REGIMUL TOTALITAR AL PROTOCOALELOR - (partea I-a)

REGIMUL TOTALITAR AL PROTOCOALELOR

                                                          (partea I-a)

                                                   GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

„Capitalismul, bolşevismul şi banca politică sunt instrumentele

   prin care evreii năzuiesc să realizeze planul de dominaţie a lumii.”

           (CONSTANTIN FLOREA CIOROIANU/ ILARIU DOBRIDOR)

                     

   Directivele de bază ale NKVD pentru Ţările din orbita sovietică, sunt fiicele descendente din celebrele Protocoale ale Înţelepţilor Sionului-Charta Celor 24 de Directive Secrete ale Primului Mare Congres Mondial Evreiesc (Sionist) din 1897, de la Basel-Elveţia şi adaptate după cerinţele timpului, păstrându-se însă fondul lor eminamente sionist întru finalitatea împinirii supremaţiei ecumenice globale.

   În anul 1906, luna August apare la British Museum un fragment tradus dintr-o carte rusească: „Cel Mare în cel Mic şi Antihristul ca o posibilitate politică imediată.” (Notele unui ortodox; ediţia a II-a corectată şi adăugită. Tzarskoie-Selo, 1905)

   În Decembrie 1919, la „Eyre & Spottiswoode” traducerea respectivă apare sub titlul: „The Jewish Peril; Protocols of the Learned Elders of Sion.”

   În acelaşi timp cu traducerea engleză, apare şi traducerea germană a lui Gottfried zur Beek la Berlin (Charlottenberg): „Die Geheimnisse der Weissen von Zion”-<<Tainele înţelepţilor Sionului>>, care s-a răspândit rapid în Germania, Austria, Polonia-1920, Franţa-1921, traduse de Roger Lambelin şi în S.U.A., editate de Small, Maynard & C-ie, Boston, unde apare şi o altă traducere: „The Protocols and World Revolution”-<<Protocoalele şi Revoluţia mondială>>.

  Propriu-zis Cele 24 de Directive Secrete ale Primului Mare Congres Mondial Evreiesc (Sionist) din 1897, de la Basel-Elveţia, nu sunt alceva decât Protocoalele Înţelepţilor Sionului, împărţite în 24 de Capitole, identice ca fond, astfel:

   Protocoalele...

   Capitolul I: <<Cuvântul nostru de ordine e: puterea şi făţărnicia... Noi nu trebuie să ne oprim înaintea mituirii, înşelătoriei şi a trădării, ori de câte ori ne pot ele servi atingerea scopului nostru. În politică trebuie să te pricepi să iei proprietatea altuia fără a şovăi, dacă poţi obţine prin acest mijloc supunerea şi puterea.>>

   Iluminaţii iudeo-sionişti şi-au creat un aliat sau un vasal din Yahweh. Ei sunt bine intenţionaţi, dezinvolţi, tenaci, fideli doctrinelor rabinice, susţinând scopul propus urmărind totodată mijloacele folositoare pentru atingerea ţelului atât de măreţ.

   Călăuziţi de bogăţie şi politică, de prudenţă şi trufie, puterea lor nu are nici iertare, nici milă, nici hotare, ci numai conspiraţie  şi cămătărie.

   Mijloacele oculte, fariseice de orice fel privind distrugerea creştinismului întreţin o luptă permanent ascunsă, iar din zi în zi tot mai aprigă şi mai furibundă.

                         Directiva nr. 1

   „...Deviza noastră este: forţa şi ipocrizia.... Noi (evreii) nu trebuie să ne dăm în lături de  la corupţie, înşelătorie şi trădare ori de câte ori acestea ne sunt folositoare pentru a ne atinge scopul. Prin intermediul politicii trebuie să ştim să punem mâna pe proprietăţile celorlalţi, fără nici o teamă, atâta vreme cât prin intermediul acestei metode putem să obţinem supunerea lor şi puterea noastră.”

 

 Capitolul II: <<...Războiul fiind astfel transpus pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre, şi această situaţie va pune pe cei doi vrăjmaşi (Biserica şi Monarhia) la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nici o graniţă nu-i poate opri...Să-i lăsăm (pe creştini) să creadă în însemnătatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile ştiinţei, la teorii. În vederea acestui scop propagăm în continuu, prin presa noastră, încrederea lor oarbă în aceste legi.>>

   Dezlănţuind dezordinea în sânul altor naţii, iudeii de fapt îşi consolidează ordinea lor. Provocând şi întreţinând războiul cu aurul adunat de la toţi, iudeii îşi asigură pacea lor prosperă pe care apoi o vând celor înfrânţi destul de scump, necesitând un control de lungă durată şi aproape permanent, ce corespunde ambiţiilor lor totalitare.   Revoluţiile, războaiele şi pacea iniţiaţilor Protocoalelor sioniste au instituit în marile ţări, Băncile aşa-zise naţionale, trusturile internaţionale, rezervele finaciare globale prin care învârt omenirea după deget. Scara pe care ei urcă spre mai mare bogăţie şi mai deplină putere este Presa. Ca să ai presa de partea ta trebuie să fii bogat.

                           Directiva nr. 2

   „... Războiul trebuie să fie orientat într-o direcţie economică: naţiunile să vadă cât de mare este puterea supremaţiei noastre economice, pentru ca acest lucru să pună cele două tabere la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au milioane de ochi şi pe care nu-i va putea opri nici o frontieră până la atingerea totalei dominări mondiale...Să-i lăsăm pe creştini să creadă în importanţa legilor şi teoriilor lor ştiinţifice, care au fost în realitate inspirate de noi (actualele teorii politice). Astfel, prin intermediul organelor noastre de presă vom spori continuu încrederea lor oarbă în aceste legi.”

   Capitolul III: <<Vă pot anunţa astăzi că suntem deja aproape de ţintă. Încă puţină cale şi cercul Şarpelui simbolic (care reprezintă poporul nostru) se va închide. Când cercul se va fi închis, toate Statele Europei vor fi încleştate în el, ca nişte cătuşe puternice...Creştinii au pierdut obişnuinţa de a gândi liber fără ajutorul sfaturilor noastre ştiinţifice. Iată de ce nu văd ei nevoia grabnică de a face ceea ce vom face noi atunci când ne va fi sosit domnia, şi anume de a propăvădui în şcolile primare singura ştiinţă adevărată, care e cea dintâi dintre toate ştiinţele ordinii sociale, ale vieţii omeneşti şi ale existenţei sociale, ştiinţa care arată diviziunea (împărţirea) muncii şi prin urmare împărţirea oamenilor în clase şi stări deosebite...Când vom fi dat naştere (cu ajutorul tuturor mijloacelor ascunse de care dispunem prin aurul care e în întregime în mîinile noastre), unei crize economice generale, atunci vom arunca în stradă gloatele întregi de muncitori, în aceeaşi zi, în toate ţările Europei.>>

   Atacul frontal al „Înţelepţilor” bombardează ordinea constituţională a unui stat spre  care ei şi-au aţintit pofta. Sfărâmând această temelie, asediatorii adâncesc prăpastia dintre cârmuitori şi popor. Pe primii îi corup iar comunitatea o sărăceşte sub limita existenţei. Sprijină pe toţi amploiaţii şi găgăuţii să parvină politic pentru ai manevra în Parlament prin legi seci şi uscate, provocând schimbarea cât mai deasă a guvernelor. Având masele şi guvernanţii pe tabla de şah îi poate sacrifica după bunul plac şi folositoarea dispoziţie. În mijlocul poporului învrăjbit iudeii sionişti dobândesc bogăţie peste bogăţie şi putere deasupra puterii. Aurul devine propria lor conştiinţă.

                           Directiva nr. 3

   „Pot să vă anunţ de pe acum că suntem aproape de obiectivul nostru final. Încă puţin şi cercul simbolic al şarpelui, care reprezintă poporul nostru, se va închide şi atunci toate ţările europene şi de pe celelalte continente vor fi prinse în el ca într-un cleşte... Am schimbat structura statelor creştine pentru a favoriza desfăşurarea luptelor politice înlăuntrul lor. În scurt timp, tulburările şi rupturile vor apărea peste tot...Creştinii au pierdut obiceiul de a gândi independent de sfaturile noastre ştiinţifice. De aceea ei nu mai văd necesitatea imperioasă de a face ceea ce noi, odată ajunşi la implantarea imperiului nostru, vom face şi anume să predăm în şcolile publice singura ştiinţă adevărată, cea mai importantă dintre ştiinţele sociale, care este ştiinţa convieţuirii umane, care are nevoie de diviziunea muncii şi, ca urmare de împărţirea indivizilor în clase şi situaţii economice...

 Iar atunci când, prin toate mijloacele ascunse de care dispunem, ca şi prin puterea aurului aflat cu totul în mâinile noastre, vom declanşa o criză economică generală, vom face să dea năvală pe străzi batalioane întregi de muncitori din toate ţările Europei şi din celelalte continente, în acelaşi timp.”

   Capitolul IV: <<Fiecare Republică trece prin diferite trepte de dezvoltare, prin diferite stadii. Primul cuprinde cele dintâi zile de nebunie ale unui orb care se aruncă în dreapta şi în stânga. Al doilea e acela al demagogiei, din care se naşte anarhia; apoi vine în mod inevitabil despotismul; nu un despotism legal şi pe faţă, şi prin urmare răspunzător, ci un  despotism nevăzut şi necunoscut, dar totuşi foarte simţit: despotismul desfăşurat de o organizaţie secretă care lucrează cu scrupule cu atât mai puţine, cu cât operează sub scutul mai multor agenţi, a căror înlăturare nu numai că nu-i face nici un rău acestei organizaţii, dar o ajută chiar, scutind-o de a cheltui mijloacele sale cu răsplătirea unor servicii prea îndelungate...Libertatea în sine ar putea fi inofensivă şi ar putea exista într-un stat, fără a aduce vreun rău bunăstării popoarelor, dacă ea s-ar sprijini pe legile credinţei în Dumnezeu şi ale frăţiei omeneşti, străină de acea egalitate care e dezminţită chiar de legile firii, care au statornicit înfrânarea şi supunerea...Iată de ce trebuie să dărâmăm credinţa, şi să smulgem din sufletul creştinilor însuşi gândul Dumnezeirii şi al Sufletului, pentru a le înlocui cu socoteli şi lipsuri materiale.>>

   Pentru a contracara şi zdrobi definitiv rezistenţa creştină, sioniştii lansează atacuri înteţite asupra libertăţii şi credinţei ortodoxe. Aceşti mari farsori pun la dispoziţia creştinilor reci ori căldicei, diferitele variante ale libertinajului ispititor care-i aţâţă, îi profanează, iar despre credinţă aruncă butada că: fiecare crede în ceea ce vrea, adică în nimic, ceea ce îl face iresponsabil pentru ceea ce face. Pervertindu-le cu uşurinţă caracterele şi aşa firave, indivizii ajug mercenarii iudeilor în lupta contra părinţilor lor evlavioşi, a familiei creştine, a Patriei naţionaliste, a Bisericii lui Hristos.

                           Directiva nr. 4.

   „Orice democraţie trece prin diverse faze. Cea dintâi dintre ele se aseamănă cu furia unui orb care caută un sprijin la întâmplare. Cea de a doua este faza demagogiei, din care se naşte anarhia. Apoi vine, inevitabil, despotismul, dar nu despotismul legal, nu despotismul normal şi declarat-şi, în consecinţă, responsabil-ci despotismul invizibil şi necunoscut, dar care se face simţit. Acest despotism este exercitat de către o organizaţie secretă care nu acţionează la vedere, pe faţă...Libertatea ar fi putut să nu fie vătămătoare şi să se manifeste efectiv în cadrul statului..., numai că s-ar fi sprijinit de la început pe credinţa în Dumnezeu, pe spiritul de fraternitate dintre oameni şi pe ideea egalităţii lor, toate revelate chiar în legile creaţiei, legi care nu stabiliseră ideea de supunere, de împilare... Iată de ce trebuie să distrugem credinţa, să smulgem din minţile creştinilor legea însăşi a divinităţii, cea care stabileşte egalitatea între oameni şi pe care se reazămă libertatea, pentru a le înlocui apoi cu grijile materiale şi cu studiul nevoilor materiale ale omului.”

  

   Capitolul V: <<Ţinta de căpetenie a guvernământului nostru e slăbirea spiritului public al creştinilor prin critică; să-i facem să-şi piardă obişnuinţa de a cugeta, deoarece gândirea dă naştere împotrivirii; să obosim puterile gândului în hărţuieli oratorice...Pentru a câştiga opinia publică, trebuie să o buimăcim, răspândind din diferite părţi şi vreme îndelungată atâtea păreri care se bat cap în cap, încât creştinii vor sfârşi prin a se pierde în labirintul acesta şi prin a înţelege că e cu mult mai bine să n-ai nici o părere în politică. Vor recunoaşte că acestea sunt chestiuni care nu privesc societatea, şi că ele nu sunt menite a fi cunoscute decât de acela care o conduce. Acesta e întâiul secret. Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes, constă în a înmulţi în aşa măsură greşelile poporului, apoi obiceiurile, patimile şi regulile vieţii în comun, încât nimeni să nu mai fie în stare să descurce acest haos şi oamenii să ajungă să nu se mai înţeleagă unii cu alţii. >>

   După ce arde credinţa şi destramă libertatea, cele două aripi care te înalţă la Adevăr, la Jertfă, la Iubire, pe mormanele distrugerii se înfige suliţa despotismului iudeu, iar prin presă se împrăştie pretutindeni zgura buimăcelii. Li se confiscă trecutul, gloria, legenda, jertfa, martiriul, sfinţenia creştinilor, iar prezentul îl promovează ca sclavie în aşa fel încât viitorul să devină robia tuturor.

   Apoi prin desfrâu, destrăbălare, frivolitate, corupţie, şomaj, sărăcie să-i învrăjbească pe toţi împotriva tuturor pentru a se produce criza generală şi stricăciunea şi decăderea totală.

   Henry Ford înainte de a ajunge preşedinte al S.U.A., arată sistemul de luptă ocult al sioniştilor în lucrarea sa tradusă în germană la pagina123: „Întreaga metodă a Protocoalelor poate fi cuprinsă într-un singur cuvânt: dizolvare. Nimicirea a ceea ce s-a făcut până acum, crearea unei perioade de tranziţie lungă şi fără speranţă, în timpul căreia toate tendinţele cele bune să fie zădărnicite, o slăbire treptată a opiniei publice şi a încrederii generale, până când acei ce stau în afara acestui haos vor întinde mâna lor liniştită şi puternică spre a apuca frânele puterii-aceasta este întreaga metodă.” (H. Ford, „Der internationale Jude”, vol. I-II, Leipzig-1920-1921)

                       Directiva nr. 5

   „... Problema capitală a puterii noastre este de a slăbi atenţia publică prin intermediul criticii, pentru a-i face pe oameni să piardă obiceiul de a gândi, deoarece gândirea provoacă reacţii. Să transformăm prin urmare, puterea gândirii pe terenul luptelor oratorice!...Pentru a ne asigura că opinia publică se află în mâinile noastre, trebuie să o năucim, exprimând, din diverse părţi şi pe o durată întinsă de vreme, opinii atât de opuse, încât creştinii să se piardă în labirintul lor şi să sfârşească prin a găsi de cuviinţă că cel mai bine este să nu aibă nici o opinie politică. Aceasta este o chestiune pe care societatea creştină nu trebuie să o cunoască, ci doar cel care conduce. Acesta este primul secret.

Al doilea secret, necesar pentru a guverna cu succes, constă în a multiplica toate defectele poporului, proastele obiceiuri, pasiunile şi regulile politice, în aşa manieră încât nimeni să nu poată face ordine în acest haos şi oamenii să ajungă în situaţia de a nu se mai înţelege între ei.”

   Capitolul VI: <<...Vom face să se mărească salariile, care totuşi nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom fi dat naştere în acelaşi timp unei scumpiri a obiectelor de primă necesitate, datorită (vom zice noi) decăderii agriculturii şi a crescătorilor de vite.>>

  Toate voinţele, putinţele, averile creştinilor trebuie să fie dependente complet şi înghiţite de Monopolurile Marii Finanţe. Deposedată de puterea politică, aristocraţia creştină ajunge să fie şi dezmoştenită de averile ei funciare. Încurajat negoţul şi sprijinită intens specula se netejeşte calea luxului pentru parveniţi, iar pentru săraci se adânceşte continuu Valea plângerii, prăpastia pieirii. Sporirea salariilor este o intenţie fariseică care determină scumpirea peste măsură a alimentelor, a traiului aflat şi aşa la limita existenţială. Deci, mărirea salariilor aduce de la sine un profit dublu sau triplu în conturile celor bogaţi.

                      Directiva nr. 6

„... Vom susţine cererea pentru mărirea salariilor, mărire care, fără îndoială, nu va aduce nici un avantaj muncitorilor, mai ales că vom provoca în acelaşi timp creşteri de preţuri la produsele de primă necesitate,-creşteri ce se datorează-vom spune noi-exploatării neraţionale a agriculturii şi zootehniei.”

   Analizând Primul Congres Mondial Evreiesc de la Basel din anul 1897, care cuprindea doar evreii sionişti şi cei reformaţi, nu şi pe cei ortodocşi, prin prisma celor 24 de directive stabilite pe criterii de referinţă, se constată că întreaga activitate a iudaismului are la bază aplicarea în totalitate a Protocoalele Înţelepţilor Sionului, din 1773, ce-şi trag seva din Talmud, atât în lumea capitalistă cât şi în cea comunistă.

   Protocoalele democrate care astăzi ne bântuie încrâncenat aşezările milenare tradiţionale, sfârtecând ţara noastră creştină de la un capăt la altul sunt de fapt rudele de sânge ale celebrelor protocoale sioniste. Ţara noastră postdecembristă trăieşte astăzi din plin prigonirile şi persecuţiile Evului iudaic sionist. „Omenirea trăieşte astăzi momentul iudaic. În continuă ascensiune de la Renaştere până în zilele noastre, iudaismul îşi vede împlinită aspiraţia de dominaţie mondială. După mai bine de două mii de ani de înverşunare, evreii au ajuns să stăpânească lumea...” (Gabriel Constantinescu, Marginalii la Talmud. Ed. Dacia-1999)

   Protocoalele Înţelepţilor Sionului-constitue un Plan real cu caracter universal, perfect elaborat, îndrăzneţ, secret, erudit, conspirativ, uzurpator, cosmopolit.

   Un Crez talmudic-iudeo-sionist prin care s-a fondat „Alianţa Israelită Universală”, privind finalitatea năzuinţei de a se institui hegemonia mondială a „poporului ales”, se propagă ca o Mărturisire de credinţă a marilor Iluminaţi: Marx, Anderson, Beresniak, Weishaupt, Manzzini, Pike, Herzl, Garibaldi, Cremieux, Montefiore ş.a.

   Cu fără de lege sau fără Dumnezeu, ori mai corect spus cu dumnezeul lor, iudeii sionişti şi reformaţi, călăuziţi secular de rabini şi Iluminaţi care, sunt mai presus de orice, chiar şi faţă de Yahweh, binefăcătorul pe care l-au creat, vasal Mesiei Israel au realizat pământean cea mai puternică structură biologică, cea mai perfectă comunitate secretă, ocultă, inchizitorială, spirituală, finaciară, politică.

   Este foarte adevărat că mai mult decât Yahweh, la realizarea planului lor anticreştin şi antimonarhic a fost contribuţia ierarhilor creştini ortodocşi, a papilor, a capetelor încoronate, a castei princiare, a aristocraţiei, a conservatorilor, a republicanilor, a democraţilor, a capitaliştilor şi a comuniştilor în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură.

   Că astăzi Protocoalele au reuşit, se vede destul de clar, de sigur şi de tragic.

   + Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului, Sf. Ier. Martin Mărturisitorul, Sf. Muceniţă Tomaida

   * Fond de carte: Arhiva, bibliofil Dumitru Ionescu-Bucureşti