“reorganizarea Europei in nationalitati, iar nu intr-o ingramadire silnica"

“reorganizarea Europei in nationalitati,

 iar nu intr-o ingramadire silnica"

Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Fălticeni - d. 16 iulie 1943, Bucureşti) a fost un critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu. Membru post-mortem al Academiei Române.

“…revoluţia de la 1848 s-a manifestat, după cum am văzut, mai pretutindeni şi sub forma ridicării popoarelor subjugate; din ea s-a limpezit principiul naţionalităţilor; e o fericire că la o asfel de flacără s-a încălzit şi patriotismul viitorilor conducători ai revoluţiei paşoptiste.

Propăşirea omenirii prin dezvoltarea naţionalităţilor a devenit, astfel, axa cugetării lui Brătianu. “Istoria toată confirmă, a scris el, că progresul neamului omenesc se face în folosul dezvoltării naţionalităţilor, precum s-a făcut în folosul personalităţii fiecărul om”. Idealismul lui îmbrăţişa, de altfel, şi viziunea tardivă a unei înfrăţiri a tuturor popoarelor europene într-o republică universală. El prevedea deci “reorganizarea Europei în naţionalităţi, iar nu într-o îngrămădire silnică, astfel încât din construirea fiecărei naţionalităţi, în întregimea ei, să iasă o solidaritate între toate popoarele Europei, şi aşa să se înfiinţeze acea unitate a republicii universale, ce nu fu prin putinţa catolicismului a face”. Până la întemeierea acestei utopice republici europene, pe temeiul naţionaliăţilor, Brătianu lucrează, însă, la întărirea propriei sale naţiuni. Din toate articolele şi memoriile lui reiese, mai ales, convingerea puternică în misiunea poporului roman la Dunăre: “România, dar, scria el, creată în numele unei idei, fu destinată a înfăţişa democraţia în Europa orientală, misiune căreia i-a rămas credincioasă de la început până acum”. Pe când în ţările din jur se dezvolta feudalismul, “România creştea pe lespezile democraţiei”. Trecutul ei de “naţiune de apostoli, încercată de 18 secole şi care nu numai că are mintea şi sufletul pregătite pentru democraţie, dar care a păstrat-o neîncetat în inima şi moravurile ei”, îi dau misiunea de a “personifica democraţia în Orientul Europei”. În Răsărit ea e, în adevăr, singura ţară “în stare a înţelege legea cea nouă (revoluţia), deoarece aceasta e legea întru care s-a născut, modificată de progresul civilizaţiei ce s-a făcut în sânul naţiunilor latine”.

Credinţa în vitalitatea poporului roman, îmbrăţişat în totalitatea teritoriului său geografic, credinţa în caracterul democratic al întregii noastre dezvoltări, ce a făcut ca “principiile revoluţiei celei mari să vorbească instinctelor şi tradiţiei noastre”, credinţa, mai ales, în misiunea democratică a poporului român în Răsăritul Europei, siguranţa cu care privea dezmembrarea Austriei şi întregirea neamului fac din aceste pagini, pline încă de romantismul verbal al timpului, nu numai un act de exaltare umanitară, ci şi o viziune naţională, pe care evenimentele ulterioare n-au dezminţit-o”.

Eugen Lovinescu

ISTORIA CIVILIZAŢIEI ROMÂNE MODERNE

Editura MINERVA,

Bucureşti, 1997

http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Literatura&optiune2=1881.10.31+-+1943.07.16+-+Eugen+Lovinescu

Cu respect,

Valentin-Nicolae Bercă

"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară  în spaţiul carpato-danubiano-pontic