Amprentele noastre
~*~
O inimă plânge
în cuvinte, o amară constatare
sau un dulce
avertisment, ameţitor
ca şi un lucru amânat mult timp
de teama
riscului de a te risipi,
din prea multă
plăcere.
- Ai grijă
de visele tale
şi nu uita de
frumuseţea nopţii!
Pe unde treci îţi laşi
amprenta,
un timp trăit
împreună,
perle sub
valuri, un semn,
nufărul deschis
în palme,
un talisman
ascuns în suflet,
o hoya albă
care-mi vorbeşte în locul tău,
roua de pe
flori
înşirată pe lanţul
de la gât
şi dulcele emoţiei rodiului înflorit.
- O lume de
poveste
risipită în
ochi cu mare dăruire!
Ce mult
contează să rămâi cu un semn,
vibraţia dispare abia atunci când
se vindecă
locul marcat de emoţie!
Chiar dacă nu eşti aici, poţi
schimba ceva în bine,
cu siguranţă vei purta şi
un nume,
ca un copac în
anotimp de toamnă,
multe frunze,
multe crengi,
fără un traseu,
fără o destinaţie, fără cuvinte,
doar trunchiul
rămâne bine
înfipt în pământ.
Îi dai un nume
trunchiului
şi-aştepţi iar
primavara...
Chiar dacă
peste toate vine toamna,
vântul va
scoate la lumină urmele noastre!
Doar trecerea
timpului şi noi, noi fără vârstă,
sărutul cerului
şi-al pământului...
Dragostea mea
pentru tine
nu se va
stinge,
înconjurată
de-această
strălucitoare lumină.
- Dacă întinzi
mâna mă vei atinge,
după lumina ta
te voi găsi!
Rezonezi în
mine, în sufletul meu,
în paşii mei, în trecut, prezent şi
viitor.
Sunt aici, îţi ating sufletul,
îţi sărut inima
înainte de a ma
topi toată în tine,
mii de voaluri
se desprind,
unul câte unul,
în timp ce totul se ridică.
Există şase
râuri care separă
tărâmul lui
Hades de lumea viilor.
Dacă ne trezim,
suntem vii,
dacă ne căutăm,
mereu, suntem vii,
iar când ne
pierdem tot vii suntem.
Firul care ne
leagă este subţire,
visul care ne
uneşte este străveziu.
Există frânturi
de vis şi existăm noi,
cei care
încercăm
să unim piesele
de puzzle,
există o
singură lacrimă
şi aceea este Hinc
illae lacrimae...
Nu ştii cât sânge, câte lacrimi,
cât pustiu şi câtă suferinţă
însoţesc o călătorie.
Să urci sau să
cobori după ce-ai urcat,
este, oare,
aspra enigmă a vieţii?
~*~
6 septembrie
2013
IRINA LUCIA MIHALCA
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu