Învierea Domnului și unitatea
Bisericii
† Varsanufie, Arhiepiscopul
Râmnicului
Miercuri, 04 Aprilie 2018 13:09
Scrisoare
pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului
Preacuviosului cin
monahal, preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul
Arhiepiscopiei Râmnicului,
Har, milă și pace de la
Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,iar de la noi părintești binecuvântări!
Hristos a înviat!
„Ca toţi să
fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în
Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai
dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu
întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu
M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine" (Ioan XVII,
21-23).
Preacuvioși și preacucernici părinți,
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Întărindu-ne
duhovnicește în timpul celor patruzeci de zile ale Postului Mare și apoi în
Săptămâna Pătimirilor Domnului, ne-am pregătit cu toții pentru „ziua
Domnului", pentru „ziua cea mare a Învierii", ca trăire a pregustării
Împărăției celei veșnice a lui Dumnezeu Cel înviat din morți. Fiecare săptămână,
fiecare zi, fiecare slujbă dumnezeiască din acest binecuvântat post reprezintă
tot atâtea şanse de schimbare a vieții noastre, de transformare a modului de a
gândi și de a viețui în lume, spre a învia întru Hristos și cu Hristos.
Simțirea deșertăciunii și a scurtimii vieții acesteia trebuie să ne ridice pe
fiecare dintre noi la Adevărul Împărăției Sale, să ridice ființa noastră din
mormântul păcatului lumii la Învierea noastră întru Hristos Domnul ca Singur
Adevăr al lumii, ce ne conduce către veșnicia învierii sufletului nostru: „Să
ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind cu neapropiata lumină a
Învierii"[1].
Sfântul
Grigorie Palama accentuează în scrierile sale faptul că Învierea Mântuitorului
ne-a dăruit nu doar învierea duhovnicească, ci și învierea trupească reală:
„Printr-o singură înviere a trupului Său, ne-a dăruit îndoită înviere, nimicind
astfel, prin moartea Sa trupească, pe cel ce avea stăpânire peste moartea
sufletului și a trupului, pe amândouă izbăvindu-le din robia aceluia"[2].
Potrivit
învățăturii Sfinților Părinți ai Bisericii Răsăritene, Învierea Mântuitorului
este și consecința deplinei uniri a firii umane cu cea dumnezeiască în Persoana
Sa, care nu a putut ține în stricăciune firea umană. Trupul Cel înviat al Mântuitorului
este astfel pentru fiecare dintre noi și garanție a învierii noastre, dar și un
izvor de viață dumnezeiască: singurul izvor de îndumnezeire a noastră ce ne
conduce către Înviere. Despre acest efect al Învierii Domnului vorbesc Părinții
Bisericii, iar textul liturgic al slujbei Învierii ne aduce multe lămuriri în
această privință: „Veniți să bem băutură nouă, nu din piatră seacă făcută cu
minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos,
prin care ne întărim"[3].
Unitatea
firilor dumnezeiască și omenească în unicul Ipostas veșnic al Cuvântului lui
Dumnezeu a facut posibilă Învierea: „că nu era cu putință a fi ținut sub
stricăciune Începătorul Vieții, făcutu-s-a începătură celor adormiți Cel întâi
Născut din morți, ca să fie Începatorul tuturor în toate"[4].Umanitatea
asumată în Persoana lui Hristos nu a putut fi ținută de baierele mormântului,
întrucât era strâns unită cu firea dumnezeiască, împărtășindu-și reciproc
însușirile. Aidoma, omul îndumnezeit nu poate rămâne rob morții, ci se face
împreună părtaș cu Hristos la Învierea Sa: „Ieri m-am îngropat împreună cu
Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat.
Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine: Însuți împreună mă preamărește,
Mântuitorule, în Împărăția Ta"[5].Unitatea noastră în Trupul Mântuitorului
Hristos dovedește, dar și dăruiește unitatea întru Învierea Sa: „Cel Ce a
izbăvit pe tineri din cuptor, făcându-Se om, pătimește ca un muritor; și prin
patimă pe cel muritor îl îmbracă în podoaba nestricăciunii, Cel Unul
binecuvântat, Dumnezeul părinților noștri, și preaslăvit"[6].
Adevărata
comuniune sau unitate a creștinilor se constituie doar în unitatea Trupului Cel
înviat al Mântuitorului. Fiecare credincios este chemat personal să se facă
părtaș de darurile care izvorăsc din Persoana lui Hristos Cel Înviat, să se
întărească din puterea harică ce izvorăște din Trupul Înviat al Domnului. Cu
cât e omul mai apropiat de Dumnezeu, cu atât el este mai apropiat de semenii
lui; cu cât e mai îndepărtat de El, cu atât stă într-o sciziune tot mai
profundă și cu aproapele. Doar Hristos Cel Înviat îi poate ține pe credincioși
să rămână neabătuți în „unitatea Duhului întru legătura păcii" (Efeseni
IV, 3).
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Actualizarea
unității credincioșilor în Biserică se face prin cultivarea iubirii și, mai
ales, prin împărtășirea cu Hristos Euharistic, cu Trupul Cel răstignit, înviat
și înălțat la Ceruri al Fiului lui Dumnezeu înomenit: „și pe noi toți care ne
împărtășim dintr-o Pâine și dintr-un Potir să ne unești unul cu altul prin
împărtășirea Aceluiași Sfânt Duh"[7].Hristos Domnul Se arată după Învierea
Sa din morți Sfinților Apostoli aflați întru comuniune, dar, mai mult, îi face
pe aceștia să se adune întru unitate: „Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au
întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau
împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui
Simon" (Luca XXIV, 33-34). Hristos Domnul S-a răstignit pe Sine și a
înviat din morți ca să-i adune pe toți întru iubirea infinită a Sa: „Căci
Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan III, 16).
Textul liturgic cuprins în Utrenia Învierii întărește cuvântul scripturistic,
accentuând unitatea credincioșilor întru Învierea Domnului: „Mântuitorul meu,
Jertfa cea vie şi nejertfită, ca un Dumnezeu, pe Tine Însuţi, de voie
aducându-Te Tatălui, ai sculat pe Adam cu tot neamul, înviind din mormânt"[8].În
acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae accentua faptul că „Hristos Se extinde
cu Trupul Său jerfit și înviat în noi, ca să ne unească și să ne facă asemenea
Lui, umplându-ne de aceeași iubire a Lui față de Dumnezeu Tatăl și de a lui
Dumnezeu Tatăl față de El, care este în El. Dar aceasta e Biserica. Și Biserica
fiind umplută de acestă iubire, ea înseamnă și unitatea iubitoare între membrii
ei"[9].
Toată
teologia patristică a Bisericii noastre socotește că Trupul Cel Răstignit și
Înviat al lui Hristos este temelia adevărată aIPS Varsanufie Paşti 2018
unității Bisericii: „Veniți, din rodul cel nou al viței, al dumnezeieștii
veselii, în ziua cea vestită a Învierii, Împărăției lui Hristos să ne
împărtășim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu, în veci"[10].Sfântul
Atanasie cel Mare fundamentează într-una dintre scrierile sale această
învățătură a Bisericii, spunând: „Deci Se pune ca temelie după umanitate, ca și
noi să putem fi clădiți pe El ca pietre prețioase și să ne facem templu al
Duhului ce locuiește întru noi (II Corinteni 16, 16). Și precum El este
temelia, iar noi pietre prețioase clădite pe El, așa El este iarăși via, iar
noi mlădițele, unite nu după ființa dumnezeirii, căci aceasta este cu
neputință, ci după umanitate. Căci mlădițele trebuie să fie asemănătoare viei,
așa cum noi suntem asemănători Lui după trup [...]. Căci așa se pune temelie
pentru noi, primind ale noastre, pentru ca noi, fiind contrupești și
articulându-ne, și legându-ne cu El prin asemănarea trupului «să ajungem la
starea bărbatului desăvârșit» (Efeseni 4, 13) și să rămânem nemuritori și
nestricăcioși"[11].
În acest
sens, Hristos Domnul ne-a lăsat Trupul Său Cel Răstignit și Înviat, ca
împărtășindu-ne din El să ne împletim viața noastră cu a lui Dumnezeu, să
devenim tot mai vii, tot mai înviați întru El. Împărtășirea rară sau sporadică
în viața noastră cu Trupul lui Hristos nu face altceva decât sa altereze
comuniunea noastră cu Dumnezeu și chiar să rupă unitatea noastră în Biserică.
Prin păcatele noastre, prin îndepărtarea de Sfântul Potir, de fiecare dată
rupem această unitate dintre noi și Biserică, slăbind viața noastră
duhovnicească, împuținându-ne tot mai mult puterile sufletești, căci numai
Trupul Cel Răstignit și Înviat al Domnului este Cel care face să subzistăm
duhovnicește. Dacă rămânem în Trupul Euharistic, rămânem în Biserică și astfel,
în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.
Așadar,
iubiți fii și fiice duhovnicești, cu părintească dragoste, vă îndemn pe fiecare
să vă apropiați cu smerenie de Trupul Cel Înviat al lui Hristos, după ce v-ați
pregătit timp de șapte săptămâni prin post, milostenie și rugăciune, primind
dezlegare de la duhovnicii voștri prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Nu amânați
timpul de întâlnire cu Hristos, nu vă îndepărtați de Sfântul Potir!
Sfânta
Euharistie este „pâinea vieții" (Ioan VI, 48), este acea pâine din care,
dacă mănâncă cineva, nu moare (Ioan VI, 51), este hrana care ne face să
pregustăm la modul cel mai real Împărăția lui Dumnezeu: „Paştile cele sfinţite
astăzi nouă S-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte. Paştile cele de taină.
Paştile cele preacinstite. Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără
prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis
nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii"[12]. De
aceea în toată vremea și în tot ceasul să ne pregătim și să ne arătăm prin
viețuirea noastră cu adevărat ca trăitori în unitatea Bisericii, adică în
Trupul Cel Înviat al Domnului! Să apărăm cu tărie dreapta credință, să arătăm
prin dreapta lucrare că suntem modele vii pentru copiii noștri. Să fim cu
adevărat stâlpii de apărare a Bisericii, pentru că Hristos cere de la voi
lucrul acesta. Să nu fugim din fața chemării pe care Dumnezeu ne-o face, căci
agonisim osândă sufletelor noastre! Să ne întoarcem mai mult cu fața către
Dumnezeu și să ne plecăm mai mult genunchii noștri la rugăciune pentru neamul
nostru și pentru patria noastră, în aceste zile de sărbătoare, amintindu-ne că
strămoșii noștri s-au jertfit spre a realiza Unirea cea Mare de acum un secol.
Suntem datori să păstrăm această unitate de credință și de neam care a fost
obținută prin mari jertfe și să ne rugăm pururea lui Dumnezeu pentru unitatea
în dreapta credință și dreapta făptuire.
Iubiți
părinți și dreptslăvitori creştini, vă reamintim, ca în fiecare an, că în ziua
de 22 aprilie, în Duminica a treia după Paști, a Mironosițelor, prăznuim
Aducerea în Oltenia a moaștelor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica,
Arhiepiscopul Râmnicului, sărbătoare ce are o însemnătate deosebită pentru
această eparhie, întrucât acest sfânt ierarh este cel care a rectitorit și a
întărit, ca nimeni altul, viața duhovnicească din acest ținut binecuvântat de
Dumnezeu. Vă așteptăm la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ierarh Nicolae" în
această zi, spre a ne ruga împreună Bunului Dumnezeu, ca pentru rugăciunile
Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, să ne întărească pe fiecare dintre noi
în viețuirea duhovnicească și să primim binecuvântare de la Dumnezeu, noi și
familiile noastre.
Ne rugăm ca
la acest slăvit praznic al Bisericii noastre, pe care Dumnezeu l-a făcut ca să
ne veselim și să ne bucurăm întru el, ca Hristos Domnul Cel Înviat din morți să
răsădească în sufletele, inimile și casele tuturor Lumina cea veșnică a
Învierii Sale, care să vă binecuvinteze cu pace și sănătate, revărsând harul
Său cel bogat asupra noastră, spre împreuna bucurie și lucrare în unitatea
Bisericii Sale!
Hristos a înviat!
Al vostru
al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Înviat din morți,
rugător,
†
Varsanufie
Arhiepiscopul
Râmnicului
--------------------------------------------------
[1] Cântarea I din Canonul Învierii,
în Penticostar, Ed. IBMBOR, București, 1999, p. 16.
[2] Sfântul Grigorie Palama, Omilii,
vol. I, XVI, 27, traducere de Constantin Daniel, Ed. Anastasia, București,
2012, p. 198
[3] Cântarea a III-a din Canonul
Învierii, în Penticostar, p. 16.
[4] Anaforaua Liturghiei Sfântului
Vasile cel Mare, în Liturghier, Ed. IBMBOR, București, 2014, p. 251.
[5] Cântarea a III-a din Canonul
Învierii, în Penticostar, p. 16.
[6] Cântarea a VII-a din Canonul
Învierii, în Penticostar, p. 21.
[7] Anaforaua Liturghiei Sfântului
Vasile cel Mare, în Liturghier, p. 255.
[8] Cântarea a V-a din Canonul
Învierii, în Penticostar, p. 18.
[9] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae,
Teologia dogmatică, vol. II, Ed. IBMBOR, București, 2003, pp. 263-264.
[10] Cântarea a VIII-a din Canonul
Învierii, în Penticostar, p. 21.
[11] Sfântul Atanasie cel Mare,
Cuvântul al doilea împotriva arienilor, LXXIV, în Scrieri. Partea întâi,
traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, în col. PSB, vol. 15, Ed. IBMBOR,
București, 1987, pp. 314-315.
[12] Stihirile Învierii, în
Penticostar, p. 23.
http://www.art-emis.ro/editoriale/4751.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu