Dor de tata
~*~
Când sunt copii noştri mici
Noi pentru ei suntem TĂTICI
Ce gingaş e, şi sună bine:
,,TĂTICULE, mi-e dor de tine!”
Dar cresc, nu le mai eşti pe plac,
Din TATA tu devii BABAC!
Şi vorba sună trist şi gol:
,,- BABACULE, mai dă-mi un pol!”
Dar viaţa e un foc de paie
Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE,
Iar vorba ta, în râs e luată:
,,TATAIE, ia mai las-o baltă!”
Şi-n anii care-ţi mai rămân,
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN,
Și vorba lor te năuceşte:
,,BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?”
- Copile, tu să ai ştiinţă:
Am fost un tată cu credinţă
Şi din puţin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie!
Dar fă-mi, te rog, o bucurie,
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie:
,,-TĂTICULE, mi-e dor de tine!”
~*~
Marin Sorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu