Povestea clopotului cel mare care va
suna in Catedrala Mantuirii Neamului, un clopot al recordurilor
Duminică, 2 aprilie
2017
Clopotul Catedralei Mantuirea
Neamului
Clopotul
care va răsuna în Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti este unul dintre
cele mai mari clopote suspendate din toate bisericile europene (cu exceptia
Rusiei). Clopotul destinat Catedralei Ortodoxe din Bucureşti, de peste 25 de
tone, a fost turnat în Austria, la unul din cele mai importante ateliere de
profil din Europa, firma Grassmayr din Innsbruck, activă din 1599. Până în
noiembrie 2016, data la care a fost turnat clopotul românesc, recordul era
deţinut de Clopotul Sfântului Petru al celebrei catedrale din Koln (Germania),
amplasat în anul 1922, care cântăreşte 24 de tone.
Pe 25
martie, porţile fabricii de clopote din Innsbruck au fost deschise pentru a
permite vizitatorilor, veniţi nu doar din Austria, ci şi din Italia şi
Germania, să vadă şi să asculte pentru prima oară sunetul clopotului care va
răsuna în Catedrala de la Bucureşti. Şase bărbaţi, aşezaţi de o parte şi de
alta, abia dacă reuşesc să tragă funia pentru a pune clopotul în mişcare. Din
clopot răsună o vibraţie pe care niciun microfon standard nu poate să o
înregisteze şi niciun sistem acustic obişnuit nu poate să o redea.
Clopotul destinat Catedralei
"Mantuirii Neamului"
Pentru a
afla mai multe detalii despre operaţiunea unică de felul ei, Hotnews.ro a
obţinut un interviu în exclusivitate cu persoana care "a dat voce"
clopotului - campion. Prietenii îl numesc un "Stradivarius al
clopotelor". Este vorba de campanologul italian Flavio Zambotto, unul
dintre puţinii profesionişti care se ocupă cu proiectarea şi acordarea de clopote
pe întreg continentul european.
Clopotul recordurilor
Cantarul indica cele peste 25 de tone
ale clopotului
Foto: Hotnews
"Clopotul
a fost turnat pe 11 noiembrie 2016 şi cântăreşte peste 25 de tone, mai precis
252 chintale. Are un diametru de 3,35 metri. Devine astfel cel mai mare clopot
în mişcare din lume situat într-un edificiu religios, depăşindu-l pe cel din
catedrala din Koln. Ca diametru, firma Grassmayr a mai construit clopote mari,
cum ar fi, acum patru ani, unul care a fost dus pe Muntele Tabor, din Israel.
Dar, în acel caz, diametrul era inferior celui destinat Catedralei: doar 2,87
metri", ne spune Flavio Zambotto.
Aliajul de
bronz utilizat este format din 78% cupru electrolitic, cu puritatea de 99,99%,
şi 22% staniu electrolitic, cu aceeaşi puritate. La realizarea lui a lucrat o
echipă de 25 de experţi provenind din 4 ţări europene. Trei săptămâni, atât a
durat procesul de răcire a clopotului, după turnarea din luna noiembrie.
"A urmat verificarea şi acordarea lui. Clopotul a fost acordat pe nota
DO2. La testare, toate rezultatele au fost excepţionale".
"Fiecare clopot are povestea lui
şi un sunet unic"
Campanologul
italian a examinat clopotele cele mai cunoscute din Italia şi Europa:
“Colaborarea pentru crearea clopotului destinat Catedralei din Bucureşti este
cea mai mare realizare profesională a mea până în acest moment. Fiecare clopot
are povestea şi sunetul său. Sunt clopote care au un sunet ce “deranjează”
într-un fel urechea. Sunt şi altele, unice, fiecare în felul său, care au un
sunet pur, divin. Există clopote vechi de sute de ani pe care le-am restaurat
şi le-am acordat. Aşa am avut ocazia să constat că meşterii clopotari aveau o
tehnică extraordinară, sub multe aspecte neschimbată până în ziua de azi.
Am avut
onoarea să lucrez la acordarea unor clopote faimoase, cum ar fi unul din cele
mai vechi din Italia - Campana della Rota - în Vatican, creat în 1215. Fiecare
clopot pe care îl acordez e ca un fiu pentru mine şi toate reprezintă ceva
special. Cel al Catedralei române este însă cu totul deosebit: are un sunet
divin. A fost emoţionant să-l aud prima oară: puternic, profund, lung. E un
sunet care te îmbrăţişează, te marchează”.
"Nimeni nu a putut să
înregistreze sunetul real al clopotului"
Sunetul unic
al clopotului se datorează în primul
rând calităţii materialului folosit - un
aliaj de bronz cu o puritate de 99,99% - dar şi dimensiunii: cu cât este mai
mare, cu atât sunetul este mai grav.
Vestea
despre turnarea unui clopot de o asemenea calitate şi dimensiune s-a răspândit
printre pasionaţii de clopote de pe întreg continentul. “Suntem martori la un
eveniment istoric”, e doar un mesaj postat pe reţelele de socializare. În ziua
în care fabrica a permis accesul publicului, doar din Italia au venit peste 100
de vizitatori să vadă şi să audă clopotul.
“Câteva sute
de persoane au admirat şi au ascultat clopotul în prima zi de deschidere; el a
fost făcut să vibreze la fiecare oră, prin lovire din exterior. Majoritatea au
încercat să surprindă momentul cu camera de filmat sau cu smartphone-ul, dar
nimeni nu a reuşit să capteze sunetul real. Ceea ce au auzit cu urechile lor,
mi-au spus că e cu totul altceva faţă de ce au reuşit să înregistreze. Este o
explicaţie tehnică, de fond. Un microfon standard nu poate prinde decât
jumătate din frecvenţele joase ale clopotului. Acelaşi lucru şi la redarea
sunetului: abia dacă se aud jumătate din vibraţii. Chiar dacă am vorbi, ipotetic, de o
înregistrare bună, ar trebui să avem un echipament cu totul special, cu cel
puţin un subwoofer”, ne explică Flavio Zambotto.
De altfel,
adaugă expertul italian, “calitatea şi puritatea sunetului nu depind de
parametri subiectivi, ci sunt măsurabile şi pot fi comparate. După turnarea
clopotului am făcut toate testele şi măsurătorile prevăzute, iar rezultatul a
fost unul excepţional, cu o toleranţă de 0 (zero)%! Nu a fost deloc uşoară
obţinerea unui asemenea rezultat, ţinând cont, mai ales, de dimensiunea
clopotului. Rezultatul se datorează şi muncii în echipă şi colaborării
armonioase, în special între cei doi fraţi ingineri Grassmayr, a treia
generaţie de proprietari ai fabricii”.
Până unde se va auzi clopotul
Catedralei?
“Depinde
foarte mult de factorii externi. Celebrul clopot din San Marco se putea auzi de
la o depărtare de 40 de km, se spune. Dar, în urma cu sute de ani, nu era o
poluare acustică asemenea lumii de azi iar condiţiile geografice, prezenţa unei
suprafeţe de apă, au putut contribui la crearea legendei. Deci nu putem spune
cu exactitate. Însă cu siguranţă se va auzi la kilometri depărtare şi sunetul
profund, lung, va fi cu siguranţă inconfundabil”.
Un alt record: 6 clopote care acoperă
3 octave complete
În prezent,
la Innsbruck se lucrează la realizarea celorlalte cinci clopote care vor fi
instalate în turnurile Catedralei şi vor fi acordate astfel:
Do2-Do3-Mi3-Sol3-La3-Do4 Greutatea lor va fi cuprinsă între 500 kg şi 3400 kg.
“Putem vorbi de o adevărată arhitectură a sunetului, trei octave complete. Un
clopot are armonia sa proprie, dar împreună vor avea o eufonie ulterioară, ceea
ce face ca, împreună cu greutatea, să reprezinte un unicat în lume”.
Echipa de clopotari
Foto: Hotnews
Costurile şi echipa
Realizarea
unui clopot poate dura, în funcţie de mărime şi cerinţele clienţilor, câteva
luni de zile. În legătură cu costurile şi durata lucrărilor, Flavio Zambotto ne
spune: “În trei luni se realizează un clopot mediu, pentru altele durează, de
la proiectare până la pregătirea pentru transport, circa 6 luni. Pentru
clopotul Catedralei din Bucureşti au fost necesare circa 8 luni”.
Costul
lucrării nu este cunoscut, însă am aflat că materia primă - bronzul de calitate
- costă circa 10 euro la kilogram.
Flavio
Zambotto ne spune că o altă cheie a succesului o constituie munca în echipă:
“Din echipa care a construit clopotul fac parte austrieci, nemţi, croaţi şi
italieni. Sunt bucuros să spun că bronzul necesar construcţiei a fost furnizat
chiar de o fimă italiană şi o parte din merit o va avea şi firma românească
însărcinată cu instalarea clopotelor, mai precis Apel Industries din Arad.
Pe 7 şi pe 8
aprilie, fabrica de clopote din Innsbruck îşi va deschide din nou porţile
pentru ca vizitatorii să poată asculta iar clopotul destinat Catedralei din
Bucureşit. “Cred că e un motiv de mândrie pentru România, la fel cum este o
mândrie şi pentru noi toţi, cei care am contribuit la lucrările de
construcţie”.
Flavio Zambotto
Foto: Hotnews
Cine este Flavio Zambotto
Flavio
Zambotto s-a născut la Vicenza, pe meleaguri unde arta clopotelor face parte
dintr-o tradiţie seculară. Între localităţile Vicenza şi Verona sunt mai multe
nuclee de « clopotari », profesionişti specializaţi în construirea şi acordarea
clopotelor. « De mic am fost pasionat de clopote, de muzică în general. M-am
născut într-o zonă unde este cunoscută « tehnica manuală » a clopotelor.
Crescând la umbra clopotniţelor din Vicenza, ca să spun aşa, am avut şansa să
combin cele două pasiuni ale mele şi m-am dedicat unei profesii de nişă, aceea
“campanolog”.
Flavio
este considerat un expert internaţional:
colaborează la realizarea clopotelor, acordarea, repararea şi testarea lor.
Este unul din colaboratorii firmei Grassmayr, dar este chemat şi în alte ţări,
acolo unde este nevoie de el.
În timpul
liber, cântă la baterie în două grupuri muzicale italiene, cu un repertoriu
laic care cuprinde şi piese de dans şi melodii rock: “Nu am renunţat la cântat,
mai ales că atât clopotul cât şi bateria sunt instrumente muzicale, iar
talgerele sunt, asemenea clopotelor, idiofone (nota red: IDIOFÓN instrumente
muzicale care produc sunetele prin punerea în vibrație a propriului corp, fără
intervenția unei părți auxiliare).”
Moştenitor
al unei tradiţii seculare, Flavio transmite mai departe arta şi studiul
clopotelor tinerilor curioşi şi dornici să se apropie de universul sunetelor divine.
Printre “ucenicii” lui se află şi Ovidiu Deculescu, un tânăr român stabilit în
Italia: “
Sursa: Prof.
Valentina Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu