Napoleon Bonaparte
a avut şi el consilierul său de
taină.Cunoscut sub numele de
"L'homme Rouge des Tuileries"
a fost transformat de istoricii
serioşi într-o fantomă sau un geniu al palatului Tuileries.
El a existat pur şi simplu, se numea
Jean Crezot şi era
nepotul unui măcelar, proprietarul de
drept al terenului pe
care Caterina de Medici construise
palatul Tuileries.
Jean se adăpostea într-o aripă
neterminată a palatului,
considerând că este proprietatea lui,
bunicul lui nu
primise plata pentru teren, studia
magia şi astrologia şi
trăia din puţinul care îl aducea
ghicitul prin taverne.
Era foarte mic de statură, se îmbrăca
întotdeauna în
roşu şi era dinamic ca argintul viu.
Revoluţia franceză i-a adus mulţi
bani. Jean ghicea
prin cârciumi cine dintre puternicii
vremii urma să fie
ghilotinat - şi avea întotdeauna
dreptate!
Într-o zi întâlneşte un corsican
mândru, locotenent
de artilerie. Jean îi dă un plic
roşu. Corsicanul
deschide plicul şi scoate o hârtie
roşie pe care scria
"Vei fi Împărat !". Totă
lumea face haz, dar
artileristul se uită la omul îmbrăcat
în roşu, care era
chiar mai mic de statură decât el
însuşi, scoate una
dintre cele patru monezi de aur pe
care le avea şi îi
spune lui Jean:
"De fiecare dată când vei avea
ceva să-mi spui,
sau voi trimite după tine, să vii
imediat şi o să fii
răsplătit... împărăteşte !"
Zis şi făcut: micul şi ciudatul
personaj năvălea
aproape lunar, dând ordonanţa şi mai
târziu gărzile
peste cap: "Căpitane,
pericol! Generale, e de rău!
Consule, e lată rău!
Prim-consule, ăia îţi vor capul! Împărate, te
atacă! Sire, te vor mânca de viu!"
Culmea era că avea aproape
întotdeauna
dreptate! Înaintea bătăliei de la Ulm
îi spune lui
Napoleon că un om cu părul roşu va
înclina soarta
bătăliei. Ceea ce s-a şi întâmplat,
Schulmeister,
spionul împăratului, cel care a
vândut generalui austriac
Mack nişte planuri false ale
dispozitivului armatei
franceze, era roşcat.
În ajunul bătăliei de la Austerlitz
"omul roşu"
năvăleşte în cortul lui Napoleon,
foarte agitat:
"Sire v-am spus săptămâna
trecută că
înălţimile vă sunt ostile - de ce aţi ocupat
vârful dealurilor?!"
Neapoleon îl calmează pe
nărăvaşul astrolog,
îi dă o pungă cu douăzeci de
napoleoni şi îl
conduce spre ieşire.
Gânditor,se întoarce la hărţile sale.
"Dar dacă...?!"
În mintea împăratului se conturează o
idee originală cum să folosească într-adevăr eficient tunurile sale. Şi Napoleon câştigă cea mai fantastică bătălie,
retrăgându-se de pe înălţimi,
contrar strategiei militare a vremii.
Înaintea campaniei din Rusia, Jean îi
spune împăratului: "Sire, focul şi apa vă vor opri! Nu vă duceţi în Rusia".
La
întoarcerea din catastrofala campanie rusească
Împăratul îl cheamă la el pe Jean: "Prietene nu
mai vreau să te aud prevestind lucruri
rele. Te fac un
om
bogat. Iată aici 5.000 de monede
din aur, de napoleoni şi titlul pentru o proprietate de 60 de hectare
şi o casă înstărită. Dar înainte sa
pleci şi sa ne spunem adio, spune-mi prietene, cum o să mor?"
Jean răspunde : "Sire, o să vă
otrăvească cu
arsenic un englez care călătoreşte pe
o corabie fără
pânze". Napoleon izbucneşte în râs şi
spune:"Pentru gluma asta îţi mai dau o mie de
napoleoni".
Nu a fost o glumă....
Sursa: Prof. Valentina Lupu
VIAŢĂ de VIP: Împăratul Napoleon Bonaparte:Geniul militar, soţia adulterină, exilul şi otrava din păr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu