Ioan Miclău-Gepianu - DE SFINTELE PAȘTI

DE SFINTELE PAȘTI

~*~

Învierea Mântuitorului Nostru  IISUS HRISTOS

Spre Învierea Neamului nostru ROMÂNESC

*

CÂNTAREA INIMII

Când gândul mi-l îngenunchez

Tot Ceru-mi pare o icoană,

Cântarea inimii mi-e crez,

Prin Iisus, ea nu mai e orfană!

Eu niciodată n-am fugit

De-o vorbă ce am zis,

Dar niciodată n-am vorbit

Ce-n bunul simț nu e permis!

Averile-astea-mi sunt deajuns,

Acestea veșnice rămân,

Și-n veșnicie vor sta sus

Spre reînvierea neamului Român!

Tu, Doamne, știi de acest Neam,

Deapururea și an de an,

Noi am trudit în jug și ham,

Și-am  stat ca spicul drept pe lan!

Iubirea noastră e aceiași,

Precum ne-ai Învățat pe Munte,

Păcatelor să nu ne lași,

Reînvierea Ta spre Tine dăne-o punte!

Când gândul mi-l îngenunchez,

Tot Ceru-mi pare o icoană,

Cântarea inimii mi-e crez,

Prin Iisus, ea nu mai e orfană!

*

PROSCHINITARUL DUHULUI MEU

”Spre geana orizontului

mi-am trimis gândul,

să preîntâmpine

plecatul

și sositu-mi

Duh”.

”Văd licărul sfințeniei

în trupul bătrân,

prin copilăria

sufletului de copil”.

”Pe muntele Sfântului,

porumbelu-i așezat,

să mijlocească

reîntoarcerea

Îngerului”.

”Proschinitarul duhului meu,

dinspre Carpații athonici

primește sfințenia

cugetului

străbun”.

”Sunt mulți necăutați”

spune Dosoftei,

”Și stau în colibe

și-au înger

păzitor”.

”Din grădină un porumbel

veni pe umărul meu,

avea ochii limpezi,

și-n ei

lacrimi”.

I-am mângâiat fruntea,

ardea  încet-încet;

i-am umezit chiar ciocul,

de cântător Poet”.

*

PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ!

Primăvară, Primăvară,

Tu ne scoți în luncă iară,

Ne întinzi covor de iarbă,

Și pui râul ca să fiarbă!

Un izvor l-ai pus să sune,

Cântul cel mai drag din lume,

Mugurii pe crengi crăpară

L-al tău ordin Primăvară!

Flori, parfum, cântări, arginturi,

Fac din dealuri labirinturi,

Când un soare lucitor,

L-ai chemat în ajutor!

El țesu Natura-n aur,

Cu un ac de meșter faur,

Iar din pântece de glie,

Salți a Firii melodie!

Primăvară, Primăvară,

Tu ne scoți în luncă iară,

Cu pluguri și cu semințe,

Și ne-ndemni la biruințe!

*

PERLELE SUNT SCUMPE!

Perlele sunt scumpe

Pentru că în ele se topesc

Ființe, vieți ce-n taină-și împietresc

Durerile iubirilor ce cresc!

Perlele sunt scumpe

Pentru că-n ele idealuri,

Stratificate de-ale iubirii haruri,

Stau prinse-n lacrimi de mărgeanuri!

Perlele sunt scumpe,

Chiar de-s din dulci cuvinte,
Când vor să-ți lumineze cărarea dinainte,

Zidind înțelepciune și o frumoasă minte!

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

2019