Papa - Putin - Ucraina
In ziua de 4
iulie 2019 a avut loc cea de a treia vizita a lui Vladimir Putin, seful
statului si bisericii ruse la Papa Francisc in Vatican. A fost intalnirea doi
crestini procupati de soarta fratii lor persecutati in intraga lume. Putin ii
are sub protectia sa pe crestinii din Siria, Orientul Apropiat.
In zilele de
5 şi 6 iulie 2019 Papa convoca, in Vatican, Sinodul Permanent şi pe
mitropoliţii din Biserica greco-catolică ucraineană. In Ucraina în 2019,
conform ONU, numarul de morţi militari şi civili în Donbass a ajuns, din 2014,
la 13 mii, şi 30 de mii de persoane au fost rănite. O mie sunt tinerii care
s-au sinucis datorită traumelor. Un război uitat de Europa, hibrid, in care 5,2
milioane sunt lovite de violenţele de război si 3,5 milioane au nevoie de
asistenţă umanitară. Proiectul "Papa pentru Ucraina“, demarat în 2016, a
adunat în doi ani 16 milioane de euro si a ajuns la apropape un milion de
beneficiari, de lungul întregii zone a operaţiunilor militare şi în teritoriile
limitrofe, precum şi în zonele cu prezenţă mai mare de migranţi.
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
https://www.academia.edu/37507652/..._secretul_occidentului_..._viorel_roman.pdf
Viorel Roman, 5 iulie 2019
Papa si Putin
se intalnesc
pe 4 iulie a.c., dupa ce Kirill Patriarhul Moscovei si a intregii Rusii si Papa
Francisc s-au imbratisat la Havana in anul 2016. Comunicatul lor comun „Suntem
frati!“ e fara precedent de la Marea Schisma din 1054 si deschide perspective
optimiste in vederea refacerii unitatii crestine.
https://www.academia.edu/39102730/Kiril_Cugetarile_pentru_fiecare_zi_din_an20190512_80707_nnlvif
https://www.academia.edu/36237608/PAPA_FRANCISC_PATRIARH_KIRILL_SUNTEM_FRAŢI
Papa si
Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse in simfonie cu Biserica Rusa, vor
discuta in mod inevitabil de mostenirea Imperiului Roman de Rasarit, Bizat,
Otoman, asa zisa Chestiune Orientala a tot prezenta ca teatru de razboi in
Moldova/Transnistria, Ucraina/Dombas, Georgia, Armenia, Turcia, Siria,
Iordania, Liban, Palestina/Israel, Kurdistan/Irak, Iran, Arabia Saudita, Jemen,
Libia. Conflictul dintre pretendentii la aceasta mostenire este multisecular.
Roma,
Moscova, a „Treia Roma“ si Isamul trebuie sa gaseasca un modus vivendii. Pacea.
https://www.academia.edu/37994648/THE_EASTERN_QUESTION_-CHESTIUNEA_ORIENTALA
Viorel Roman
2 iulie 2019
ANEXE:
Patriarhia Ucrainei
1991, după
independenţa Ucrainei şi prăbuşirea Uniunii Sovietice, fostul ierarh al
Patriarhiei Moscovei Filaret Denisenko, a înfiinţat o Biserică Ucraineană,
autoproclamându-se patriarh, ceea ce a dus la excomunicarea lui de către
Moscova. Acuma Constantinopolul a decis să-l "restabilească în funcţia sa
ierarhică“. Biserica sa, este cea mai importantă din Ucraina, tot mai multi se
identifică drept enoriaşi ai Patriarhiei Kievului. Relaţiile dintre aceste două
Biserici slave sunt tensionate mai ales dupa anexarea Crimeei de către Rusia si
conflictul separatist prorus, care s-a soldat cu peste 10.000 de morţi.
„Acţiunile
Constantinopolului vor aduce un prejudiciu catastrofal, în primul rând pentru
ortodocşii din Ucraina. Ceva teribil va începe“, spune purtătorul de cuvânt al
Bisericii Ortodoxe Ruse al carui Sfant Sinod se va reuni la 15 oct. pentru a
„apăra interesele ortodocşilor“ în cazul unor tulburări religioase în Ucraina.
Pentru Departamentului de Stat al SUA decizia Patriarhului ecumenic Bartolomeu
e o decizie religioasă si „ … noi susţinem dorinţa oricărui popor de a-şi
mărturisi religia după cum doreşte, să aibă libertate şi recunoaştere şi să o
facă în mod paşnic“.
Constantinopol versus Moscova
1030 de ani
de la Botezul poporului Rus in apele Nistrului, la porunca Marelui Cneaz
Vladimir cel Mare si Sfant (978-1015), cel asemeni Apostolilor (Владимир
Святославич), cu prilejul căsătoriei sale cu Ana, fiica împăratului bizantin
Romanos al II-lea, e in acest an o mare sarbatoare. Simfonia dintre Tarul
pravoslavnic si Biserica sa, Rusa, a fost inlocuita in anul revolutionar 1917
cu o simbioza cu statul marxist-leninist, ortodoxo-comunist, al Sfântului
Proroc Amos (sec. VIII î.d. Hristos) din Vechiul Testament si emulii sai atei
din sec. XIX-XX, Marx, Engels, Trotzki, Lenin, Stalin, o pseudo religie cu
promisiuni de rai milenar pe pamant.
Dupa 1989
rusii, condusi de vizionarul Mihail S. Gorbaciov, renunta la marxism-leninismul
inspirat de la Prorocul Israelului Amos si sub presedintele Federatiei Ruse
Vladimir Putin, patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii se
intalneste cu papa Francisc in februarie 2016 la Havana unde ei dau un
Comunicat comun istoric, fara precedent de la Marea Schisma, din anul 1054.
Patriarhul
rus si papa constatata in „Relațiile reciproce dintre Biserici, problemele
esențiale al fraților noștri și perspectivele de dezvoltare a civilizației
umane“ ca „Nu suntem concurenți, ci frați.“ In aceasta atmosfera Putin e
intampinat la Sfantul Muntele Athos ca urmas al imparatilor bizantini, el ii
depaseste pe toti, de la Sf. Vladimir la Boris Ieltin, de aceea patriarhul
Kirill il numeste pe Putin „o minune dumnezeiasca“, piatra de temelie a
refacerii unitatii crestine. Asta influenteaza fireste si Sinodul Bisericilor
Ortodoxe din iunie 2016.
In Ucraina,
care își declara 1990 independența în Uniunea Sovietică, reapare conflictul a
cinci orientări crestine: cei din vest sunt cu Roma, cei din est cu Moscova,
unii pentru Constantinopol, alți pentru America, sau autocefalie la Kiev.
Patriarhul grec de la Constantinopol, Bartolomeu depasit de avântul lui Putin
si Kirill, tergiversează soluționarea disputei dintre Biserica ucraineană din
cadrul Patriarhatului Moscovei si cererea de autocefalie, fundament al unui
naționalism de rău augur, cum vedem deja la procesiunea (крестный ход) a
250.000 de moscoviti șicanată la Kiev.
O retrospectiva
Principatul
lui Vladimir cel Mare si Sfant are 17 mitropoliti, din care 15 greci, poate de
aceea slavi traia intr-o „dubla credinta“, pravoslavnica dar si cu vechiile
credinte. Invazia mongola, tatara din 1237 distruge Kievul si ii supune pe rusi
pana in 1480. In acest timp mitropolitul rus se muta la Vladimir, apoi Moscova,
devine mai important ca principele, pentru ca avea privilegii si garanta
fidelitatea fata de Marele Han al Hoardei de Aur, care scutea Biserica Rusiei
Mari de impozit. In vest, principele Galitiei obtine de la Constantinopol o
Mitropolie a Rusiei Mici, pe langa cea a Rusiei Mari de la Moscova. Aceste
Mitropoli au constituit doua puncte de plecare in dezvoltarea religioasa a
slavilor din vechiul popor Rus.
In acest
timp papa de la Roma indemna la cruciade inpotriva tatarilor care au imbratisat
Islamul. Asa ca Polonia elibereaza Galitia in anul 1349, dar aceste lupte de
eliberare erau umbrite de disensiunile dintre ortodocsi si romano-catolici,
ultimii proclamau suprematia ritului latin, conform Conciliului de la Lateran
IV. Lituanienii elibereaza Volhynia, Kievul, Cernigovorul, o parte din Smolensk
si restabilesc Mitropolia veche de la Kiev cu mitropolitul Roman (1355-1362).
Stapanirea
lituanienilor de la Marea Baltica la Marea Neagra incurajeaza Moscova. Sf.
Sergius de Radonetz indeamna la lupta si binecuvanteza pe Dimitrij Donskoi 1380,
inainte de lupta de la Kulikovo Pole, care deschide moscovitilor ofensiva
inpotriva tatarilor. Astfel s-au format pe de o parte doua orientari
religioase, iar pe de alta parte dorinta de unitate in lumea slavilor
orientali, ceea ce s-a realizat la Conciliu de la Florenta. Dar scurt timp,
pentru ca Vasilij II il alunga pe mitropolitul Izidor, respinge Unirea si pune
Moscova pe picior de razboi cu Roma si Constantinopolul.
Marele Cneaz Vasilij II,
a cărui
lungă domnie (1425–1462) a fost afectată de cel mai mare război moscovit din
istoria veche rusă, e cap nu numai al Bisericii Ruse ci si al Ortodoxiei
adevarate, al intregii Crestinatati. De atunci mitropolitii sunt numit de
Marele Cneaz al Moscovei. Ivan II se declara Tar (Caezar) si de la casatoria cu
Irene Paleologul si succesor al Imparatilor Bizatului.
Ordinul
Teuton recunoaste titlul de Tar in 1473. Asa se ajunge la Moscova ca „a treia
Roma“ si ca Tarulul „seamana cu toti oamenii, insa prin puterea sa el se
aseamana lui Dumnezeu. El e vicarul lui Dumnezeu, e Capul suprem al Statului si
Bisericii“, dupa Iosif de Volokolmsk. Ruperea de Roma si Constantinopol voita
de Vasilij II nu era insa urmata de slavii orientali de sub stapanirea
polono-lituaneana, care primesc de la Roma un Mitropolit, care nu e recunoscut
de Moscova si fiecare teritoriu ramane cu Mitropolitul sau.
Asa apare
ideea unui Patriarhat slav care sa uneasca aceste doua Mitropoli. 1576 aparuse
la Roma chiar ideea transferarii Patriarhatului de la Constantinopol, ajuns sub
sultanul turc, la Moscova, o cale de inoire pe linia Conciliului de la
Florenta. Un sinod la Constantinopol 1590 confirma Patriarhatul Moscovei c pe
al cincilea scuan al Bisericii Ortodoxe, dar „Rusii albi“ sau „Rusii mici“,
adica ucrainienii, au decis in Sinoade episcopale la Brest-Litovsc, 1595/6, sa
se desprinda de Constantinopol Sultanului si patriarhului sau grec si sa se
uneasca cu Roma, luand de baza unirea Conciliului Florentin.
Moscova n-a
stat pasiva la aceasta orientare spre vest si a mobilizat adeptii Constantinopolului
si mai ales pe cazaci. Asa a aparut in regatul polono-lituan doua Biserici a
slavilor orientali, una orientata spre Roma si alta spre Moscova si spre
Constantinopol. Atat Regele Poloniei cat si Tarul Rusiei se confruntau mereu cu
contestatari. In Polonia uni voiau spre vest, Roma, alti spre est, Moscova. In
Rusia uni voiau spre sud, Kiev, Constantinopol, alti nici nu voiau sa auda de
asa ceva.
Treptat
fascinatia culturii occidentale determina rusii in sec. XVIII sa se deschida
mai ales germanilor protestanti. La sfârșitul sec. al XVII-lea și la începutul
sec. al XVIII-lea, Biserica Ortodoxă Rusă se extinde. In 1688 Mitropolia
Kievului e transferată de sub jurisdicția Constantinopolului sub aceea a
Moscovei. În următoarele două secole, eforturile misionarilor ruși s-au întins
de-a lungul Siberiei până în Alaska și mai apoi în Statele Unite.
Protestantismul era anticatolic, asa ca nu numai ca nu era primejdios pentru
ortodocsi, ci se puteau imprumuta arme impotriva Romei. Tarul Petrul cel Mare a
mers pe acesta linie modernizatoare fara occidentalizare si a degradat
Patriarhatul la rang de Mitropolie, careia i-a creat un „Regulament
duhovnicesc“ dupa sistem protestant, care prevedea ca Biserica sa fie condusa
de un Sfant Sinod, astfel Biserica Ortodoxa Rusa a devenit un Departament al
Statului.
Tarina
Ecaterina II ocupa Polonia, ii persecuta pe unitii cu Roma, tolereaza insa pe
romano-catolici si ocupa Crimeea, Noua Rusie si deschide dupa Pacea de la
Kuciuk Kainargi, 1774, pretentia de a-i inlatura pe turci la Constantinopol.
Vezi Proiectul Grec si Chestiunea Orientala. „A treia Roma“ cunoaste in sec.
XIX un nou avant in vremea Tarului Alexandru I dupa Napoleon, a Congresului de
la Viena si Sfantei Aliante. Curente noi cu radacini in Occident: traditionalistii,
occidentalizantii, slavofilii.
Politica
ortodoxa a Tarului Nicoai I a fost rigida fata de ucrainienii si bielorusii
uniti, a caror dioceze au fost suprimate in 1829. Romano-catolicii sunt
tolerati, dar supusi presiunilor in vederea reorientarii spre Ortodoxie. Dar
cand expansiunea Moscovei parea in stare sa ajunga la Constantinopol si chiar
mai mult decat atata, occidentul se trezeste si in Razboiul Crimeei ii convige
pe rusi ca merg pe o cale gresita.
Razboiul Crimeei
1953/6 s-a
dus si in sfera spirituala, de o parte erau slavofilii iar de cealalalta
catolicii si protestantii. Refuzul violent al Conciliului de la Florenta i-a
astfel sfarsit la rusi. Tarul Alexandru II aboleste sclavia taranilor si
egalitatea tuturora in fata legii. Apar nihilismul si ideile socialiste.
Traditionalistii, slavofilii si discipoli lor au continuat pe linia apologetica
a Rusiei si Bisericii Ortodoxe, antiocidentale. Intelectualii sec. XIX cauta sa
depaseasca decalajul est-vest prin performante creative. Dostojevski, Tolstoi,
dar mai ales Solovev, construeste o punte intre Ortodoxie si Catolicism,
renunta la combaterea Romei prin reveninrea la recunoasterea
Constantinopolului, dar si a Romei, caci accepta unirea cu Biserica Romei.
Tarul
Nicolai II ramane pe pozitii, in numele lui Dumnezeu, impotriva oricarei
inoiri, pana cand in 1917 este detronat Tarismul si Biserica Ortodoxa Rusa
revine sub V.I. Lenin la Patriarhat. Antioccidentalismul ortodoxo-comunistilor
si a Bisericii ruse ramane insa nealterat, mai ales ca s-a instalat o noua
pseudo religie, superioara Revolutiei Franceze si Lumii Noi, America. Moscova
rosie nu numai ca nu renunta la ideea celei de „a treia Roma“ si a Imparatiei
Universale, ortodoxo-comunismul, ci visa la o Imparatie universala, ce depasea
cu mult planul tarist. Occidentalii raspund cu o politica cunoscuta deja din
Razboiul Crimeei.
Fara
indoiala Rusia trebuie sa revina in Europa crestina. Asta se intampla cu
„perestroika“ si „glasnosti“, renuntarea la marxism-leninism si la Lagarul
ortodoxo-comunist, dar SUA, e depasit de evenimente. Dupa prabusirea Uniunii
Republicilor Socialiste Sovietice apar bisericile nationale, a ortodocsilor
bielorusi, din Kazagstan, din Moldova, toate fidele patriarhatului moscovit.
Numai estnii se rup de Moscova. După eşecul de dupa 1989, când lumea aştepta refacerea
unităţii creştine, a urmat o perioadă de lehamite şi de promovare, fără tragere
de inimă, a unităţii tehnico-economice mondialiste, fără Dumnezeu: modernizare
(laică) fără occidentalizate (religioasă). Ăsta e mărul discordiei, nu
conflictele politico-religioase din Ucraina ne asigură Putin.
După 1990,
când Ucraina își declara independența în Uniunea Sovietică, am avut ocazia să
fiu martor in Ucraina, la Cernautz, direct și personal la conflictul a cinci
orientări religiose atunci incompatibile, care au generat situația tensionată
de azi, cei din vest, Lwiw, Lemberg, catolicii, sunt cu Roma, cei din est, sunt
rușii pravoslavnici, cu Moscova, unii Pravoslavnici sunt pentru Constantinopol
/ Istanbul, alți pentru o mitropolie din America / Canada, fara a-i uita
firește pe ultra-naționaliști autohtoni, care vor ca centru religios al tuturor
ucrainenilor, un Kiev autocefal.
2018
7 sept.,
Vladimir Legoida, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ruse, a postat pe rețeaua
Telegram un mesaj în care numește trimiterea emisarilor dinn SUA si Canada la
Kiev ca fiind „nimic mai mult decat o invazie brutală, fără precedent, a
teritoriului canonic al Patriarhiei Moscovei”, urmând cu amenințarea că „acestă
acțiune nu poate rămâne fără răspuns”. Conducătorul Departamentului de Relații
Externe, Mitropolitul Ilarion Alfeyev, a declarat că Sinodul Bisericii și-a
exprimat protestul și cea mai adâncă indignare față de numirea la Kiev a
episcopilor chemați din Occident de către Patriarhia Ecumenică din
constantinopol.
Decizia a
fost luată fără consimțământul Patriarhiei Ruse și astfel constituie o grava
violare canonică, fiind interzis ca o Biserică ortodoxă să intervină in
afacerile interne ale alteia, a mai spus mitropolitul rus: „Patriarhia de la Constantinopol este acum în
mod deschis pe o cale a războiului. Și nu este un razboi doar împotriva
Bisericii Ruse, nu doar împotriva poporului ortodox ucrainean; este de fapt un
răzoi împotriva unității întregii ortodoxii.”
Mitropolitul
Ilarion Alfeyev a vorbit împotriva modului „rău și perfid” în care este derulat
proiectul autocefaliei de către Patriarhia Ecumenică, iar din acest motiv,
„Biserica Ortodoxă Rusă nu va accepta această decizie. Vom fi nevoiți să ieșium
din comuniunea cu Constantinopolul, apoi Constantinopolul nu va mai avea
dreptul să pretindă întâietatea în lumea ortodoxă.” În momentul de față se
vorbeste deschis la Moscova despre ruperea relațiilor cu Patriarhia Ecumenică,
dacă aceasta din urmă va proclama autocefalia Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.
Bartolomeu,
patriarhul grec de la Constantinopol / Istanbul, cetatean turc, e pus oarecum
in umbra de avântul ruso-pravoslavnicilor Putin si Kirill și a tergiversat
soluționarea disputei dintre Biserica ucraineană si Patriarhatul Moscovei și a
întregii Rusii. Sinodul Bisericilor Ortodoxe din Creta, 16-27 iunie 2016,
precedat de întâlnirea dintre papa Francisc și patriarhul Kirill, Havana, 12
februarie 2016 si comunicatul lor comun privind „Relațiile reciproce dintre
Biserici, problemele esențiale al fraților noștri și perspectivele de
dezvoltare a civilizației umane“, sunt cadrul în care poate fi soluționat și
acest conflictul. Declarația papei și a patriarhului Moscovei, unica și fără
egal în ultimul mileniu, constanta lapidar „Nu suntem concurenți, ci frați.“
Dacă asta îi unește pe catolici și ortodocși, cu atât mai mult ea este valabila
pentru descendenții Fericitului Vladimir cel Mare si Sfânt.
https://www.academia.edu/2…/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
http://www.logossiagape.ro/…/12/viorel-roman-ucraina-si-ru…/
https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/
Patriarhia Ucrainei / opinii
Viorel
Roman: Cele 12.500 de parohii ucrainene formau o treime din posesiunile
Patriarhiei Moscovei, care are 100 de milioane de adepţi în Rusia, 10 milioane
în Belarus 10, 4 milioane în statele baltice si avea 30 de milioane în Ucraina.
Aici pe lângă romano-catolicism şi greco-catolicism, există Biserica Ortodoxă
Ucraineană a Patriarhiei Moscovei, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei
Kievului şi Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală. Cea a Patriarhatului de
Kiev a fost creată după independenţă, şi condusă din 1995 de patriarhul
Filaret.
Nicolae
Taran: Din articol, mesaj lipsește o informație esențială privind istoria
Rusiei.: la începutul secolului XVII, polonezii și Vaticanul au încercat să
catolicizeze Rusia printr-o invazie sângeroasă. Rușii denumesc acest episod:
VREMURI TRULBURI (SMUTNÂIE VREMENI). Rusia și Ortodoxia rusă au fost salvate
atunci de doi nobili ruși: Minin și Pojarski. Iar primul țar din dinastia
Romanovilor, Dmitri; a fost salvat atunci din mâinile soldaților polonezi care
încercau a-l ucidă de un țăran iobag: Ivan Susanin. Glinka a dedicat acestui
erou rus opera O viață pentru țar. După venirea la putere a bolșevicilor, opera
a fost denumită Ivan Susanin. Este foarte evidentă amnezia occidentalilor când
este vorba de episoadele dramatice din istoria Rusiei în care ei au încercat,
fără succes, să distrugă Rusia și Biserica Rusă: Vremurile Tulburi din secolul
XVII și revoluția bolșevică de acum un secol. Dacă întrebi un american de ce în
Piața Roșie există o singură statuie, cea a lui Minin și Pojarski, plasată
lângă biserica Vasili Bajenâi, sunt sigur că nu știe să-ți răspundă. În schimb,
nu există niciun rus care să nu-i prețuiască pe Minin, pe Pojarski și pe Ivan
Susanin. De aceea, eu nu cred în „superioritatea” occidentalilor catolico-protestanți
în raport cu ortodocșii.
Viorel
Roman: De la Conciliul Florentin 1439, nici nu poate fi vorba de
superioritatea, ci numai de egalitate. DE aceea ideea unui Patriarhat slav care
sa uneasca cele doua Mitropoli slave apare 1576 la Roma, cand se spera ca
transferarea Patriarhatului de la Constantinopol, ajuns sub sultanul turc si
patriarhul sau grec, la Moscova, este o cale de inoire pe linia Conciliului de
la Florenta a refacerii unitatii crestine. Un sinod la Constantinopol 1590
confirma Patriarhatul Moscovei ca pe al cincilea scaun al Bisericii Ortodoxe,
dar „Rusii albi“ sau „Rusii mici“, adica ucrainienii, decid in Sinoadele
episcopale de la Brest-Litovsc, 1595/6, sa se desprinda de Constantinopol si sa
se uneasca cu Roma, luand de baza unirea Conciliului Florentin. Moscova n-a
stat pasiva la aceasta orientare spre vest si a mobilizat adeptii
Constantinopolului si mai ales pe cazaci. Asa a aparut in regatul polono-lituan
doua Biserici a slavilor orientali, una orientata spre Roma si alta spre
Moscova si spre Constantinopol. Atat Regele Poloniei cat si Tarul Rusiei se
confruntau mereu cu contestatari. In Polonia uni voiau spre vest, Roma, alti
spre est, Moscova. In Rusia, la Moscova uni voiau spre sud, Kiev,
Constantinopol, alti nici nu voiau sa auda de asa ceva. Acest blocaj spiritual
e inlocuit treptat in sec. XVII de fascinatia culturii occidentale, care-i
determina pe ruso-pravoslavnici sa se deschida mai ales germanilor protestanti.
Realitatea zilelor noastre este surprinzatoarea de asemanatoare acelor vremiri.
Tiberius
Simion: Rusia se va autoizola, nici un patriarhat nu-i va recunoaște
pretențiile absurde...
Nicolae
Ariton Oanta: ... poate că cel de la Beijing... sau de la New Delhi...
Dan Mircea
Blaj: Nu știu, dar simt că pentru uniții ruteni, de acuma încolo va începe
greul!
Alexandru
Nemoianu, Cui ii pasa de "uniatii" ruteni?
Dan Mircea
Blaj: Chiar așa... nimănui, vor fi ca de obicei, vinovații de serviciu al
razboiului fraticid dintre cele doua mari biserici ortodoxe.
Mihail Carausu:
Cred ca da, desi tancurile rusesti au plecat cind n-a mai fost nevoie de ele in
locul lor raminind "milosii" preoti ortodocsi si seful lor.
Nicolae
Ariton Oanta: Dar care țin legătura permanent... Și sunt mândri de nivelul de
Civilizație pe care-l livrează enoriașilor...
Petrescu
Stan: Sa aducem Basarabia ortodoxa acasa, in intregimea ei. Iar guvernele de la
Bucuresti si Chisinau sa nu recunoasca Mitropolia ruso/sovietica a Basarabiei.
Nicolae
Ariton Oanta: Lucrurile par a se simplifica acum, dacă Patriarhia Ecumenică își
exercită autoritatea...
Florian
Iancu: E moarta (BOR), domnule Oanta, ce mai ai cu ea. Deja profanati morminte,
ha, ha. Nu-i clar ca votul asta (2018) a ingropat-o iremediabil. Cred ca nici
calugarirea tuturor mirenilor nu le mai poate spala imaginea. Alternativa
sustineti ca ar fi CATOLICISMUL? Io zic ca nu, io zic ca este doar schimbare de
stapan si "vanare de vant".
Nicolae
Ariton Oanta: A câta oară să vă spun că se impune Reunificarea Creștinismului,
iar nicidecum moartea vreunei părți din el?... Începe să mă irite
superficialitatea Dvs cu accente de agresivitate!... Citiți mai atent și
înțelegeți odată că Istoria nu este mecanică... Ideea patriarhatului slav apare
evident după Căderea Constantinopolului. Dar la Conciliul de la Basel - Ferarra
- Florența se reușise inaugurarea lui Isidor al Kievului drept Cardinal... Ceea
ce însemna prima reunificare a Creștinătății... Rușii au reacționat violent la
adresa acestuia pentru acceptarea demnității, iar odată cu repudierea lui au
început ostilitățile... Rusia își stabilise excepționalismul... Dar Vaticanul
mai avusese o astfel de experiență și cu goții, cu care s-au înțeles după
Alaric... Urmează și înțelegerea cu rușii... Siberia nu poate fi păstrată doar
sub protecția Ortodoxiei pravoslavnice... Este nevoie de întreaga Creștinătate
pentru asta...
Florian
Iancu: De acord da' autocefalia nu sub papalitate. Stefan cel Mare a stiut
doarte bine de ce a inchinat tara turcilor. A fost cea mai buna solutie atunci.
Stiti hine ce zic da' v-ascundeti dupa bat.
Nicolae
Ariton Oanta: Și atunci și acum, românii care închină țara spre Est au aceeași
viziune patriotică... Aș prefera să nu mai vorbesc despre ei...
Florian
Iancu: Absolut. In mod cert calea catre est trebuie barata. Rau e ca vestul
nu-i foarte hotarat. Americanii ar face-o da' nu pot lupta si cu UE si cu
rusii. Avem mare noroc ca bursa hidrocarburilor e controlata de SUA.
Nicolae
Ariton Oanta: Acuma împletim spiritualitatea cu hidrocarburile?... În cazul
acesta, Japonia trebuia să fie rusificată din vremea lui Ivan cel Groaznic...
Florian
Iancu: Dupa 1989 rusii, condusi de vizionarul Mihail S. Gorbaciov, renunta la
marxism-leninismul inspirat de la Prorocul Israelului Amos si sub presedintele
Federatiei Ruse Vladimir Putin, patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii
Rusii se intalneste cu papa.
Nicolae
Ariton Oanta:... și ce am zis eu diferit?... Sau, când am eu păreri diferite de
ale profesorului Viorel Roman... ?
Francisc
Bodo: Corect! Sa nu uitam ca slavona a fost limba liturgica pana la sfarsitul
sec XVII in Ardeal (greco-catolicii au introdus romana in biserica). Ortodocsii
din Ardeal au trecut la romana in 1754. lar trecerea de la grafia chirilica la
cea latina s-a facut dupa 1860.
Florian
Iancu: O fi fost domnule Bodo dar romanii si-au vazut de ale lor, dovada ca
vorbim romaneste. Chiar daca scrierea a fost in chirilica vorba a fost
romaneasca … copii invata sa vorbeasca mai intai si pe urma sa scrie. In noua
era tehnologica e posibil ca scrisul sa devina amintire.
Mihail
Carausu: Vorbim romaneste dar nu datorita BOR-ului rusofil, ci in ciuda lui …
Nicolae
Taran: Sinodul Bisericii Rusiei a sistat relațiile cu Patriarhia
Constantinopolului.
https://www.academia.edu/37574283/Patriarhia_Ucrainei
https://www.academia.edu/…/..._secretul_occidentului_..._vi…/
https://www.academia.edu/2…/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
http://www.logossiagape.ro/…/12/viorel-roman-ucraina-si-ru…/
https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/
Constantinopol versus Moscova /
opinie
Comșuța
Radu| : Citind articolul dvs. (de mai jos n.a.) am dat peste un detaliu din
istoria Rusiei care mi-a atras atenția. Spuneați la un momentat dat de campania
militară poloneză din secolul al XVII când ortodoxia a fost salvată de doi
nobili ruși, iar viața micului țar Dimitri de un țăran rus Ivan Susanin.
V-am relatat
acest detaliu pentru că aceste personaje, apar intr-un tablou celebru al unui
pictor rus care s-a stins din viață anul trecut. Deși pictura și autorul lor
sunt celebri în Rusia, la noi în România nu am găsiti pe nimeni să știe mai
multe despre el. Moartea sa a fost anunțată doar de un comunicat al unei
agenții de presă și cam atât.
Pe scurt mă
refer aici la tabloul ”Rusia Eternă” al lui Ilya Serghevicii Glazunov, pictat
în 1988, care s-a vrut ca într-o singură imagine să cuprindă întreaga istorie a
Rusiei reprezentată prin personaje istorice și simboluri religios-culturale. Mă
rog, accentul e pus mai mult pe partea spiritual-ortodoxă. Ideea mi s-a părut
genială și modul de realizare al acestui tablou este absolut excepțional, plin
de semnificații și simboluri culturale, istorice, politice și religioase.
M-a
interesat acest tablou care la prima vedere de frapează, dându-ți așa un fior
mistic. Toate informațile mele despre el, le-am găstit doar pe internet. Am
găsit și o legendă a tabloului în rusă, după care am reușit să identific multe
din personajele și simbolurile tabloului, și astfel să aflu mai multe despre
el.
Dvs. ca un
cunoscător al culturii și istoriei ruse după cum am văzut, poate mi-ați putea
recomanda și alt surse, lucrări scrise unde aș putea găsi mai multe informații
legate despre acest subiect (operă sau autor).
E păcat că
lăsăm ca animozitățile politice actuale să ne umbrească interesele culturale,
(care nu văd ce legătură ar avea cu politicul), altfel nu văd de unde atâta
neștiință și ignoranță față de un om care totuși, a primit și o medalie UNESCO
ca o contribuție la istoria și cultura întregii lumi!
Ispita Tarului Vladimir Putin, (I.)
legata de
esecul Sinodului din Creta, conflictul cu Patriarhatul grec si ucrainean nu
trebuie sa-l perturbe, impiedice in viziunea, misiunea sa istorica. Pacea
Lumii. Chestiunea Orientala. Refacerea unitatii de credinta cu Roma, a
Imperiului Sf. Andrei cu Imperiul Sf. Petru.
Tarul,
patron al crestinilor, „seamana ca toti oamenii, insa prin puterea sa el se
aseamana lui Dumnezeu. El e vicarul lui Dumnezeu, e Capul suprem al Statului si
Bisericii“ (Iosif/Volokolmsk). De la Sf. Vladimir cel Mare, numit
"intocmai cu Apostolii si Luminatorul Rusiei”, numai Vladimir Putin si
patriarhul sau Kirill au statutat cu papa Francisc (2016) ca sunt frati, nu concurenti,
de atunci el e numit, nu numai de Kirill, „o minune dumnezeiasca“.
Refacerea
unitatatii in diversitate, crestinismul respira cu doi plamani, ortodox si
occidental (Fericitul papa Ioan Paul II) si fara conditii (papa Francisc),
refacerea stralucirii celei de a doua Roma crestina e mai realista dupa
translatarea (mutarea) Patriarhul ecumenic din a doua Roma la Moscova, care
pastoreste 150 de mil., de la Baltica pana in Japonia, decat de catre
Patriarhul grec cu 2500 de fideli in Fanar, care dupa jumatate de mileniu sub
Calif/Sultan, a devenit un ideal nobil dar fara nici o speranta inconjurat de
peste 15 mil. de mahomedani,
Pax Mundi,
Roma, a doua si a treia Roma sunt la o rascruce de drumuri. Conform tradiţiei
populare româneşti, troiţele se construiesc la răscruce de drumuri pentru a
arăta calea cea bună, dar şi pentru ca să fie ajutaţi de Dumnezeu în călătorie,
iar Eliade spune că troiţa sau stâlpul cerului are rol ritual şi închipuie axul
cosmic, pentru că, numai odată înălţat, teritoriul din jurul lui devine
locuibil.
https://www.academia.edu/37574283/Patriarhia_Ucrainei
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
https://www.academia.edu/37507652/..._secretul_occidentului_..._viorel_roman.pdf
Ispita Tarului Vladimir Putin (II.)
urmasul
cezarilor, imparatilor Imperiului Roman de Rasarit, stapanul trupurilor si
sufletelor Imperiului Sfantului Andrei, al Federatiei si Bisericii ruse, este
intr-o situatie limita, similara cu cea a lui Alexandru cel Mare cand a taiat
nordul gordian.
Oricat de
ispititoare sunt solutiile mediocre, a treia Roma sub Putin in conflict cu a
doua Roma, cu greco-ortodocsii din Constantinopol in legatura cu Patriarhia
Ucrainei si chiar al Rusiei, cu prima Roma, cu occidentalul, cu sanctiunile
generate de ocuparea Crimeei, razboiul hibrid pentru Noua Rusie si alianta
nefireasca a pravoslavnicilor cu turco-musulmanii, este astazi in masura sa
refaca unitatea crestina pe baza Conciliilor de la Lion si Florenta, fara a mai
pomenii de bine cunoscutele Vatican II si recentul Sinod al Bisericilor
Ortodoxe din Grecia.
Cantecul de
sirena al nationalismului, provincialismului westfalian, intr-o lume
globalizata, digitalizata sunt mai mult de cand oricand o boala lunga cu moarte
sigura, ca in sec. 20. Este suficient sa privim mai jos articolul si harta -
Cum vad rusii harta Europei 2035 - ca sa intalegem atat ispita Tarului Vladimir
Putin, cat si responsabilitatea Rusiei pentru Chestiunea Orientala la ordinea
zilei, dar mai ales pentru unitatea crestina si pacea lumii. Administreaza
Moscova o criza religioasa, politica si social-economica sine die sau taie
nordul gordian de la Marea Schisma?
https://adevarul.ro/international/europa/cum-vad-rusii-harta-europei-2035-1_5395e8a00d133766a86f16f6/index.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu