Alexandru Vlahuta - CÂRMACII

 

Alexandru Vlahuta ...1881 , iunie ...

 

 

CÂRMACII

 

~*~

 

Vai, nenorocită ţară, rele

zile-ai mai ajuns!

A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi

fără milă  l-au străpuns

Şi-n bucăţi împart, infamii,

carnea ta, avutul  tău!

Tot ce s-a găsit pe lume mai

stricat, mai crud, mai rău,

 

Ăşti nemernici fără suflet,

fără nici un căpătâi,

Ţin a tale zile-n mână, ş-a

ta cinste sub călcâi.

Şi călări pe tine, ţară, se

cred zei  aceste bestii,

Cum se cred ades copiii

împăraţi călări  pe trestii.

 

Ei sunt mari şi tari, şi nu au

nici ruşine,  nici sfială

Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le

vor cere socoteală

De-a lor fapte. Ce le pasă?

Lopătari, la cârma ţării

Sunt stăpâni pe vas, pe

vânturi, şi pe valurile mării!

 

Şi când cugeţi c-aceşti

trântori, astă haită de samsari

Prin tertipuri şi prin intrigi

au ajuns puternici, mari,

Şi când vezi pe-a vieţii

scară unde-au fost  şi unde sunt,

Când îi vezi cu ce mândrie,

cu ce ochi semeţi şi crunt

 

Privesc azi din înălţime spre

norodul tăvălit

În mizeriile-n care ei,

călăii, l-au trântit,

Când te uiţi cum se

răsfaţă, cum îşi  fac de cap mişeii,

Vai, începi să crezi că-n

ceruri adormit-au de mult zeii!

 

Ş-apoi, după ce-au dat palme,

şi-au scuipat în faţa ţării,

După ce-a-mbrâncit poporul în

prăpastia pierzării,

După ce n-a rămas lucru

nebatjocorit de ei,

Au curajul aceşti oameni de

nimic, aceşti mişei

 

Au curaju-n faţa lumii ca să

strige-n gura mare:

Ne vrea ţara! Îi vrea ţara?

Auziţi neruşinare!

Vai, de-ar fi pe voia ţării,

ştiţi voi  unde v-aţi trezi!

Într-o ocnă, da! Acolo oasele

v-ar putrezi!

 

Cum să mai vedem în ţară

cinste, muncă, propăşire,

Când spoiala azi e totul, când

vezi că prin linguşire

Şi făţărnicii, netoţii, au

ajuns  aşa departe!

Cum să-ţi mai trudeşti viaţa

ca să-nveţi puţină carte

Când te uiţi că-n astă

ţară,  dată pradă celor răi,

Înţelepţii sunt victime,

ticăloşii sunt  călăi!

 

~*~

Alexandru Vlahuță,

Târgoviște, 1881, iunie