Adevărul este că ne
aflăm în război. Un război fratricid şi total.
Teo Palade
Duminică, 08 Iulie 2018 20:12
Trăim, fără
a realiza pe deplin, în plin război. Deşi la o primă vedere ar părea că ne
bucurăm de pace, noi, românii, traversăm un climat extrem de tensionat,
supurând de conflicte în desfăşurare. Grav este că nu realizăm primejdia,
pericolul pentru existenţa noastră ca stat. Grav este că nu ne preocupă
viitorul acestei ţări. Ne batem între noi ca orbii şi atunci când ne întreabă
cineva „Voi nu vedeţi că vă distrugeţi?" ipocriţi, ne grăbim să dăm vina
pe străini.
Este război pe plan politic. Lupte pe viaţă şi pe moarte se duc
zilnic, în văzul tuturor, afectându-ne prezentul şi viitorul. Oriunde te uiţi,
vezi bătălii. Nici dacă i-am fi ales pentru asta, politicienii noştri nu ar fi
fost mai dedicaţi conflictului. Se luptă preşedintele cu guvernul, preşedintele
cu Curtea Constituţională, preşedintele cu partidele de la putere. Demonstranţi
de profesie care au adoptat ca simbol „#" se bat din stradă cu statul.
Parlamentarii se lovesc cu proiectele de lege în cap, desfăşoară lozinci
belicoase peste scaunele goale şi se înjură ca la uşa cortului de la înalta
tribună a Parlamentului Ţării. Partidele politice au renunţat la orice program
dedicat cetăţeanului şi au adoptat tacticile de luptă ale gherilei micilor
grupuri de partizani. Organizaţi în cete, grupe, plutoane sau regimente de
culori diferite, oamenii politici îşi artă muşchii adunându-şi susţinătorii în
stradă, trimiţându-şi trupele urlătoare în incinta parlamentului sau
înjurându-se la televizor. Sunt lupte pentru putere, lupte pentru accesul la
finanţele statului, lupte pentru a câştiga simpatia populaţiei şi pentru
sprijin politic extern. Sunt lupte numai pentru ei!
Este război pe plan economic. Se duc lupte
pentru controlul resurselor, pentru păstrarea sau pentru risipirea lor în lume,
spre propriul câştig. Se luptă din greu pentru acapararea pieţii interne,
pentru menţinerea pe pieţele externe, pentru a câştiga în concurenţa cu
puternicii competitori străini protejaţi de propriile guverne, pentru a nu fi
înghiţiţi de prostia sau de impostura propriului guvern.
Este război informaţional. Se bat cap în cap
ştiri false cu ştiri corecte, se utilizează informaţia pe post de proiectil
exploziv. Manipularea ţine loc de atacuri pe flanc şi minciuna acoperă ca un
fum de praf de puşcă întregul câmp de bătălie. Kenneth Payne, fost producător
la BBC, cercetător în domeniul comunicaţiilor, al războiului şi terorismului,
afirma de curând, şi nu fără temei, că „mass media reprezintă un instrument de
război"
Este război juridic. Legile se bat cap în
cap. Ele au devenit armamentul greu în bătălia pentru controlul societăţii.
Procurorii se luptă cu judecătorii sau fac alianţe oculte cu ei şi cu
serviciile secrete. Avocaţii dezertează dintr-o tabără şi intră în cealaltă,
spionând, trădând şi ţesând intrigi subtile. Ordonanţele de Urgenţă sufocă
tendinţa de legiferare prin parlament. CCR înlocuieşte legislativul şi
dirijează executivul supervizând orice iniţiativă legislativă, fiind chemată de
toate părţile aflate în luptă să soluţioneze conflicte reale sau închipuite,
pentru ca apoi nimeni să nu mai ţină seamă de deciziile ei.
Este război în sistemul sanitar,
război în sistemul asigurărilor sociale şi în sistemul naţional de pensii.
Este război în sistemul financiar. Taxele se
bat cu impozitele, salariile de la stat cu cele de la privat. Procentele din
PIB pentru educaţie se luptă cu cele pentru apărare şi fondurile pentru
sănătate sunt în conflict deschis cu cele destinate infrastructurii. Banca
Naţională aduce la disperare cetăţenii care de nevoie s-au împrumutat şi sufocă
moneda naţională. Timp în care, guvernatorul B.N.R. ne comunică ironic şi senin
ca cerul de vară deasupra podgoriilor sale din Drăgăşani că nimeni n-a murit
vreodată din cauza creşterii ROBOR.
Doamnelor şi
domnilor, este Război! Este război
pentru păstrarea identităţii naţionale, pentru asigurarea unităţii şi
independenţei României... O spune, cu voce tare şi Ioan Sabău Pop, prof. la
Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş, membru al Curţii Internaţionale de
Arbitraj Comercial: "După părerea mea, este o tendinţă dirijată ca românii
să fie scoşi din toate centrele mari ale Transilvaniei. Dacă s-ar întâmpla doar
în Târgu Mureş, aş zice că e un accident. Dar se întâmplă în toate oraşele
Ardealului, se întâmplă la Cluj, unde 160 de imobile din centrul oraşului au
fost retrocedate maghiarilor, în Oradea, Arad, Timişoara, Sibiu. Aceeaşi
situaţie este şi cu pădurile sau terenurile agricole transilvănene. Sunt
restituiri către foştii grofi maghiari sau către instituţii, în majoritatea lor
ilegale sau abuzive".
Voci
liniştitoare ne asigură că nici vorbă de bătălii, că totul este normal, că
asta-i democraţia. Trebuie să fii idiot şi orb în acelaşi timp ca să poţi crede
aşa ceva. O mulţime de semnale, tot mai acute, asurzitoare uneori, ne arată
altceva. Nu degeaba ne pleacă tinerii din ţară. Nu întâmplător suntem a doua
ţară din lume, după Siria, la exodul de populaţie. Pe locul doi după o ţară
transformată în ruine, unde războiul civil (şi nu numai) continuă, neîntrerupt,
de peste şapte ani! Nu ne putem preface că nu auzim vocile unor personalităţi
de marcă ale ţării, a unor jurnalişti iubitori de ţară, a unor adevărate
conştiinţe naţionale, care atrag atenţia asupra conflictului real în care
suntem angajaţi şi asupra consecinţelor dezastruoase pentru România: „România
nu mai deține nimic, nu are economie. România nu este un stat, ci o corporație.
Capitalul străin este cel care deține puterea, deține peste 60% din activele
țării, peste 50% din profit și ceea ce este cel mai grav: stăpânește pârghiile
strategice, de condus, ale țării [...] Industria ca atare, marile întreprinderi
au fost distruse. Privatizarea s-a făcut în dezinteresul României. Cel mai grav
e că a fost vândut pământul. Și a fost vândut de cei care sunt astăzi la
putere, pe vremea când erau miniștri ai agriculturii. Pădurile, apele, se vând.
Totul este de vânzare [...] În 26 de ani, România a pierdut, și pot spune asta
cu certitudine, peste 1 Trilion de euro. Toate pierderile României, de la
Ștefan cel Mare încoace, sunt mai mici decât ce s-a pierdut în acești 26 de
ani" (Călin Georgescu, 2014, în direct la Televiziunea Română).
„A dispărut
întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi,
ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi
încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat); a fost închis sectorul
agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din
carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate
etc.); nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei,
din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din
sectorul construc-ţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi
neferoase, de cărbune etc.; s-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi
cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în
general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare; au dispărut
industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări
etc. Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată.
România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de
culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în
totalitate, sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea dureroasă de la
Banca Mondială, pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost
abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi
desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).
Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără
nicio logică structurală" (Prof. dr. Constantin Ciutacu, 2014).
Suntem în
plin război. Un război fraticid. Un război în care, din nefericire, nu putem fi
învingători. An după an pierdem bătălie după bătălie, coplăcându-ne cu această
stare. Mai mult, în mod ipocrit, multe dintre bătăliile pierdute le sărbătorim
cu fastul destinat unor victorii de răsunet. Mulţi mor. Pier acum, sub ochii
noştri nepăsători, sau vor fi ucişi (fizic, moral, psihic, material) de inamici
invizibili, fără uniformă. Este plin cotidianul de morţi anonime sau de decese
încununate cu nume ilustre. Sunt victimele unor adversari vicleni, niciodată la
vedere, ascunşi cu bună ştiinţă în instituţii special create pentru ei. Din
adăpostul acelor instituţii, aflaţi sub platoşa unor legi strâmbe, ei ne
distrug prezentul şi ne desfiinţează viitorul, ne ostracizează familia şi ne
spoliază bunurile.
După
Steimetz, războiul ar fi piatra de încercare a naţiunilor, exercitând funcţia
de selecţie biologică colectivă, în scopul eliminarii naţiunilor slabe şi
formării unor „supernaţiuni" puternice, superioare. Trebuie să fim
conştienţi de faptul că urmare a nepăsării noastre, a unei clase politice de
slabă calitate, a conducătorilor lipsiţi de viziune şi captivi ambiţiilor
personale meschine, România riscă să dispară ca naţiune de sine stătătoare. Ar
fi timpul să înţelegem că măcinată de conflicte interne, după decenii de
convulsii distrugătoare, într-un viitor deja previzibil România riscă să fie
înghiţită pentru veşnicie de supernaţiunile aflate azi în plină expansiune.
Proces grăbit de participarea directă, entuziastă şi hotărâtoare a românilor.
Închei cu un
citat din Scrisoarea pe care Arhimandritul Justin Pârvu, un autentic patriot, a
adresat-o poporului român cu puţin înainte de plecarea sa din lumea aceasta:„Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se
răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa
să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te
va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar
tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu
tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?"
Grafica -
I.M.
http://www.art-emis.ro/analize/4918-adevarul-este-ca-ne-aflam-in-razboi-ur-razboi-fratricid-si-total.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu