TEOLOGIA ADEVARATA - Arhimandritul Sofronie Saharov –

TEOLOGIA ADEVARATA

- Arhimandritul Sofronie Saharov –

Theologia academica nu este îndestulatoare pentru mântuire. Cititi mai cu seama pe parintii nevoitori. Acolo veti învata adevarata atitudine a mintii si a inimii când este vorba de Dumnezeu.

Rugaciunea curata nu se da celor ce studiaza mult. În acest sens, calea stiintei theologice nu este prea lucratoare, si rareori poate duce la rugaciunea curata.

Theologia, de-Dumnezeu-cuvântarea, este starea duhului sub înrâurirea harului dumnezeiesc. Iata în ce consta deosebirea între theologie si filozofie, între adevarata theologie si theologia intelectuala. Daca o astfel de însuflare va atinge inima voastra, ea nu va avea sfârsit pe pamânt. Ea este nesfârsita, caci într-însa se afla începutul vietii vesnice. Chiar daca alcatuirea voastra trupeasca se va risipi, aceasta însuflare va trai în voi cu putere.

Dumnezeu poate atinge duhul omului spre a-i da într-o clipa cunoasterea de sine. Este o mare deosebire între aceasta cunoastere si cea dobândita în institutele teologice. Poate fi un lucru foarte primejdios a face theologie fara a avea o experienta existentiala a vietii în duhul lui Hristos. Într-adevar, riscul este de a studia theologia mai cu seama în formele sale apofatice, ca pe o filozofie si o poezie. Riscam sa adoptam o atitudine falsa, sa ne credem superiori, iar aceasta este destul pentru a ne pierde. Alta este însuflarea pe care trebuie sa o cautam în viata în Hristos.

Stiinta theologica predata în scoli, si care a devenit o specialitate intelectuala deschisa tuturor, nu duce la cunoasterea lui Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu vine de la viata în Dumnezeu ce se naste în strafundul inimii.

Putem cadea prada unei aberatii duhovnicesti, faptul de a aprecia ceea ce aduce stiinta theologica mai mult decât sfintenia vietii.

Pentru a învata stiinta vietii în Hristos nu este nevoie a citi zeci sau sute de carti. Duhovnicul meu m-a sfatuit sa nu citesc decât câteva pagini pe zi. Un sfert de ceas, o jumatate de ceas, însa luând aminte a înfaptui în viata ceea ce citeam.

Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 38-39, 40.

LUPA - Sfantul Ioan din Kronstadt

La lumina soarelui vedem deslusit toate obiectele, îndeosebi cele apropiate, pe cele mai mari si pe cele mai mici, dar cu o lupa sau cu un instrument optic maritor vedem clar si obiectele foarte mici dar si pe cele îndepartate. Tot astfel Sfintii care au bineplacut lui Dumnezeu si toti Îngerii Domnului, aflându-se neîncetat în Dumnezeu, în Lumina cea vesnica, în Fiinta cea mai simpla, uniti în chipul cel mai strâns cu Ea, vad toate nevoile noastre, ne cunosc toate gândurile, dorintele, simtamintele, intentiile, faptele, aud toate cuvintele noastre. De aceea, chemând înainte de toate pe Domnul, sa chemam cu nezdruncinata credinta si cu osârdie întru pocainta pe Maica Domnului, pe Sfintii Îngeri, pe Sfintii care au bineplacut lui Dumnezeu, în ajutorul nostru cu nadejdea ca vom fi auziti – si sa vietuim în sfi ntenie, asa cum sfânt este Domnul, cum sfinti sunt si Sfintii.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 240.

FOCUL APRINS

- Sfantul Ioan din Kronstadt

Focul lumânarilor si candelelor aprinse, precum si cadelnita cu carbuni aprinsi si cu tamâie binemirositoare slujeste pentru noi ca si chip al focului duhovnicesc, al Duhului Sfânt, pogorât în chip de limbi de foc asupra Apostolilor, mistuind întinaciunea pacatelor noastre, luminându-ne mintea si inima, înflacarându-ne sufletele cu flacara iubirii de Dumnezeu si a unora fata de altii; focul în fata sfintelor icoane ne readuce în minte înflacarata iubire fata de Dumnezeu a Sfintilor, pentru care ei au urât lumea, toate amagirile ei si toata nedreptatea ei, ne aduce aminte si ca trebuie sa-I slujim lui Dumnezeu, sa ne rugam Lui cu duh înflacarat, care de cele mai multe ori ne lipseste, fiindca inima ni s-a racit. Astfel, în biserica, totul este spre învatatura, nu exista nimic de prisos, inutil.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pamant, traducere de Boris Buzila, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 120

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda