PACE CELOR CE VIN
BUCURIE CELOR CE RĂMÂN
BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACĂ
Vineri, 13 aprilie 2018
The enemy number one is ego.
If there is
a boil on the body, you apply ointment on it and cover it with a bandage until
it heals. If you do not apply ointment and tie the bandage around this wound,
it is likely to become septic and cause great harm later. Now and then you must
clean it with pure water, apply ointment again and put on a new bandage. In the
same way, in our life, there is this boil which has come up in our body in the
form of 'I'. If you want to really cure this boil of 'I', you will have to wash
it every day with the waters of love, apply the ointment of faith on it and tie
the bandage of humility around it. The bandage of humility, the ointment of
faith, and the waters of love will surely cure this disease that erupted with
this boil of 'I’. (Divine Discourse, Feb 17, 1985)
Inamicul numărul unu este ego-ul.
Dacă vă iese
o bubă pe corp, îi aplicați un unguent și o pansați, până se vindecă. Dacă
pansați fără să aplicați mai întâi unguentul, există probabilitatea infectării
și a agravării ulterioare. Din când în când, trebuie să o curățați cu apă
distilată, să aplicați unguent din nou și să pansați. În același mod, în viața
noastră, există această bubă care a apărut în corpul nostru sub forma „eului”.
Dacă vreți cu adevărat să vindecați buba „eului”, trebuie să o spălați zilnic
cu apele iubirii, să-i aplicați unguentul credinței și să o pansați cu bandajul
smereniei. Bandajul smereniei, unguentul credinței și apele iubirii vor vindeca
în mod sigur această boală care a erupt cu buba „eului”. (Discursul Avatarului,
17 februarie 1985)
Sathya Sai Baba, www.radiosai.org
Evaluarea numerologică a zilei
„Numărul constituie
substanţa tuturor lucrurilor” (Pitagora, Metafizica)
Ne
guvernează astăzi numărul începutului, care ascunde datoria karmică a fostului
rău conducător, secondată de nuanța karmică a fostului leneș de altădată, a
însușirii roadelor muncii altora, a disprețului față de muncă. Parcursul
acestei zile este unul dificil. Să nu ne enervăm, să nu dăm frâu liber
orgoliului, să nu fim dictatoriali cu partenerii noștri! Să dăm dovadă de
stabilitate, de consecvență, dar să evităm ideile fixe, pozițiile inflexibile.
În cel mai
bun caz, putem depăși obstacole care au întârziat sau oprit lucrări începute
mai demult și, prin efortul comun al asociaților, se poate trece într-o nouă
etapă a activității respective.
Vulnerabilitate: capul, inima,
simţurile. (A.D.)
CALENDARUL CREŞTIN ORTODOX
Vineri, 13 aprilie 2018
(†) Izvorul Tămăduirii; Sf. Sfinţit
Mc. Artemon; Sf. Mc. Elefterie Persul (Harți)
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-sfintiti-mucenici-artemon-cvintilian-dada-36121.html
În
Constantinopol, Istanbulul de astăzi, dincolo de zidurile vechii cetăţi a
Sfântului Constantin, în apropierea Porţii Silivri, se ascunde cu smerenie sub
pământ, în tainiţa unui paraclis din veacul al cincilea, o apă binecuvântată de
Maica Domnului care a dat Ortodoxiei una dintre cele mai strălucitoare şi mai
iubite sărbători: Izvorul Tămăduirii. Înfăptuirea binelui naşte recunoştinţă,
iar recunoştinţa îmbracă, în căutarea ei firească de a se exprima nu doar în
planul sufletesc, ci şi în cel material, felurite forme. Recunoştinţa
împăratului Leon cel Mare (457-474) faţă de minunea pe care Maica Domnului a
făcut-o în viaţa lui a îmbrăcat forma unei frumoase biserici care avea să
ocrotească peste veacuri Izvorul Tămăduirii.
Tradiţia
Bisericii ne spune că, înainte de a ajunge împărat al Bizanţului, pe când era
încă soldat, Leon obişnuia să se plimbe în pădurile din afara zidurilor
Constantinopolului. Într-o zi a întâlnit în pădurea de dincolo de poarta
Silivri un orb rătăcit. Făcându-i-se milă de el, Leon a hotărât să-l ia de mână
şi să-l călăuzească spre cetate. La un moment dat, orbului i se făcuse foarte
sete şi l-a rugat pe viitorul împărat să-i dea puţină apă. Atunci Leon a intrat
în desişul din apropierea locului în care s-au oprit în speranţa că va găsi
apă, dar fiind greu de pătruns printre arbuştii foarte deşi, s-a întors
întristat. Atunci a auzit un glas dulce care i-a zis: „Nu e nevoie să te
osteneşti, Leone, căci apa este aproape. Pătrunde mai adânc în pădurea aceasta
şi, luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea
ochii lui întunecaţi; şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc
aici de multă vreme“. Leon a făcut aşa cum îi spusese glasul şi îndată orbul a
început să vadă. Adânc pătruns în suflet de cele întâmplate, el a hotărât să
ridice aici o biserică în amintirea minunii făcute de Maica Domnului, lucru pe
care l-a şi înfăptuit după ce a ajuns împărat. Peste câţiva ani, împăratul
Justinian (527-565) s-a vindecat de o boală grea după ce a băut apă din izvor,
motiv pentru care a reconstruit biserica, făcând-o şi mai mare. Din păcate,
biserica avea să fie distrusă de turci în 1453, anul căderii Constantinopolului.
De-a lungul
timpului, şi-au primit vindecare de la acest izvor numeroşi creştini, amintiţi
în Sinaxar: împăratul Leon Înţeleptul şi soţia sa, Teofana, Patriarhul Ştefan,
fratele împăratului, Patriarhul Ioan al Ierusalimului, împăratul Roman
Lecapenul şi mulţi alţii. Datorită acestor vindecări miraculoase, în acest loc
s-a născut sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, care s-a răspândit în scurt timp
în toată lumea ortodoxă. Astăzi, deşi aflat în inima islamului, izvorul este
adăpostit între zidurile înalte ale unui ansamblu monahal, îngrijit de
Patriarhia Ecumenică. Mănăstirea poartă pe chipu-i alb urmele suferinţei lăsate
de pustiirea otomană. Curtea aşezământului este pavată cu dale mari de marmură,
pietre funerare de pe mormintele grecilor din oraş, profanate şi distruse de
turcii otomani. Toate se aştern ca un covor de jertfă sub picioarele ostenite
ale pelerinilor către intrarea în paraclisul subteran ce tăinuieşte izvorul
vindecător. Cu fiecare pas pe treptele abrupte şi măcinate de timp ce duc spre
izvor, pelerinul coboară în istoria veacului al cincilea, când împăratul Leon
cel Mare a construit paraclisul. Izvorul este împrejmuit de un edificiu
realizat în marmură albă, străjuit de o icoană în care este reprezentată Maica
Domnului cu Pruncul în braţe, înconjurată de îngeri, stând deasupra unei
fântâni. De asemenea, sunt reprezentaţi împăratul cu garda sa şi patriarhul
însoţit de alţi episcopi, soldatul Leon şi orbul în fundal, iar la baza
fântânii, un paralitic ce îşi primeşte vindecarea. În bazinet înoată câţiva
peşti aurii despre care se spune că sunt acolo de sute ani, fiind întotdeauna
aceiaşi la număr şi de aceeaşi mărime. Nimeni nu ştie să explice cum rezistă în
aceste condiţii sau cu ce se hrănesc. O veche legendă spune că, la 1453, în
momentul cuceririi Constantinopolului de către turci, un călugăr prăjea câţiva
peşti în tigaie în apropierea izvorului. Când un alt părinte a venit să-l
anunţe de căderea oraşului sub stăpânire otomană, călugărul a răspuns că va
crede acest fapt doar dacă peştii revin la viaţă, moment în care peştii au
sărit din tigaie în izvor şi au început să înoate. După această legendă şi-a
luat numele şi cartierul Balikli, în care se află astăzi Mănăstirea „Izvorul
Tămăduirii“, „balikli“ însemnând în limba turcă „locul unde înoată peştii“. Tot
în paraclisul subteran se află minunata icoană a praznicului Izvorul
Tămăduirii, a cărei vechime atinge perioada de aur a Bizanţului şi despre care
se spune că „se curăţă singură“. Orice intervenţie asupra ei în vederea restaurării
este „respinsă“ de icoană. În ciuda umezelii din biserică şi a vechimii ei,
şi-a păstrat nealterate calităţile, iar analizele făcute asupra ei au dovedit
calităţi de refacere inexplicabile ştiinţific. Ansamblul monahal mai cuprinde o
biserică impunătoare construită în secolul al XIX-lea şi cimitirul în care sunt
înmormântaţi peste 20 dintre patriarhii ortodocşi ai Constantinopolului, între
ei aflându-se şi patriarhii ecumenici care au susţinut demersul Bisericii
Ortodoxe Române pentru obţinerea autocefaliei în anul 1885 şi pentru ridicarea
la rangul de Patriarhie în anul 1925.
În această zi, în toate bisericile şi
mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei –
Agheasma Mică.
Sfântul
Mucenic Artemon a trăit în vremea domniei împăratului Dioclețian fiind preot în
cetatea Leodiceea. Artemon a slujit Biserica lui Hristos ca citeț timp de 16
ani, ca diacon timp de 28 de ani, iar ca preot 33 de ani.
Atunci când
s-a pornit persecuția împotriva creștinilor, Artemon era înaintat în vârstă.
Acesta fiind prins a fost dus la templul lui Esculap, pentru a jertfi idolului.
Vrăjitorii ce se aflau în templu au eliberat mulți șerpi veninoși pentru a-l
ucide pe Artemon. Însă acesta s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și a suflat
asupra șerpilor, omorându-i pe toți. Văzând această minune, Vitalis, mai marele
vrăjitorilor a îngenucheat înaintea lui Artemon și a strigat: „Mare este
Dumnezeul Creștinilor!”
Sfântul
Artemon l-a botezat apoi pe acesta, împreună cu mai mulți păgâni. Mulți din cei
botezați au fost hirotoniți diaconi și preoți, iar Vitalis a devenit Episcopul
Palestinei.
Dar
încercările aveau să continue pentru bătrânul Artemon. Judecătorul a pregătit o
groapă cu păcură încinsă, în care plănuia să-l arunce pe robul lui Dumnezeu.
Prin rânduială dumnezeiască, judecătorul însuși și-a pierdut viața în acea
groapă.
După aceste
întâmplări, Sfântul Artemon a trăit liber încă o vreme. Continuând persecuțiile
împotriva creștinilor, Sfântul Artemon a fost prins și omorât prin decapitare,
în anul 303.
Troparul Sfantului Mucenic Artemon
Mucenicul
Tău, Doamne, Artemon, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la
Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta pe chinuitori a învins; zdrobit-a
și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui mântuiește
sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Tot astăzi,
facem pomenirea Sfântului Mucenic Dimitrie Peloponisiu, a Sfinților muceniri
Maxim, Cvintilian și Dada, a Sfântului mucenic Elefterie Persul, a Sfântului
mucenic Teodosie, a Sfântului mucenic Zoil.
Cu ale lor sfinţe
rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ALEXANDRA DOGARU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu