa ocoleşte

Cuprinsul frunţii într-un zbor rotund.

Şi peştele luminii îşi sticleşte

Eternitatea-n lacul fără fund.

~*~

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 119

-text și interpretarea autorului

OMUL SOLAR

~*~

Gol am venit pe lume. Neştiutul

M-a întrupat din zbateri şi dorinţe.

Ulcior cu lapte-mi întindeau fiinţe

Ce-n patru zări meniră începutul.

Când am urcat spre alte trebuinţe,

Să-ntemeiez în gândul meu avutul

Şi să opresc săgeţi de foc cu scutul

Iubirilor, m-au privegheat credinţe.

Mi-au pus veşmânt de taină al luminii

Şi sacrei nunţi din Caana magic dar

Pe care-l smulg din dansul de Erinii

Şi-l modelez la flăcări de amnar.

Ființă pură-n vers, precum sunt crinii,

Rescriu vigoarea omului solar.

~*~

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 120

-text și interpretarea autorului-

ZEI FALICI

~*~

Mândrii zei falici odrăslesc în mine.

Aprind pojarul orgilor celeste,

Pătrund în taina grotelor, pe creste,

De unde-ncep uitările de sine.

Gol am intrat în templele agreste,

Am despuiat un nimb, fără ruşine

Şi-n frământarea semnelor divine

Am pus tot chinul crezului că este.

O încântare-n fibre. Nu mă-nfrânge

Răscoala clipei care a trecut.

Golesc paharul robului ce plânge

Când în stăpân de țărm s-a prefăcut.

Preafericită patima din sânge,

Iubesc sămânţa care m-a născut.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU