ANCA - theme Australia

theme Australia

IOAN  MICLĂU-GEPIANUL

Portarii Europei

~*~

Neamul ăsta dur ca piatra,

Nu-l mișcară nici vulcanii,

Nici n-o să-i potoapă vatra

Veacurile și dușmanii!

Știu românii, și prea bine,

Din istoria cea grea,

Ce-nsemna vorba: ”vecine”,

Iar nu ești din strada mea!”

EL, Portarul Europei?

Ce din Dunăre și Ron

Își hrănea tulpina vieții,

Și de Dac, dar și de Om?

EL Portarul Europei?

Creanga asta românească,

După-nțelepciunea vorbei:

”E născută să trăiască!”

Astfel dragi europeni,

N-aveți cum a striga-n lume,

Că sunteți cumva mai demni,

Ca Portarul ce își pune,

A lui viață la strâmtoare,

Ca să aibă lumea mare,

Zile lungi de sărbătoare,

Nobilind cu sumeție,

Pe cutare sau cutare!

BEN  TODICĂ

Stropi de ploaie pentru o Corabie

Poeta Vasilica Grigoraş este unul dintre cei mai conştiincioşi şi disciplinaţi arhitecţi ai versului, întâlnit de mine, până acum. Pe lângă harul primit, cred că asta se explică şi prin vasta experienţă acumulată printre cărţile Bibliotecii din Vaslui. Poeziile ei sunt bine şlefuite şi o consider un Brâncuş la începutul vieţii sale de artist, un Brâncuş al versului; citindu-l, îţi pătrunde direct în suflet şi se prelinge precum stropul de ploaie de-a lungul pielii catifelate de sub îmbrăcăminte şi absorbit de pământul însetat, ars şi crăpat de soarele dogoritor al vieţii.

Volumul “O corabie la timp potrivit” (Iaşi, Editura PIM, 2018) este un puternic sunet de clopot pentru salvarea celor care vor să mai obţină o rază de lumină spre pământul îndepărtat al grădinii promise prin poezie. Sunt primele trepte de abordare şi tratare a temei salvării necunoscătorului. Este colacul de salvare aruncat din arcă de fiica lui Noe, un Noe al poeziei.

Poeta deschide ferestre spre alte lumi tuturor genurilor de începători pentru a ne înnobila şi întregi. Toată viaţa, omul caută să se împlinească, să găsească răspuns la rezolvarea necunoaşteri. Doreşte obţinerea adevărului absolut. Autoarea oferă căi de rezolvare şi posibile răspunsuri întrebărilor noastre existenţiale, puse cu răbdare de oricare mărime ar fi ele.

Cartea este într-adevăr o corabie a lui Noe, pentru că ea conţine numeroase experienţe şi trăiri ale unei vieţi îndeajuns de bogate pentru a salva sufletele în căutare de ţărm, de refugiu de la neliniştile, frământările cauzate de valurile şi furtunile vremurilor. Vasilica este un Noe, care colecţionează suflete de orice vârstă şi sex pentru a le purta înspre cerul destinului lor.

Emoţiile omului vin ca stropii de ploaie de-a lungul vieţii şi te lovesc ca un potop în clipa grea şi aici e momentul când versul poetei îmbrăţişează, te învaţă să respiri. Pentru autoare, stropii de ploaie sunt „Stropi de dor” , şi acolo unde este „dor de dor / şi dor de zbor / dor de umblet / şi de zâmbet / de lumină / şi grădină / dor de cânt / şi de cuvânt / dor de stih / dor de văzduh / de-nceput / şi de sărut / dor de tine / dor de mine / dor de noi / amândoi // dragostile dor / de dor / însă / nu mor”. Iubirea este ziditoare.

Poeziile Vasilicăi Grigoraş sunt ritm, sunt picăturile unei înţelepte călătorii prin oceanele pragurilor imperative şi hotărâtoare ale vieţii. Constată şi ne semnalează că „Trăim / visăm / iubim în treacăt / neglijăm sensuri şi rosturi / croşetăm scenarii închipuite / ignorăm / avertizări interioare / construim conştiincioşi / o carapace opacă / în care strivim clipe / şi ne trezim / mult prea târziu / anchilozaţi / de timpul fugar...”, dar ne îndeamnă: „Omule, Trăieşte  Clipa!” (Carpe diem 2) Citindu-i versurile, eşti invitat la linişte, la cugetare, înţelegând mai uşor toate fenomenele, întâmplările...; astfel devii mai îngăduitor, mai iertător, mai iubitor, găsindu-ţi rostul vieţii, descoperind în el adevărul care ne poartă, ne învaţă să fim oameni.

Poeta e un pedagog desăvârşit, explicând prin cuvinte simple complexităţile vieţii, care ne năpădesc şi ne înlănţuie de-a lungul timpului. În fiecare cuvânt şi vers e multă energie şi forţă frăţească, părintească deosebite, ceea ce asigură şi acţionează precum colacul de salvare aruncat naufragiatului, calmându-te şi oferindu-ţi confort pe parcursul lecturii.

Versurile, bine finisate, sunt construite literar şi stilistic cu sensibilitate şi eleganţă faţă de vulgar şi violenţă, faţă de politică, cu respect pentru de religie şi semeni, pentru tradiţiile ancestrale, dar şi pentru ceea ce este modern, folosind metafora şi simbolurile metafizice…, în genere toate „sculele” oferite de tehnica scrierii literare.

Poeta Vasilica Grigoraş merită descoperită, înţeleasă şi însuşită ca meşter desăvârşit şi un deschizător de apetit spre poezie şi universul ei misterios, tămăduitor şi înălţător către divinul infinit al cunoaşterii. Ne mărturiseşte că putem accede spre această treaptă de spiritualitate doar prin credinţă şi rugăciune: „înzilită / norocită / de ani trăiesc / şi m-adăpostesc / în absida rugăciunii / aprinzând tăciunii / iar cu scântei / aţâţ focul torţei / spre-albastru cer / încercând să sper / dulce mântuire / din a Lui voire”. (Esenţa rugăciunii)

A început să publice cu multă reţinere şi timiditate, mai întâi în reviste locale şi internet, apoi în mici broşuri şi cărţi pentru copii,  şi în ultimul timp în reviste prestigioase şi antologii. Iată că, acum, ne bucură cu primul său volum personal de poezie. Citindu-l,  am descoperit că este un intens gânditor, rezolvator de enigme. Mai întâi „înrolându-se” în mişcarea haijinilor din România (RO KU), atrasă de  spiritul poemelor de inspiraţie japoneză (haiku, senryu, tanka, haibun), stil greu de abordat prin concentrarea unui univers într-o picătură şi prin stabilirea unui echilibru optim de rezolvare a întrebării prin răspuns,  într-adevăr stropi grei de ploaie, unde este nevoie de o corabie fortificată ca să rezişti grindinei, păşind spre afirmare pas cu pas,  în stil Tibetan.

Am colaborat la cărţile mele, ea fiind un sfătuitor remarcabil în materie de profesie şi pot spune cu siguranţă că Noe s-ar urca în Corabia poetei Vasilica Grigoraş, o Corabie la timp potrivit pentru fiecare spre pământul poeziei cu cer senin.

CONVORBIRE CU PROFESORUL GEORGE ANCA ŞI PASTORUL CORIN JOHN IZVERNARIU

·      Postat de Benoni Todica în Septembrie 22, 2011 la 4:55pm

·      Vezi blog

http://www.youtube.com/watch?v=Ssf7X_5uxGo&feature=related

CONVORBIRE CU PROFESORUL GEORGE ANCA ŞI PASTORUL CORIN JOHN IZVERNARIU

  

Ben Todică: Dragi ascultători, bună ziua! Iată-ne din nou la o altă emisiune în limba română. Este frig afară, sunt un pic răcit de câteva zile, îmi cer scuze, aşa suntem toţi, e iarnă, dar asta nu trebuie să ne răpună, pentru că viaţa e frumoasă şi merge înainte. Avem în emisiunea de astăzi o surpriză pentru dumneavoastră. Avem un musafir special din România, invitatul nostru şi al comunităţii, domnul profesor, scriitorul şi poetul George Anca. Domnia sa a fost pentru 20 de ani directorul Bibliotecii Pedagogice ”I.C. Petrescu” din Bucureşti, a predat peste şapte ani limba română la universitate în India, a scris peste cincizeci de cărţi şi a publicat în câteva limbi. Dar să nu-l scăpăm din vedere pe colegul nostru, pe prietenul nostru, pastorul Rev. Corin Izvernariu, sperăm să sosească, este şi dumnealui aşteptat în emisiunea noastră.

Iată că a sosit şi părintele. Ne bucurăm că aţi ajuns, vă rugăm luaţi  loc şi bine aţi venit!

Corin John Izvernariu: Bine v-am găsit!

B.T.: Domnule profesor, bine aţi venit. V-am avut acum câteva zile în mijlocul grupului radio şi suntem extraordinar de fericiţi să vă avem aicea, să avem o întâlnire şi o discuţie bogată şi faptul că ne-aţi surprins cu misterele păsărilor măiestre ale lui Brâncuşi, aş dori să ni le dezvăluţi. Acesta este unul dintre misterele vizitei dumneavoastră la noi, pe lângă faptul că vreţi să vă întâlniţi cu limba română din diaspora. Vă rog, începeţi cu acest mister care constituie/cuprinde de fapt mai multe mistere pe care să le dezvăluiţi ascultătorilor noştri. Încă o dată: Bine aţi venit la noi!

George Anca: Bine v-am găsit ! Sunt foarte surprins şi foarte bucuros de noutatea întâlnirilor din diaspora română din Australia, în special din Melbourne,  pe care nu puteam să o întrevăd din România. Misterul australian,  aceste mistere poartă întregul mister Brâncuşi care se răsfrânge prin pasărea, de fapt prin cele două păsări măiestre de la Galeria Naţională din Canberra …. australian. Este misterioasă întâlnirea lui Brâncuşi cu Maharajahahul Holkar Yeswant Rao din Indore, India, la Paris, care a comandat două păsări măiestre şi l-a invitat în Indore să construiască un templu care să fie sprijinit, populat şi simbolizat de aceste păsări măiestre, ar fi fost patru. Soţia lui, el era tânăr, soţia lui a murit, după unii, întru-un accident de maşină, după alţii chiar în urma unei crime, despre care Brâncuşi ar fi aflat şi n-ar fi mai făcut templul pe un asemenea temei. Ea a fost vândută în Lichtenstein, au fost vândute cele două sau una pentru că nu se ştie nici acuma câte, se mai caută, s-au căutat de prin ‘77, că este veche povestea, şi printr-un dealer francez a ajuns în Australia. Deci, aici misterul cumpărării ajunge în Australia, una, două, dar existenţa la această galerie, cred că e un lucru extrordinar faţă de o cameră întreagă cu multe lucrări la Muzeul de artă modernă de la New York.  Există şi la Chicago, mai este şi la Washington.

După unii, singurul copil nerecunoscut de Brâncuşi se pare că este tot în Australia.

B.T. : Oo ! Fantastic ! Uite că noi nu ştiam  de lucrul acesta. Eu mă consider unul poate printre puţinii norocoşi care în 1983 au avut posibilitatea să mângâie aceasta pasăre măiastra la Muzeul Naţional din Canberra, unde am locuit un an de zile. Dar atunci nu ştiam că ea e a noastra, ne aparţine, credeam că e adusa de undeva şi ca a fost împrumutata.

G.A.: Nu, nu. Ele sunt notorii. Sunt 28 de păsări măiestre, din care, se pare două sunt în Australia, pentru că şi aci sunt lucruri destul de tari, cu băiatul reginei şi al Maharajahului  şi uite şi cu băiatul lui Brâncuşi, este un roman întreg pe care poate îl scrieţi dumneavoastră dacă tot sunteţi de-al casei.

B.T.: Să dea Domnul. Deci românii sunt extraordinari cu nişte rădăcini pe care ni le înfigem adânc în pământul australian.

G.A.: Da, nu-i nimic peste Brâncuşi în arta modernă chiar, cum şi cu Eminescu nu stăm mai prejos decât alţii în poezie. Şi nici decât Enescu.

B.T.: Aţi avut posibilitatea să-l cunoaşteţi pe Eliade ?

G. A. : Pe Eliade toţi am avut posibilitatea de a-l cunoaşte. Am avut onoarea ca personal să port corespondenţă cu el. M-a chemat la Paris şi n-am ajuns de fapt, am primit scrisori la Roma, la Bucureşti, evident în India.. Mi-a trimis cărţile lui, am tot sperat să vină în India. India, fuseseră, era trecutul lui acuma, pentru mine era prezent, acuma e şi trecut pentru mine. Despre Eliade, eu cred că el creşte la fel ca şi Eminescu, însă  este puţin deconstruit în perioada globalistă.

B.T. : Eliade este cel care v-a convins să predaţi religia într-o anumită perioadă?

G.A.: Am predat pentru că eram cu un prieten care a avut un atac cerebral şi  preda sociologia religiilor, eram tot timpul împreună şi era şi Facultatea de sociologie  care m-a solicitat. Era pur şi simplu lipsă de profesori şi între timp am mai predat şi antropologie religioasă, deci nu numai sociologie, eu nefiind sociolog şi am scos o carte « Exerciţii de religiologie » cu cinci scrisori de la Mircea Eliade şi evident el a fost mentorul, ştiu eu, e guru dacă vorbim în termeni indieni.

B.T.: Aveţi cumva ceva din cele cinci sau aveţi ceva poezii pregătite?

G.A.: Nu ştiu dacă sunt din domeniul religios. Eu sunt mai altfel. Am predat literatură, am predat literatură comparată şi aş propune o comparaţie, dacă îmi este îngăduit.

B.T.: Despre ce-ar fi vorba?

G.A.: Ar fi vorba de balada naţională australiană a Waltzing  Matilda şi balada noastră naţională Mioriţa.

B.T.: Este extraordinar.

G.A.: Am tradus în româneşte Waltzing  Matilda

Tradusă pe româneşte, drăguţ(ă) jumbbuck, mai ales că fiecare secvenţă e cântec, pe rând, de viaţă, înec şi înstrigoire. Ne ţinem de Matilda din spatele inimii.

Cobora cândva un hoinar în billabong

La umbră de eucalipt şi

Cânta cu ochii l’al său billy în clocot

Cin’ să vină o waltzing Matilda aci

Cor

Cin’ să vină o waltzing Matilda cu dor

Cin’ să vină o waltzing Matilda aci

Waltzing Matilda s-aducă apă-n urcior

Cin’ să vină o waltzing Matilda aci

Coborî berbecel să bea apă din baltă

Sus călătorul îl înşfăca vesel şi

Cânta vârându-l în raniţă

Cin’ să vină o waltzing Matilda aci

Cor

Coborî vătaful pe cal de rasă

Coborâră poteraşi un’ doi trii

Al cui e mielul din traistă

Să vii o waltzing Matilda de-aci

Cor

Însă hoinarul sus şi s-aruncă-n bulboană

Înecându-se lângă eucalipt şi

Strigoi îl auzi cântând în billabong

Cin’ să vină o waltzing Matilda aci

În replică, în paralel citesc din unele Mioriţe, numai momentul sinuciderii acestui personaj australian:

Mioară, mioară,

tu-mi fii surioară.

Dacă m-or urî

Şi m-or omorî,

Vina lor o fi,

Păcat şi-or plăti.

Stăpâne, stăpâne,

Nu mă blestema!

Nu-i de capul meu,

Şi-i de capul tău.

Mică miorea,

Nu-mi purta grija,

Iei m-or omorî

Şi m-or îngropa.

Surioara mea,

Semnele tale

Sunt şi ale mele.

Aseară m-am culcat

Şi am visat

Că am să mor.

Şi, iată, dădu soarele-n deseară,

Se-mpliniră vorbele mioarei:

Ciobănaşul de măciucă măciucat

Lângă-o apă-i aruncat...

Mama oasele-aduna

Şi os cu os lipea,

Mioara din gură-i sufla

Şi ciobanul învia.

O, ce somn somnii

Ca-n aripa morţii!

Mama-i zicea:

Şi acum, mioara mea,

Nu zăbovi, îndat'

Dă-te peste cap

Şi te fă iar fată,

Ca să-i fii mireasă.

Sunt foarte, foarte multe variante Mioriţa, şi vedeţi că de multe ori ca şi-n viaţă Mioriţa înviază şi mai ales mama ciobanului întrupează pe Iisus şi Maica Sa.

Partea a doua

http://www.youtube.com/watch?v=jaEjkObjg1E&feature=related

B.T.: Părinte Corin, vreţi să-i puneţi o întrebare domnului profesor despre Eliade ?

C.J.I.: Eliade este recunoscut drept unul dintre cei mai mari profesori ai religiei. Fostul meu profesor ….. despre Vechiul Testament a rămas surprins când i-am spus că Mircea Eliade este român pentru că l-a studiat şi-l studiază şi m-am bucurat că avem oameni de aşa putere intelectuală şi cunoscători ai religiei mondiale. Ce ne puteţi spune, doar câteva cuvinte,    despre Mircea Eliade?

G.A.: Credinciosul? Nu ştiu dacă dumneavoastră….   E şi aici un semn mare, este vorba de Enciclopedia religiilor şi Enciclopedia ideilor religioase care sunt tratate nemuritoare, e vorba de tratatele/catedrele de istoria religiilor pe care el le-a început, a fost fondatorul unor şcoli din America şi din din toată lumea. Eu pot să spun că ştiu ecouri din România, am continuat cu Constantin Noica, Trei ani am fost înainte de a pleca în India cu Noica şi Noica era cel mai apropiat om din România de Eliade şi cunoscătorul cel mai profund şi se înţelegeau amândoi, aerau afini şi când am primit a doua scrisoare din Italia, credeam că Noica a glumit pentru că era şi vărul lui şi mi-a spus că nu trebuia să-mi trimită mie Eliade scrisoarea, eram tânăr, că n-aş fi fost aliat cu el. Se puneau problemele şi în acest fel şi vărul lui a spus: Este tânăr, lasă-l că este tânăr. În India procurau cărţile lui, am văzut Şamanismul, le aduceau din Anglia, nu erau pe piaţa indiană. Când eu am primit cărţile trimise de el eram foarte tare, puteam să le împrumut şi lor şi nu ştiu ce. Ideea este că după ce a murit, în special au apărut câteva.. romanul lui Saul Bellow, Everstein, în în care el este personajul Gruelescu şi confundat cu legiunea a fost incinerat. Deci, lucruri anecdotice, dar sunt tragice pentru personalitatea unui om atât de creator şi de constructiv la nivel mondial al ştiinţei religiilor şi acum era considerat şi de creştini că nu trebuia să se incinereze.

C.J.I.: În una dintre cărţile pe care le am în bibliotecă în care  e vorba despre, aşa spune titlul cele “Şapte idei despre religie“ în care Mircea Eliade este considerat un scolar creştin şi m-am bucurat, cu toate că autorul îl critică puţin că vorbeşte prea mult despre Hristos, prea mult despre religia creştină, faptul că el a studiat aşa de mult hindu, dar din punctul nostru de vedere, al nostru, al românilor ca şi creştini noi ne mândrim şi ne bucurăm că este considerat un scolar creştin şi nu scolar hindu.

G.A.: Eu am vorbit şi despre literatura lui despre India în româneşte. Aproape fiecare carte şi Oceanografie şi Huliganii şi India şi Isabel şi  apelele diavolului, Şantier, în româneşte, au la un moment dat  o frază “N-am să uit niciodată când am fost în cutare loc“, adică eu dacă spun “n-am să uit această vizită în Australia“ o spun în limba lui Eliade. În  Istoria religiilor introduce persoana întâi uneori şi aş face observaţia proprie, ceea ce este o metodă ştiinţifică, şi atunci acest scolar şi român a putut să fie în acelaşi timp un om care şi-a dus în spinare toate ideile religioase fără discriminare, cu Hristos în inimă şi cu Zamolxis, pe care îi poate face şi sinonimi şi cum se întâmplă la o şcoală acuma, în acelaşi timp a fost un om singular, normal care şi-a putut permite să includă propria persoană în această trăire planetară. Deci, el este, după părerea mea un personaj planetar fiind în acelaşi timp un român arhetipal reprezentativ.

B.T.: Este vorba de şcoală, şcoală, şcoală, s-o ascultăm pe Andra şi vom… continua cu şcoala.

Emisiune în limba română. Musafirul nostru de astăzi este domnul profesor, scriitorul, poetul  George Anca. Domnule profesor vă interesează  tema recunoaşterii în antropologia românului din Australia?

G.A.: Am scris o carte Antropologie literară, de fapt Antropologia recunoaşterii. Am auzit înainte  basarabenii vorbind de alfabetul chirilic la 80% din cărţi, am fost astăzi numai, de acolo venim de la Şcoala românească şi e vorba de o recunoaştere în limba română a românilor în primul rând de către ei înşişi de oricât de departe s-ar interesa unii de alţii. Am văzut şi eu una, apropo de cărţi, una practică, Gramatica fanteziei de Gianni Rodari  pe care am tradus-o din limba italiană  şi am şi aplicat-o cu copiii să inventăm poveşti din cuvinte. Am vrut să facem şi o gramatică pornind de la Eminescu, pentru că peste două zile este comemorarea lui, elevii la ora de limba română nu ştiau de existenţa lui şi atunci îmi pare bine că le-am spus şi am scris pe tablă şi când la analiza literară şi de orice fel şi de recunoaştere, în primul rând a lui Eminescu.

De la Nistru pân la Tisa

Tot românil plâsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

De atâta străinătate,

Iar la cuvintele recapitulative reinventate la discuţia cu ei şi apoi a prins viaţă,  tocmai profesorul lor a pus în dreptul versului cu “străinătate“, “păgânătate“. Putem intra cu părintele în controversă, dar nu e vorba despre asta. Vreau să spun că recunoaşterea limbii române în Australia este pentru mine  miraculoasă. După ce a murit academicianul român Romulus Vulcănescu am rămas într-un fel preşedintele interimar vreo zece  cum ar veni aşa al Societăţii Române de Etnologie. Aici mi-am dat seama că este vorba şi trebuie să fie vorba de Societatea de Etnologie din România şi Diaspora. Iar fiind aici şi al Societăţii Valorilor şi Unităţii Comunităţii din Diaspora. Vroiam să mai spun, apropo de recunoaştere că am vorbit de Eliade şi de Eminescu, Sacontala, celebra piesă a lui Kalidasa  se numeşte în realitate Rrecunoaşterea Sacontalei… Deci recunoaşterea rituală pentru un inel ca să poată să facă un copil, copilul e, iubirea nu e romanitica, nu e copil, nu e iubirea, Kalidasa este anagnoresis, naşterea tragică şi este recunoaştere a noastră în limba română. Apropo de antropologia recunoaşterii e vorba şi de prietenul lui Eliade, Paul Ricoeur care este cel mai puternic analist al filosofiei recunoaşterii în modernitate.

B.T. : Aici vreau să fac o paranteză pentru ascultătorii noştri. Domnul profesor va vorbi mâine la Catedrala Sfântul Petru şi Pavel din Melbourne şi tot mâne seară se va întâlni si cu românii de la biserica penticostală din Endeavour Hills.

G.A.: Da, la catedrală va fi vorba de Eminescu la 161 de ani de la moarte, unii spun de la asasinare, iar la Biserica îmi permit să introduc tema apropo de recunoaştere, a nonviolenţei – ahimsa,   în mai multe religii. Cel mai mare reprezentant în istorie al nonviolenţei est Iisus Hristos...

B.T.: Aşadar, cei care vor să-l întâlnească şi să-l asculte pe domnul profesor sunt bine veniţi.

Partea a treia

http://www.youtube.com/watch?v=XA9DwmS627A&feature=related

 B.T.: Să dăm cuvântul domnului pastor, că întotdeauna ştim că are un mesaj special pentru noi, pentru astăzi, şi vom continua cu interviul nostru.

C.J.I: Aş vrea să rămân la ideea domnului profesor, Hristos, care ne-a învaţat non-violenţa şi este cunoscut din paginile Sfintei Scripturi şi aş vrea să citesc chiar despre acest lucru. N-am vorbit cu domnul profesor despre tema aceasta dar se potriveşte astăzi… “Iisus a fost la muntele Măslinilor, dar dis-de-dimineaţă îl vedem din nou în templu şi tot norodul a venit la el. El a şezut jos şi s-a rugat. Atunci cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în preacurvie, au pus-o în mijlocul norodului şi i-au zis lui Iisus: “Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia, Moise, în lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei, tu ce zici? “ Îi spuneau lucrul acesta ca să-l ispitească şi a-l putea învinui, dar Iisus s-a aplecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-l întrebe, el s-a ridicat şi a zis: “Cine dintre voi este fără de păcat să arunce cu piatra primul“, apoi s-a aplecat iară şi scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi în cugetul lor şi au ieşit afară unul câte unul, începând de la cel mai bătrân până la cel din urmă. Şi Iisus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. Atunci s-a ridicat şi când n-a mai văzut pe nimeni în afară de femeie, Iisus i-a zis: “Femeie, unde sunt aleşii tăi, nimeni nu te-a osândit…“, “nimeni, Doamne“, i-a raspuns ea, şi Iisus i-a zis “Nici eu nu te osândesc, du-te, şi să nu mai păcătuieşti”. Vreau numai un minut sau două să comentez aici pentru că nu vreau să iau timpul domnului profesor dar să vedem grija faţă de semeni despre care am vorbit şi anterior despre pasul cheie sau grija faţă de semeni. Aici ne învaţă Mântuitorul despre acest lucru ca să avem grijă faţă de alţii şi în lecţia trecută am vorbit despre Iisus când a abordat femeia samarinteancă a vorbit într-un mod plăcut, fără judecată şi cu respect. Aici avem un alt exemplu cu femeia care a fost prinsă în adulter şi vedem că oamenii, cărturarii, oamenii religioşi vroiau ca să-l ispitească în primul rand pe Mântuitor şi apoi să omoare cu pietre pe această femeie. Sunt câteva lucruri care în text nu le vedem pentru că vedem că şi cărturarii, religioşii au cateodată un caracter hidos, pervers, pentru că aduce numai femeia în faţă, nu-l aduce şi pe bărbat pentru că spune că “am prins-o chiar ce săvârşeau”, şi al doilea lucru pe care-l vedem este că-l căutau sa-l ispitească pe Mântuitor, dar vreau să punctez doar un singur lucru care ne interesează pe noi şi am vrea să fim şi noi, aşa, mustraţi în cuget, când căutam să arătăm cu degetul pe altul. Spune Mântuitorul, şi aici introduce ceva Mântuitorul extraordinar, să dea primul cu piatra cel care nu are păcat, şi apoi spune, “nici eu nu te osândesc”, dar cine eşti tu, cel fără de păcat. Deci dacă nici Mântuitorul fără păcat, Dumnezeu adevărat din Dumnzeu adevărat, nu a dat cu piatra, nici noi să nu ne grăbim să dăm cu piatra, ci să arătăm şi noi aceeaşi dragoste, pe care Mântuitorul a arătat-o faţă de noi, şi în acest text îl vedem pe Dumnzeul adevarăt din Dumnzeul adevărat că ne dă o lecţie, aşa cum l-am auzit şi pe domnul profesor, non-violenţa, să nu fim violenţi, ci mai degrabă să fim plini de dragoste şi să îmbraţişăm şi să ridicăm, să dăm demnitate şi să dăm şansă a doua oara celui care este căzut. Mulţumesc!

BT: Mulţumim şi noi, domnule pastor!

Partea a patra

http://www.youtube.com/watch?v=pZ-bseFPn9E&feature=related

B.T.: Etnologia din România şi diaspora are ceva de spus în legătură cu tema recunoaşterii în antropologia românilor de aici de la noi din diaspora?

G.A.: Ar fi vorba în 29 iunie acum, peste 2 săptămâni, ne vom întâlni în legătură cu festivalurile de vară, în special cu Sânzienele, este şi ziua lui Eliade în noaptea de Sânziene şi a Sfântului Ioan Botezătorul, este singura sărbătoare, să zicem aşa, păgână, recunoscută de Biserică şi cu ocazia asta vin destui etnologi şi probabil o să invit şi în plus şi am să încerc să fac o prezentare inclusiv şi a discuţiei de aici şi a evocării acestei teme şi, ce suntem aici trei, cam facem parte din această idee de recunoaştere reciprocă a celor de acasă şi a celor din Oceanul Pacific, de pe malul Oceanului Pacific, din acest continent. Ce să spun, sunt impresionat de ce a spus părintele, acum, în literatura bizantină, femeia păcătoasa este inspiratoarea unor mari poeme, iar cu non-violenţa lui Iiisus Hristos indienii, chiar …, merg la întoarcerea obrazului, dar eu aş vrea să vă cer permisiunea să mă întorc puţin la copii…

B.T.: Chiar vă rog, chiar vă rog…

G.A.: …Eu am venit cu unele scrieri ale mele, inclusiv în engleză, pentru un festival ‘Poems from Home’ la ‘Wheeler Center’ sub egida Centrului australian de poezie, am avut onoarea să fiu chiar performerul internaţional venind din ţara mea, din România şi ceilalţi poeţi, ceilalţi performeri fiind australieni, dar din Grecia, din Turcia, din Irlanda etc. şi am ieşit bine, adică cred că am fost oarecum recunoscut, ca să folosesc termenul ăsta şi să rămân într-un anumit fel…

B.T.: Este un vis pentru noi şi ne-aţi reprezentat…

G.A.: Da, mulţumesc, mulţumesc, ştiţi despre ce e vorba, am mai fost la mari instituţii, la Biblioteca de stat de Victoria, doamna Michelle Wendel (Communications Manager) ne-a fost ghid, sunt bibliotecar, îmi fac pâinea de bibliotecar şi am văzut aici că Melbourne e un oraş elegant, un oraş intelectual, poate hiperintelectual, într-un anumit fel şi lejer, toate lucrurile merg foarte frumos, aş spune şi, că tocmai a vorbit părintele, de marea recunoaştere care ar trebui s-o aibă sau din partea căreia putem să avem limba română, din partea bisericii, a bisericilor, adică şi mâine eu sper să fiu convingător pentru cei care vor asculta. A vorbi despre Eminescu în Australia nu e un lucru de colo, de fapt aici sunt eminescologi. Ioan Miclău a scris un poem, oarecum cum e limba şi aici, mai arhaică, mai arhaică e de fapt în Basarabia dacă o luăm aşa, a fost Lucian Boz care a scris două cărţi despre Eminescu. Dumneavoastră, domnule Todică, aveţi în cartea dumneavoastră “Între două lumi“ o foarte serioasă susţinere a lui Eminescu în condiţiile în care el este mortul din debara după unii binefăcători ai culturii române, chiar dominanţii… Aşa că, apropo de recunoaştere şi de societate, nu e numai asta, e vorba şi de existenţa noastră intelectuală şi spirituală propriu-zisă, atâta vreme cât avem această conştiintă şi autorecunoaşterea dependenţei sau pertinenţei existenţei noastre sub un arc de divinitate, mie mi se pare evident că lumea este credincioasă, este bine intenţionată şi toate lucrurile, păcatele, şi femeile păcătoase sunt, cum să zic, de la Biblie încoace, oricum, cu copii acum, eu aş fi vrut să, eu am în unele poeme, aşa, ca o adresare pentru copii cumva.

amintirile mele nu

v-ar interesa de nu

ar fi ale voastre cândva

să vă spun ce să nu

uitaţi dacă vi s-o

mai fi întâmplând

la noi în oraş

pe vremea aceea

nu se învăţa engleză

totuşi limbile străine

desenul muzica

de ce le neglijăm

ne ţinem împreună

cum ne întâmplăm

poate ne şi destinăm

întoarcere în criminal

nu vă voi distra

nici îndurera

deţinutul cu numele

meu ba al copilului

copii alinierea

încotro creşteţi

pe loc busuioc

rime de dans

pelin înnegrit

fiare în sfâşiere

păreri de educaţie

a nu mai învăţa

mai toţi tuşiţi

la gură neacoperiţi

cum ne extindem

sensibilitatea

cuvintelor lungi

dacă nu pădurea

vă salut cum aş

compune o poezie din voi

eşti verde eşti uscată

pe atunci se purta bătaia

başca lupta de clasă

şi cine-o să dea de belea

e mântuit zilele astea

de dureroasă adolescenţă

cine a se împrieteni

atenţie la propria persoană

şi mai şi la necunoscut

nu vă încredeţi în proverbe

boacănele ne învaţă

mediul atât de înconjurător

Partea a cincea

http://www.youtube.com/watch?v=G0McFFp8KNw&feature=related

B.T.:  Şi-acum, în final, domnule profesor, spuneţi-ne, vorbiţi-ne despre experienţa spirituală şi religioasă de aici din Melbourne. Cu ce plecaţi de la noi?

G.A..: N-aş putea să spun în câteva cuvinte.  Am iubit străzile acestui oraş foarte elegant şi foarte, aşa, modern şi estetic, are şi lucruri clasice şi are şi lucruri post moderne, străzile foarte primitoare, tinerii, e un oraş cu multă tinereţe şi frumuseţe, foarte frumoase feţele oamenilor, nu sunt foarte râzăreţe dar nici nu sunt triste, e o armonie în acest oras, am nimerit şi pe o stradă  atunci când era mitingul în legatură cu boicotarea ajutoarelor pentru Gaza. Am fost în mari instituţii culturale, în Marea Galerie Naţională, la Centrul de artă, la Mausoleul eroilor din războiul Pacificulu. Este o mare densitate de posibilităţi spirituale, Mănăstirea Sfântul Paul şi am fost chiar în compania dumneavoastră şi a părintelui, tot aşa, sunt 12 apostoli, cum explicaţi că Melbourne este plin de apostoli?

C.J.I.: Pentru că este un oraş spiritual…

G.A.: Da, da, da sub această egida a apostolatului, asta mi s-a părut şi mie iar Oceanul Pacific nu produce claustrofobie, deşi e mai mare decât toată planeta, nu numai decât Melbourne…

C.J.I.: Vi s-a-ntâmplat ceva când aţi fost pe malul oceanului?

G.A.: Am fost la pinguini şi i-am văzut atât de comunicativi în felul lor, şi muzical, şi, este o experienţă spirituală, cangurii cum dansează, dacă-i vezi la filme e altceva, dacă-i vezi în iarbă, între ei mai sperioşi sau mai puţin sperioşi, porumbeii vin lângă tine, stau să-i atingi aproape, şi muzicalitatea, şi papagalii, şi portul, şi florile, şi…

C.J.I.: Acum vorbim despre creaţia lui Dumnzeu, evident…

G.A.: Evident, şi nu ştiu ce face Dumnzeu mai frumos, probabil, pentru că nu ştiu dacă totul e chiar creaţia lui Dumnzeu, iar aici am impresia că Dumnzeu e mai …spiritual… S-ar putea, dumneavoastră să ştiti mai bine, oricum, şi creştinii, Australia e o ţară creştină, în mare, nu se mai pune aşa problema acuma probabil, dar spiritual vorbind…

C.J.I.: Catolică, da, numărul  creştinilor, da, catolică…

G.A.: Nu ştiu, noi suntem ortodocşi, protestanţi, am impresia că nu e luptă, nu e…

C.J.I.: Relaţiile sunt foarte bune, nu se ridică piatra, nu, şi numai atâta dar, făcând parte din multiculturalism şi în executivul uniunii baptiste, avem întâlniri cu preoţii de la bisericile catolice sau anglicane şi chiar cu rabini de la iudaism şi avem un fel de rugăciune, deci relaţiile…

G.A.: Iar eu ca să mă întorc la Brâncuşi şi Eliade aş putea ca experienţa cea mai, mă rog, poate fructuoasă în ceea ce mă priveşte ar fi că în sfârşit, ceea ce Eliade scrie serios, ceea ce Brâncuşi într-un anumit fel a concurat, el a fost legat de arta africană, e vorba de aborigenii australieni, pictura lor care se află în Australia, în galeriile de artă din Australia şi cu povestirile lor, cu cărţile lor, cu dicţionarul artiştilor aborigeni, aici am intrat intr-un univers într-adevăr a lui Dumnzeu, într-o religie de o culoare care nu era cunoscută nouă dar care, ca spiritualitate, este extraordinară şi nu te poţi dezlipi de ea.

B.T.: Avem posibilitatea în continuare să avem oaspeţi de onoare ca domnul profesor, scriitorul, poetul George Anca, ca domnul pastor, reverend John Corin Izvernariu şi mulţi alţi români din comunitatea noastră. Dragii mei am ajuns la sfârşitul emisiunii, va mulţumim foarte mult că v-am avut ca oaspeţi.

G.A.: Aş fi fericit chiar dacă îmi fac vreo iluzie dacă, dumneavoastră, comunitatea românească din Melbourne m-ar recunoaşte în vreun fel şi dacă eu în România aş putea să fac orice ca această comunitate să fie recunoscută la spiritualitatea ei majoră, reprezentantivă pentru istoria culturii noastre de astăzi şi de mâine.

B.T.: Domnul pastor o să vă aprobe…

C.J.I.: Sunt convins că n-aţi venit la întâmplare aici şi este un plan pe care îl vom descoperi puţin mai târziu şi desigur vă recunoaştem, îi mulţumim lui Dumnzeu că v-am avut atâta timp în mijlocul nostru şi aş vrea să spun că dintre toţi românii care ne-au vizitat mi se pare, după umila mea părere, că aţi cuprins cel mai mult şi aţi îmbrăţişat cel mai mult în Melbourne, statul Victoria, şi îmi pare rău ca nu mai staţi trei zile că am fi vrut să vă trimitem şi în Queensland, să întâlniţi şi comunitatea de acolo.

B.T.: Vă dorim călătorie plăcută, transmiteţi cele mai bune urări din partea comunităţii noastre fraţilor noştri români. Dragi ascultători vă dorim în continuare un weekend plăcut şi până la o emisiune viitoare, Ben Todică vă spune la revedere şi să auzim numai de bine.

Partajare Twitter

George Anca

WALTZING  MATILDA

PLECARE

ÎNTOARCERE

PLECARE

"You'll come a-Waltzing Matilda, with me"

coborâre toamna – povestitori în versuri – îmi văd de treabă – mălai colinelor – ți-ai întrerupt cerșitul – delirăm premoniții – anumr iarnă – oasele tale – alții aruncă ancore – fanatic flamingilor – când dai în toți – ce nu e voie – toți au plecat – fii tu pe dealul Alexandru – oi dormi tufiș

*

coborâre toamna

condoleanţa bucuriei

procesez amiralitate

cetăţean şi căpitan

geografie militară

eu râdeam tare

aştept un aparat mai

important medicamentul

soarele Algerie

*

povestitori în versuri

pe oarecare psihoză

indusă concentric

nu adevăr nu muzică

rupturi de palpitaţie

bombardament

simţi mâna amputată

trupul în iad cerul

nu te lasă nebun

*

îmi văd de treabă pân' la moarte

viaţa înapoi la întâmplare

cum iar de noapte mă trezii

să nu laşi zăpada singură

nu citeşte pe Homer

dramatizându-l marfă

vorbim să nu ne înzăpezim

shakespearian Moby Dick

miltonian Clarel

*

mălai colinelor cupolă

pe unde-aţi  fost picioare rupte

gheaţa să te înfrupte

dezvățare de societate

pe împrimăvărate

după jurnalele mele

aşteaptă-mă rană

să-ţi duc dorul

mai tânără

*

ţi-ai întrerupt cerşitul

văzându-mă trist or

filosoful Raymond

e un personaj ziceai

cunoaşterea de sine

aripi coliviile

ploaia opri lumea

Gotfried pe la voi

printre minesengeri

*

delirăm premoniţii

odihna cancelariei

trecere parapante

la împuşcarea femeii

unii stau în picioare

alţii se ridică din comă

după aplauze

sunteţi vii

poeme moarte

*

anume iarnă

prinde aurora

scăpat pelerin

cinci într-o rădăcină

brad între sângeri

haita ghilotină

*

oasele tale neroase de tine

la înmormântările sinucigaşilor

ah să interoghezi organişti

nu te mai credeam

al motorinei morar

şchiopătând bătăile morii

ud asfalt ninsoare nudă

pe căruţa car s'audă

haita laie paparudă

spital cu Vasile

arta greco-romană

în ţara dacilor

*

alţii aruncă ancore

voi vă ţineţi de porunci

revolver apropierea

nu am acte nu am nimic

nu cobesc nu augurez

în compania escrocatorilor

carena pronaosului

noiţă văru-meu

Năiţă la şerpi

râu fericirile

sunetelor grefate

pe moleşală

*

fanatic flamingilor

bolgii spulberate

spre orchestra dansatorilor

văd singuratici

alieni de promenadă

cu imitaţia adaos

ne-om auzi instrumente

emigrate în frunze

orchestraţii raţii

rar care mai cântă

din dumnezeire sunete

pe datorie

*

când dai în toţi nu dai în unu

când dai în unu dai în toţi

ce de bălăbăneli cu tunu

land Covurlui a câta landă

harem ţărâna de lavandă

cât ne-a costat secunda an dă

premensa ba ardezia

în Ioanid de-a frezia

şi crez a zis şi crazy a

*

ce nu e voie şi ni se

întâmplă vom încerca să

aflăm cu dispăruţii

ne-au înfrăţit coralii

pe aceeaşi călcătură

australă caraulă

restul de concentrare

în deşert întru

a oceanului coamă

un pic şi sora

noastră mai mare

a mă crede cangur

*

toţi au plecat a rămas soră-mea

să-şi dea doctoratul în glaucom

şi ce i-o mai fi cauterizând

are ce povesti bioritmic

aparţinător telefonabil

în străvechi asistenţe

cu ea aproape mama nealergând

după căruţa care n-o aşteaptă

ce vă închipuiţi că scriu

ca să-mi fac şi eu o idee

ce pacientă din senin

din Sfânta Maria la Sfântul Gheroghe

*

fii tu pe dealul Alexandru

din Ducipal big-bang

valsându-ţi Matilda

trezeşte-te dinspre Cernica

magnoliu scuturat

pe profanata Cleopatra

iarna antipodului

se mai viză mă mai

făcuşi gladiator

decât cuscrii spanioli

octave tufişului

radare stufişului

*

oi dormi tufiş

libertate

a sinuciderii

ne cutremurase balada

în Glasgow hai şi

în Melbourne Matilda

ştii de transcriere şube

scriitori djdj cu dingo

şi iadul înapoi

cum nu mai avea sânge

apă îi curgea din trup

spre nunta din Cana

*

ÎNTOARCERE

Pentru Ming şi Ben

Matilda nu era oaia mea – greu de ajuns la sinucidere – strănutai Matildo – nimeni creștin – pierdere de sânge – vocea mea – oase anorexice – împotriva morții calului – ochește leatule – în ideala Australie – de capul meu – ușa se închide – baptiștii slujesc și sunucigașilor – pui piesa și se sudează – cum ai fi Dalida – nu există creștin nepocăit – să dau umilința – precum Cioran florilor -  Rașel răceala – from under – nu suntem de rușinea – încă ne rugăm – cuvinte pline de farmec – voi  merge pe jos în Arabia – împușcarea rostitorului – pe sarea apei – cor fideist – discursul bocitoarelor

*

Matilda nu era oaia mea

ci Gilda a ta Pitulicea

doar nu a mamei noastre

waltzing după şcoala

de fierărie la meşter

trei ani Bălşan din Stoiceni

la uşa morii foalele lui

potcoave la gâtul Matildei

ci iepe năbădăioase

ăl bătrân tâmplar

de-al lui Iisus şi

Dangalia tot waltzing

*

greu de ajuns la sinucidere

prin părţile noastre altfel

decât să te laşi omorât

a nu se da viu şi înecatul

le oferea tot moartea

billabong descântat neucidere

cenuşă destrămată

şerpuirea paradisului

prin statul Victoria

ceea ce ne face în stare

să nu ne fi înecat

de cântăm strigoi

*

strănutai Matildo nu

te-oi desluşi pe stadioane

pe strune în billabong

viaţa i se valsează înec

şi n-o mai cheamă Matida

oaia lui taică-meu

nu ne iese intenţia

nici nimereala

oricum ne sinucidem

a nu ne da vii şi

murim nemurind

în veacul iar viu

*

nimeni creştin ori mielul

la fiert apui tu la înec

nimeni mâncat nimeni în abis

urmăritorii muzica baladei

nu se mai valsează fără ambele

picioare tu unul a o traduce

ne mai gândim ocean

veştile proaste auzindu-ne

povestea se cântă n-am voce

Japoniei consacru sinuciderea

lui swagman în billabong

vigil priveghi bulboana

*

pierdere de sânge depărtarea

de ai tăi în gravitaţia oceanului

rânduri strânse umplem rictus

intrai în moschee rugăciuni militante

prin toată Nirvana plus Eminescu

ce-mi mai venea să fac cruce

se clatină se desfiinţează

spre a fi reconstruit din credinţă

să ţin minte Australia

the band played waltzing Matilda

pantomimam tăierea ambelor picioare

vorbitul e o meserie nu numai femeiască

*

vocea mea îţi păruse

vreo grotă nelocuită

şi-ai fi pătruns-o

din graţie să nu te

fi şi speriat rugăciuni

turbulenţelor ursitori

ştii ce-o să-ţi spun

şi nu vei şti niciodată

palatinul autodevorator

îmi expun scriitura

varicelor hieroglife

să cad pe fereastră

*

oase anorexice

cu teama de revers

pupătură în potop

mucenicie şi sânge

duhul se coboară

în chipul focului

ce respect ţi-a dat

furându-te te-a pus pe

piedestal de sinucidere

l-am căutat şi eu  pe dumnezeu

şi am găsit numai escroci

excalibur perechea ning Ming

*

împotriva morţii calului

cereţi interzicerea curselor

la uşa premierului

şi tu ai fost în suburbii

ieri ne-om fi intersectat

azi recitare alternativă

we want justice terrorist state

maşină de generat hidrogen

roboţi galenele de copil

ăştia abia aşteaptă să fie împuşcaţi

daţi-ne nouă criminalii

vorbesc nu se roagă

*

ocheşte leatule palatele

deşertului dezmierdului

ce-n catrinţă ia fiinţă

în schei moschei în schit uşchit

aştepţi din drepţi versete pe perete

roata frânge soarta poartă arta

soldaţi înalţi în cald smarald

strigoii goii piţigoii

părintele adauge sfintele

ne e rând florilor orând

litania cu anii ia grijania

copilul cui aleargă-n cui

*

în ideala Australie cu

gratuite cursuri de engleză

trăitori din real estate

bine ca sub roţile trenului

în caz de crăpare incinerare

şi de ce nu mi-aş vota ziua

cum m-aş apăra de-aş fi

venit să nu mă răpun

cât că şansele se înfrigură

neamuri sută la sută

date de-a berbeleacul cât

că se suplinesc viridian

*

de capul meu cu spinarea secantă

probabil şi-n America bătaie pe artişti

povestire despre cine să fie gazda cui

sudura treizeci de ani

cu banii film şi radio

pastorul pe camionul lui

din ce în ce mai frig până în zori

n-aş zice că îngheţai ţine-mă

lotuşilor lângă regina ciungă de marmoră

how not to say what you mean

mlaştina ţiuire de exotism cu pasăre

greu mi-or mai trece zilele târâte nor(o)d

*

uşa se închide invers nu

aveţi clanţe nu broaşte

să nu spun de asociaţie

mă vedeam Vivekananda

la Chicago da'n Melbourne

la ortodocşi vorbii fără microfon

la pocăiţi să le recit din Gyr

Isus în celulă sau doamne te iert

aseară la telefon Ioan Miclău

n-are apă c-ar fi o Indie

păi un' să fie Himalaia

Canberra diplomaţie şi educaţie

*

baptiştii slujesc şi sinucigaşilor

ţi-au plătit şi cheltuiala nunţii cu Ming

te chemase şi rabinul să-ţi dea certificat

nu mă prinse Maria din urmă

iar pe tine te apără Magdalena

scrisul nu mai e ca-n avion

copiii dăduseră foc colegiului

revitalizing central Dandenong

toată pleava la uraniu

ţi-am spus de saltea

cum s-o electrizezi

dacă nu-mi arăţi că nu întrebi

*

pui piesa şi se sudează singură

căldura propriului corp

aură în frigul sudului

de-ţi puseşi mari ochelari

negri acoperind tristeţi

cum te-ar fi pictat

ce trăieşte se îndrăgosteşte

măcar praştie vraişte

cu icoana pe separaţie

altul la altul

spre aceeaşi mântuire

cum şi înăuntru

*

cum ai fi Dalida şi ţi-aş

compune un cântec

şi deşteapta de nevastă-ta

chiar îmi vezi scrisul

mi-l telepatizezi

contează mişcarea

cine ştie ce sărăcani

mi s-or umezi ochii cărei

iubite-mi aparţii

pe privirea ta nescrisă

m-oi citi să mă ţin minte

cu neamul austral dintâi

*

nu există creştin nepocăit

ne cufundăm în moartea lui Iisus Hristos

niciun eveniment mai important ca botezul

nu mai trăiesc eu ci tu trăieşti în mine

s-a dat pe sine însuşi pentru mine

nu poţi pecetlui cu două pecete

verificaţi-vă viaţa cu ce e scris în scriptură

necuraţi leproşi plini de bube mustind

vindecarea să ne dea o făptură nouă

cui i se iartă mult iubeşte mult

în casa lui Simon Leprosul

o întâmplare tristă din scriptură

*

să am umilinţa dătătoare

de har să fiu vechi şi

naiv decât somptuos

şi actual fără inimă

te retrăgeai arestatorilor dacă

vrei roman de top riscă

tu vii cu marfa om mima Molly

fistându-ne mânuţele prin sexul ei

cu somnul sinucigaşilor

parcă ai fi oricare de când eram mici

citat cu validitatea urâţenie

oarece hermeneutică

*

precum Cioran florile

mâncai anafura baptistă

nemaiştiind franţuzeşte

mi se făcură ochii ciori

de frig în suburbii melbourniene

supăraţi şi incineraţii

mă închid cu pleoapele

ca indienii cu obloanele

în Kamla Nagar Mauritius

making eyes mâine barbeque

te plimbam prin Râmnic cu Ming

or te-oi tipări la Veronica

*

Raşel răceala de ne-mpodobise

mărunţiş nu mi-oi mai fi

a sta cu dulceaţa la gură

bine vin eu în obor pe frig

în loc tu la proaste în gară

tu pe dreapta aduci a Vibha

pene de pe Pacific altcând corali

mi-a dat Ming papuci cu coroana

reginei de nu mi i-oi fi dat tu

picior tăiat la antipod s-o fi aflat

incintei neîncălzite salteaua în priză

în pat olteanca lui Gib rusoaică

*

from under şi australiana asta

galeriile se fandosesc pe zile la întors

imnuri de nivel baptist

mâinile îmi îngheaţă

ca pe vremea lui Ceauşescu

noi suntem români

Sinuciderea chiar te iubise

iar acum că a ieşit din puşcărie

e şi mai rafinată intri în politică

pe curul ei cât că

dacă te prosteşti

triada te mănâncă

*

nu suntem de ruşinea ruşinătorilor noştri

penticostalii vorbesc chiar în limbi române

până la sacrosancte head-quarters anti-Eminescu

în lumea de dedesubt cu blajinii şi paştele lor

frumuseţea copiilor români întâlneşte

perfecţiunea măiastrei din Canberra

ah rostiri rezonând conferiţelor lui Vivekananda

ne luăm la ochi că destui ne văd de aruncat

principiile întâlnirilor în cuvânt little talk

poftă am de propriile manuscrise

începând cu ăsta căutat de adrenalină

în Australia românii respectă aborigenii

*

încă ne rugăm pentru poporul

român de pretutindeni pentru

poporul Australiei

popoarele României şi al

Australiei să-le pomenească

Domnul Dumnezeu în împărăţia sa

părintele Iosif vă va mirui şi mergem la hol

cu sfinţii odihneşte sufletul adormiţilor tăi

aruncă mirul în scârbă la capătul pământului

ortodoxie duelantă în bizantinism anglican

recunoaştere fără Eminescu fără biblie

rostirea încotro vedem şi la penticostali

*

cuvinte pline de farmec

cel mai frumos dintre oameni

mântuitorul nostru Hristos

Iisus a promis un duh

doamne mai vreau rusalii

cu limbi de foc să le împrăştii

codrul prea sfânt cer să coboare

infinitate de mii de îngeri

Eliade citindu-i Mioarei din Ioan

în vechime dumnezeu a vorbit

în diferite limbi la sfârşitul

zilelor vorbeşte prin fiul său

*

voi merge pe jos în Arabia

cu împuşcături încăţelate

aurie a mă priponi grabă

pinguin să prind peşte

şi să nu mă sfâşie rechinii

copiii m-or găsi repatriat

civilizaţia cuvântului românesc

s-o întreţine mai mult din instinct

decât din conştiinţa limbii

ne-om coagula scaunele goale

să mă înghesui să nu mă termin

mă mai uit pe fereastră

*

împuşcarea rostitorului şi sunt viu

cine te despleteşte surcea de tufiş

degetele se oceanizează polului minus

nescrişi nestrinii pinguini no Ben Nobel prin camberrini

la poză venezuoblong ne ţinem film în Dandenong

din plesnitoare ochiul bleu ai scrie cum îţi dau dicteu

altcând prozod mormânt în pod pe film şi soră-sii alt plod

încinsă zi plecării vară din iarna ce mă împresoară

cu sânziene paparud venit în sud a scrie nud

cărăuşit nataţie din golf în levitaţie

aer uraniu antracit din pieptul minei răsărit

neaustralei cauze închipuind aplauze

*

pe sarea apei comandor al desalinizărilor

pământ oceane Maldoror ce vreai sub lume lagăr or

agora a comorilor gomorelor şi tu sudor

pas tras în piept glonţ inodor pe nespălate sânge cor

verso pământului mă dor o doară aurora nor

tu macho da' doar narator plictisul masculinilor

trecu-i şi prapure mă lustrui

că Australia austru-i

pe Blaga i l-am dat Fionei

diferenţă între umbră şi soare

pe River's Terasse libertate cu imigranţi

an emigrant's thoughts of home

*

cor fideist niciun cuvânt privirii

de-o pajişte în crâng tăind viroaga

toţi avem neveste toţi murim şi ele

cum intri tu în coşciug zoom

filmasei şi modelele pictoriţei

cu o bucă precum în Voltaire

ai vrea să mă mai uit la tine aş vrea

ne-am găsi ne-am potcovi cu un dans

pe tendoane să mă ai că de ce nu mă priveai

decât scăpare din rază pe întuneric pata

colindei pe coclaur în comerţul aşteptărilor

bătrânele ne şi crescură a le ochi

*

discursul bocitoarelor pe săbiile samurailor

lacrimi de altă potenţă sunteţi supărată

dar arătaţi minunat şi nenea ăsta arată de nemaipomenit

cred că se refulează prin scris aşa zicea Freud

s-a dus şampania care-o beam pe vremea lui Ceauşescu

crucea din faţa teatrului şi ce ni s-o mai închina

charmes formules magiques d'invoquer les demons

altor caterinci catrinţa fluturată stricăciunii

şatră primitoare de cer prin găurile gloanţelor

ne-am fi înţeles femeilor pe drumul spre casă

plâns cu ploaie de luat la bătaie

pe ziua de azi doamne după sânziene

George Anca

WALTZING

"You'll come a-Waltzing Matilda, with me"

wings the cages

wings the cages

as you film letters

cupola what will be

character or animation

eunuchs ants

philosopher Raymond

motionless with ventriloquist

yes this is a character

you said about self knowledge

the snow excluded itself

you interrupted begging

seeing me sad

Rana

Rana is a name like Gora

also of a man to be cut

you croak without struggle

ant or crab

this condemns you

you are caustic

burial or other

ambiguous ceremony

I've no ties between continents

the phenomenon club is

built on church ruins

of a political prison

special winter

special winter under torridity

where aurora takes us

as saved pilgrims

phenomenon cupola penitentiary

of theater and people

the eyes fly crows

dissolve to cut to

person in agony

you wouldn't go to concert

five in a root

fir between bloody twigs

pack under guillotine

access to reclusion

access to reclusion country

among penguins in love

puting it on poster

giornalista di scala

unidentified to researchers

in a Stalinian building

nephew under cypress

one can live nicely

at lord Jesus Christ

playing chess heart

eye of music

paradise winding

fanatic

fanatic to flamingo

swept off vaults

toward dancers orchestra

I see solitary

promenade aliens

with imitation in addition

we will hear ourselves instruments

emigrated in leaves

orchestrations rations

rarely who still sings

from godhead sounds

on duty

from Pacific

from Pacific you had descended

to quarter us

into head desired pain

about self it is singing alto

I am in passage don't hear

well we will speak tomorrow

anything is dirt on a new cloth

on second-hand body

no suffixes in English

now to the I greet warmth feeling

only in bones be not cool

over phenomenon over bandoneon

what isn't permitted

what isn't permitted and

happens to us we will try

to learn with the disappeared

we fraternized with corals

on the same gait

austral sentinel

the concentration remainder

into desert unto

ocean coma

a while and our

greater sister

will believe me kangaroo

seen my face

seen my face withered

up to Australia only

Pacific theme inversely

flowers in house

we them you're fat

look after the blue

few walks without

floating Australia

deserts oceans

coffee next

breath on mouth

Australia anonimity

rarely single

rarely single austral

south is of continents

north also of them

Saint Maria

straightened my spine

in the Saint Grave

we will be both

the event and its covering

the doctor came

austral suspense

from bronchi hesitation

of sharks at film

theme Australia

theme Australia filmed

so we can come out

illustrating us no livid

how Maria was only with a bed

where her ash would be sleeping

less cinema kins

but you'll bring me more apples

for crabs tongs for coral

seas corpses

the girl was nine she cut your navel

but in arms brought you Ionel

the uncle who also baptized you

closed motherlands

closed motherlands

departure on all money

preference premeditation

would Australian stay after me

like me after my sister

almost interned to eyes

I should know why do you kill me

you too awakened and we are our visit

the same in Australia

the plains still moving

over retired widows

in children shadow look at them

  

altor perversiuni

altor perversiuni vira

ancora surori cu Lavinia

canguri botezându-se

şi eu pozând Australia

nepeisaj ba românesc

ajung şi-mi petrec depresia

măcar şi subiectele de

pământ date de pomană

unele benevolente de

ne tragem din părinţii noştri

de la ţară care plecaţi

nu mai fotografiem

de unde

de unde atâta speranţă

pe amintirea de treanţă

nici culoarea garanţă

care că plouă galenţi

până voi ajunge alegere

pe malul oceanului

ne gândim la lucruri sfinte

împreună din respect

pentru părinţii părinţilor

să-mi corectez Tatăl Nostru

să ocolesc politica să

laud pe Eminescu martirii

if all woudn't be

if all wouldn't be unknown to them

at eight to nine up to eight

you liberated my shark

what to tell them

what to read

to transcribe

Sir Boy

younger

with a day

and we the god children

outstripping the day between us

under all distances

the evidence

the evidence of God in

church soul of our parents

and now in your Pacific

timpani time takes us seriously

why breake it in deafness

it goes to Australia at will

for health purified waters

and you deserts lace

and we destined teeth

choose once again the crack

of quinina between frissons

passing through Australia

be you

be you on hill Alexander

from Ducipal big-bang

valtzing your Matilda

you awaken from Cernica

shed magnolia tree

over profaned Cleopatra

antipode winter

with visa and

making me gladiator

let Spanish in-laws

octaves to the bushes

radars to thicket

how I will sleep

how I will sleep bush

like a liberty and

in consequence of suicide

the ballad trembled us

in Glasgow and now

in Melbourne Matilda

you know transcriptions

writers djdj with dingo

and the helll back

as he hadn't blood any more

water flowed from his body

toward wedding in Cana

non stiamo male

non stiamo male you bush

no bubbled drop

and you from other ballad

my sister comes from Ramnic

I come to Australia

Doha-Melbourne 13 hours

we speak by eyes

our antipodes be living

and us on this side

the days crack

toward journey

over Pacific

I don't look

I don't look at you I raised

Australia eyes swagman

conffusion sack pride

let me not stay with face

toward people let me go

in Australia let me write on Alexander

at least also on Gheorghe

killed by virtuality

and how much waiting

I'll put on me the in-law suit

in front of Australians

swag be Matilda

  

with me

with me translated with aci

rhyming English pronoun with

Romanian dialectal adverb

it's Monday diligent  patients

the gallows doesn't perish

the respect among antipodes

they would wait for me unburied

back bones

whales bait

we will see again

we will see again as dices

dropped by eagles

on painted eggs

Lawrence like in Sarandip

with Molly I with

Matilda little lamb

each with one's Australians

back to knapsack

my sister curses

at person saddle twilight

hunger new vitality

reconciled seraphs

swagman

swagman this blond hand

with Matilda depression

with you I was accustomed to the sea

swagman premonition

ah you cut branches

of unflorished linden trees

I keep to Matilda

with back front

polices zamindars

sutters culaks

pampa gaucho

transcended suicide

how should I protest

how should I protest by not going any more

to Australia give them masterly roles

for you love Romanian people

parents and cousin

we watched a movie

how poor we were in youth

children in delta we would

continue Australia

in poetry center

page of dots man

under clouds over kerchief

in order not to starve

Braille eye

Braille eye

up Milarepa

with my sister

until I wouldn't feel cold

up to Australia for back

I am even before departure

Bucuresti birds

over those austral

with love for serpants

Austrlia music

over Ben's

pushed in penguins

http://georgeanca.blogspot.com.au/2018/04/theme-australia.html