poezii de ,,DRAGOBETE”, ,,DRĂGOSTIȚE” și de ,,ST. PATRICK”

LA MULȚÌ ANI REVISTA INTERNATIONALĂ ,,CERVANTES”

GRUPAJ  DE  POEZII DE ,,DRAGOBETE”, ,,DRĂGOSTIȚE” și de ,,ST. PATRICK”,

de Melania Rusu Caragioiu

ÎNCÂNTĂTOARE  VISURI  DE  IUBIRE

Încântătoare visuri de iubire

Pândesc să își arate mereu stema

Punând pe talerul uzat dilema

De nu-i prea păcătoasă fericirea.

Cu toții i-am sorti o antema

În foc am arunca-o sub pieirea,

Atâtor dogoriri ce nu-ncap firea

În Yan și Yen curbându-și mereu schema,

Caut oglinda să-mi înfrunt privirea,

Să-i spun și ei un adevăr: iubirea doare

Și să mă ard în ce mi-a dat menirea.

Iubirea mi-e povara mea de soare,

De înțelesuri ce-mi aduc uimirea,

Chiar dacă ea nu e decât o boare…

S A L U T

De când nu am mai salutat,

Cu multă dragoste și dor,

Un chip ce îl credeam uitat…

Dar… se întoarce la izvor.

Este cumplit de dureros,

Tu să saluți, fără răspuns,

Un sentiment întors pe dos,

Ce-a revenit… sau n-a ajuns…

Salutul meu are alean,

Deși m-am hotărât să iert;

Mă tot conving, dar e în van,

Salutul are sens… incert…

E  FOARTE  RAR  CÂND  SCRIU  DESPRE  IUBIRE

E foarte rar când scriu despre iubire

Și-atunci o sfâșiere simt în mine,

Îmi place uneori, ca în neștire

Să joc în spiritul meu joc de rime.

Veți zice : ,,uite fără fond, cuvinte,

,,Ieșit-au, într-o doară, din ruine,

,,În mici silabe, din două destine

,,Și dintr-o prea hallowenată minte”.

Dar poezia vieții, în neștire,

Târcoale dă, salvându-se pe sine,

Inot, zburând, sau prin rostogolire…

Dar când Saturn te sprijină în bine,

Deși tu nu mai vezi nici o ieșire,

Observi o dragoste crescând în tine…

   

                                          A P R I N S E

                                                      Motto: ,,O lacrimă pe un obraz,

                                                                Un benghi străveziu de necaz”

                                                                                         (Autoarea)

                                                    Un bob de rouă, un topaz.

                                                    Pe-al verdelui smălţat zaplaz

                                                    Privea în dorul lui nespus

                                                    Cu jind, la  carul cel de sus,

                                                    Ce-l legăna pe prinţul Ra

                                                    (Cu fir de aur în manta),

                                                    Indrăgostit de Luna sa.

-,,O soare, aş vrea  să fiu a ta !

,,Doresc doar tu să mă ridici

,,Cu gingaş braţul tău, de-aici.

,, Să nu mă uiţi într-un ocean

,, De alte picături. In van

,,Te-aştept cu prime scânteieri 

,,De primăveri şi primăveri !

-,,Nu vreau pe nimenea de-aici;

..N-au strălucire ! Sunt pitici !

,,Când galeş mă priveşti o clipă

,,Atunci tresar ! Se infiripă

,,Acea scânteie de iubire;

,,Eşti tandru, iubitor din fire,

,,Trimiţi bezele, eşti galant...

-,, Primeşte-mă, mă frâng în neant !

,,De la-nceputuri, sper mereu :

,,Fi-vei, oare, vreodată-al meu ?

                                                                                               

NOSTALGIE

Divina mea iubire, tu fragilă,

Precum antera unui fir de crin,

Mă-nvălui în dulci vise de copilă

Și pruncului Eros eu mă închin.

Divina mea iubire ca un fulg,

Din papusul plutind în univers,

Ești delicată și  nu pot să  smulg,

Din sânul tău, decât un tainic vers...

                  

                                                        O T R A V Ă   

                                                                   rondel

                                               Otrava mea din tinerețe

                                               Te port mereu,  mereu, cu mine…

                                               Ce-aș da să pot scăpa de tine

                                                Și alteia să-i dau binețe !

                                                     

                                                Și dacă tu schimbi fețe, fețe

                                                Și vrei să pari zveltă și bine,

                                                Tu n-ai nevoie de povețe,

                                                 Nici concurență la  vecine.

                                                 Evoluezi pe suprafețe

                                                 Otrăvicioase sau sublime:

                                                  Iubire a mea, din tinerețe,

                                                  În irizări diamantine !

                                                 …Dar bând otrava înghit bețe !

                             

C H I A R   D A C Ă    E Ș T I    A T Â T   DE   R Ă U

                                              

                                                Du-mă iar, prin colți de stânci,

                                                Peste jnepeni fără flori,

                                                Pierde-mă-n genune-adânci.

                                                Cuib de vulturi rotitori !

                                               Taie-mi inima-mi bujori

                                                Care cresc în pat sălbatic,

                                                Să mă ardă foc din nori

                                                 Și austrul singuratic !

     

                     OSPĂȚ

Veniți, viclene simțuri, la ospățul de fructe !

Veniți de vă-nfruptați din piersici de vară, plușate și roze,

Veniți să gustați din potir de căpșune,

Veniți să gustați din migdalele coapte,

Veniți să gustai din ametistele poamelor de coarnă albă…

Și ce-a rămas`, doldora, să punem pe pânză și în cântec…