Capra și Ordonanța
fabulă de Ilie Bâtcă
~*~
Capra, reclamase și avea dovezi,
că un lup nemernic i-a mâncat doi
iezi.
Revenind, voioasă, de la magazin,
l-a găsit în casă numai pe mezin,
care se pitise într-un separeu,
de unde, săraca, l-a extras cu greu.
Adus în Instanță, el a povestit
cum a venit lupul, cum i-a păcălit
să deschidă ușa, cum i-a mursecat
pe iedul cel mare, strecurat sub pat,
și pe mijlociul care, sub cherșin,
tremura ca varga, cuprins de leșin.
Terminând ieduțul, vulpile în robe
îi cerură caprei să aducă probe.
- Onorată Curte, în acest dosar,
citați-l pe Creangă, martor ocular,
care, într-o carte scrisă chiar de
el,
are amănunte despre-acest măcel!
- Nu se poate, dragă! Dumneata
glumești?
Creangă ăsta umblă numai cu povești!
Pentru ca ședinței să îi punem punct,
vă aduc aminte doar un amănunt
de care, se pare, voi nu țineți cont,
fiind încă proaspăt. Deci, vă vând un
pont:
Începând de mâine, lupii acuzați
de astfel de fapte vor fi grațiați,
fără a mai cere asta în Instanță.
Așa se prevede într-o Ordonanță...
*
Morala:
Când lupul își face
lege pentru sine,
caprei, niciodată, n-o
să-i fie bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu