vineri, 13 aprilie 2018

MIHALCA - Amprentele noastre




Amprentele noastre


~*~
O inimă plânge în cuvinte, o amară constatare
sau un dulce avertisment, ameţitor
ca şi un lucru amânat mult timp
de teama riscului de a te risipi,
din prea multă plăcere.
- Ai grijă de visele tale
şi nu uita de frumuseţea nopţii!



Pe unde treci îţi laşi amprenta,
un timp trăit împreună,
perle sub valuri, un semn,
nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbeşte în locul tău,
roua de pe flori
înşirată pe lanţul de la gât
şi dulcele emoţiei rodiului  înflorit.
- O lume de poveste
risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibraţia dispare abia atunci când
se vindecă locul marcat de emoţie!



Chiar dacă nu eşti aici, poţi schimba ceva în bine,
cu siguranţă vei purta şi un nume,
ca un copac în anotimp de toamnă,
multe frunze, multe crengi,
fără un traseu,
fără o destinaţie, fără cuvinte,
doar trunchiul
rămâne bine înfipt în pământ.
Îi dai un nume trunchiului
şi-aştepţi iar primavara...


Chiar dacă peste toate vine toamna,
vântul va scoate la lumină urmele noastre!
Doar trecerea timpului şi noi, noi fără vârstă,
sărutul cerului şi-al pământului...

Dragostea mea pentru tine
nu se va stinge,
înconjurată
de-această strălucitoare lumină.


- Dacă întinzi mâna mă vei atinge,
după lumina ta te voi găsi!
Rezonezi în mine, în sufletul meu,
în paşii mei, în trecut, prezent şi viitor.
Sunt aici, îţi ating sufletul,
îţi sărut inima
înainte de a ma topi toată în tine,
mii de voaluri se desprind,
unul câte unul, în timp ce totul se ridică.


Există şase râuri care separă
tărâmul lui Hades de lumea viilor.

Dacă ne trezim, suntem vii,
dacă ne căutăm, mereu, suntem vii,
iar când ne pierdem tot vii suntem.
Firul care ne leagă este subţire,
visul care ne uneşte este străveziu.

Există frânturi de vis şi existăm noi,
cei care încercăm
să unim piesele de puzzle,
există o singură lacrimă
şi aceea este Hinc illae lacrimae...
Nu ştii cât sânge, câte lacrimi,
cât pustiu şi câtă suferinţă
însoţesc o călătorie.


Să urci sau să cobori după ce-ai urcat,
este, oare, aspra enigmă a vieţii?


~*~
6 septembrie 2013
IRINA LUCIA MIHALCA













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu