Dezvăluiri
uluitoare!
Puteți
să vă imaginați ce se va afla peste încă 50 de ani ?!
Evident,
noi nu vom mai fi să putem afla adevărul !
***
Dezvaluiri
uluitoare!
VIEȚI
DUBLE
„A
ierta înseamnă a-i oferi celuilalt ocazia de a mai greși o dată.”
Johann
W. von Goethe
Cine ar fi bănuit că Stalin și Hitler au
întreținut o colaborare secretă începută cu 6 ani înainte de al Doilea Război
Mondial?
Singura dată când arhiva prezidențială
sovietică a fost deschisă unui occidental pentru cercetare academică a fost
ocazia de care a beneficiat Stephen Koch, profesor de rusă la Universitatea
Columbia din New York, pentru a prezenta lumii, în cartea „Double lives”,
secrete nebănuite privind sprijinul reciproc acordat de Stalin și Hitler în
anii '30.
Deși s-a publicat enorm pe tema ultimei
conflagrații mondiale, subiectul nu este încă epuizat, dovadă fiind și recenta
carte „Churchill’s Deception - The dark secret that distroyed Nazi Germany”,
scrisă de Leon Kilzernu. Printre aspectele nebănuite deconspirate din
documentele scoase de la secret de cancelariile marilor puteri beligerante
aflăm cum a refuzat Churchill ofertele repetate ale Germaniei de oprire a
războiului, în condiții foarte avantajoase pentru Anglia, și cum a fost întors
cel de-al Doilea război Mondial către URSS.
Iată că, pentru a putea înțelege prezentul trebuie mai întâi aflat și
descifrat trecutul din sumedenia de fapte inedite insuficient cunoscute sau
peste care, din diferite calcule politice ale vremii, s-a lăsat intenționat să
se aștearnă colbul „uitării”.
Historia este o revistă vie, inepuizabilă,
care din arhive de „circuit închis” sau eminamente secrete, scoate la iveală
documente și întâmplări care au decis soarta omenirii – conflicte majore
pornite din orgolii mărunte, războaie și lungul alai de catastrofe ce le
incumbă, unele putând fi evitate deși „atârnau de un fir de păr”, sau
împărțirea cu cinism a zonelor de influență pe glob. Asupra unui astfel de
moment important și pentru români s-a aplecat, cu binecunoscuta-i
minuțiozitate, Michael Nicholas Blaga, în recenzia celor două cărți. (Răzvan
Dupleac)
Colaborarea
dintre Stalin și Hitler există încă din ianuarie 1933.
Cartea pe care o prezentăm în această
recenzie arată ce surprize ascunde arhiva prezidențială sovietică, păstrată în
secret absolut în apartamentele personale ale lui Stalin din incinta
Kremlinului. Autorul acestei cărți neobișnuite, Stephen Koch, profesor de rusă
la Universitatea Columbia din New York, a obținut permisiunea președintelui
Rusiei de a pătrunde în scopuri de cercetare academică în arhiva sovietică, iar
cartea sa, „Double lives”, este rezultatul acestui acces nepermis altcuiva din
Occident nici înainte și, surprinzător, nici după apariția în SUA a acestui
volum.
Să se fi speriat și conducătorii Rusiei de
azi de ecoul produs în lume de amplitudinea descoperirilor făcute de Dr. Koch
în apartamentele ferecate ale lui Stalin de la Kremlin?
Expun mai jos câteva dintre secretele
arzătoare dezvăluite lumii de profesorul
Stephen Koch: Stalin și Hitler au comunicat reciproc prin intermediul
lui Karl Radek încă de la venirea lui Hitler la putere, în ianuarie 1933. Cei
doi dictatori s-au ajutat reciproc în exterminarea dușmanilor lor interni:
Stalin, primind ajutorul Gestapo-ului în discreditarea și uciderea mareșalului
sovietic Tuhacevski, în timp ce Hitler primea ajutorul Comintern-ului pentru
compromiterea și asasinarea lui Ernst Röhm comandantul trupelor S.A. (cămășile
brune).
Incendierea Parlamentului Federal German,
Reichstag, a fost făcută nemijlocit de oamenii Cominternului, după ce Stalin a
obținut promisiunea lui Hitler ca autorii incendiului să fie returnați
Moscovei, fără a fi pedepsiți de justiția germană. Operațiunea aceasta a fost
condusă de bulgarul Gheorghi Dimitrov, returnat Moscovei după un proces
răsunător în care apărarea lui a fost făcută de avocatul român Petre Pandrea,
aflat la doctorat în Berlinul acelor ani. Mișcarea antifascistă și toți cei
angajați în Occident în lupta antifascistă au fost trădați de Stalin lui Hitler
pentru scopuri politice criminale, care vor duce în final la cel de-Al Doilea
Război Mondial. Pentru cine a murit Ernst Thaelmann și atâția ca el din
mișcarea antifascistă?
Comunicarea
dintre cei doi: fără cusur!
Războiul Civil din Spania este un alt
exemplu concret al comunicării constante
dintre Stalin și Hitler: nimic nu s-a făcut pe pământul Spaniei fără acordul
reciproc al dictatorilor. Mai mult chiar, Stalin a încetat toate furnizările de
război către republicanii spanioli atunci când Hitler i-a cerut asta (pag.
314).
Au existat bănuieli privind această
colaborare secretă după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop. Dar nu au existat
probe documentare și nici faptul că Hitler a fost sprijinit de URSS încă de la
venirea sa la putere, în ianuarie 1933. Karl Radek ar fi putut da multe alte
detalii despre ce au convenit împreună cei doi dictatori, dar a fost suprimat
de Stalin în 1937, ca măsură de prevedere. Locul lui Radek drept curier între Hitler
și Stalin a fost luat de Wilhelm Pieck, comunistul German ajuns ulterior în
fruntea Republicii Democrate Germane. Și despre acest curierat, arhiva
prezidențială sovietică furnizează probe documentare neașteptate ca importanță
(pag. 460).
În anul 1935, toate funcțiile
Cominternului au fost preluate de către Serviciul secret al Armatei Roșii
(GRU), iar intelectualii din Occident au fost luați în primire de ofițeri de
informații educați în manipularea occidentalilor pentru interesele URSS,
devenind unelte ale represiunii sovietice (pag. 461).
Documentele mai arată că și primul congres
de constituire al Cominternului, în anul 1919, a fost o farsă prezidată de
Lenin și de dobrogeanul Cristian Racovschi, întrucât în sala cu cei 35 de
participanți erau niște străini aflați întâmplător la Moscova și care nu
reprezentau niciun partid de stânga din Occident. A doua zi de la deschiderea
așa-zisului congres, Lenin declară într-un articol semnat de el în „Pravda” ca
„sovietele se întind în întreaga lume”. În spatele acestui Comintern fictiv,
Lenin avea un corp de revoluționari de profesie, foarte disciplinați,
însărcinați cu consolidarea hegemoniei lui Lenin asupra mișcării socialiste
mondiale (pag. 30). După venirea lui Hitler la putere, serviciile de informații
sovietice și poliția sovietică au uzurpat în tăcere și au pus mâna pe diversele
activități ale Cominternului. Aceste servicii înființează un front nou,
cunoscut sub numele de „Rassemblement Universel Populaire” (RUP), organism
condus de un star în ascensiune al serviciilor secrete, un tânăr din România cu
numele conspirativ de Louis Dolivet (pagina 369). Conducătorii din umbră ai
acestui nou front erau Andrei Jdanov, bruta cea mai infamă a culturii
staliniste, și Mihail Trilliser, directorul-fondator al secțiunii externe a
NKVD-ului (numele său secret fiind „tovarășul Moskfin”).
Șeful
gărzii lui Stalin: un bărbier ungur.
Un alt cetățean al României, Valeriu
Marcu, emigrant bogat în Franța, este menționat în documentele acestor arhive
secrete sovietice ca fiind deținătorul unei sume enorme de devize destinate lui
Willi Muenzenberg, liderul secret al sovieticilor din Occident, precum și
documentele necesare scoaterii lui Muezenberg din Franța, pentru a deveni un om
liber (pag. 429). N-a apucat însă să fugă în lumea largă: a fost asasinat în
iunie 1940 într-o pădure de lângă Marsilia de agenți rămași necunoscuți care nu
s-au ostenit să-i ia și banii din portofel sau ceasul din aur de la mână. Odată
cu el au intrat în mormânt o serie de secrete ale activității Cominternului în
Occident, până la începerea războiului contra URSS. De menționat faptul că
Muezenberg a făcut parte din cercul apropiat al lui Lenin din exil și a fost
unul dintre cei care l-au însoțit pe Lenin în vagonul sigilat în care a
călătorit clandestin din Elveția până la granița Rusiei aflate în război cu
Germania.
Agenții trimiși de Comintern la Paris au
fost indivizi cosmopoliți ne-ruși, dintre care cei mai remarcabili au fost
ungurii. „Mafia ungurească constituia nucleul fondator al serviciilor secrete
sovietice” (pagina 98). Chiar și șeful gărzii personale a lui Stalin de la
Kremlin dinainte de război era un bărbier ungur din Budapesta, pe nume Karl
Pauker (confundat de unii cu soțul Anei Pauker, socialistul Marcel Pauker,
inginer cu studii în Elveția, împușcat de Stalin în timpul Marii Terori).
Romain Rolland, Henri Barbusse, André Malraux, Lincoln Stevens, Heinrich Mann
sunt nume de intelectuali care figurează în documentele de la Kremlin ca agenți
de influență ai URSS din Occident (pagina 34).
Despre Malraux este surprinzător să aflăm
că a scris cartea „Condiția umană” înainte de a călători în Asia. De unde avea
atunci detaliile inedite despre China din acea carte? Soția acestuia, Clara
Goldsmith, era o evreică din Germania. Prințesa Maria Pavlovna Kudaciova a fost
introdusă de sovietici în cercul lui Romain Rolland mai întâi ca secretară și
amantă, pentru a deveni ulterior soția acestui scriitor francez (pag. 36).
„Doamnele secrete ale Kremlinului” mai
includeau pe Moura Budberg, amanta lui Maxim Gorki și a scriitorului H.G.
Welles, cartea lui Stephen Koch aducând și probe fotografice în acest sens.
Uluitor este și faptul că Hollywoodul, cetatea cinematografiei americane, a
trimis pe ascuns sume imense de dolari pentru finanțarea acțiunilor sovietice
în Cehoslovacia eliberată de sub germani (pagina 116). Aceste documente recent
descoperite la Kremlin implică nume diverse ale lumii cinematografice americane
(Sinclair Lewis, Ella Winter etc.).
În plină teroare sovietică, Bertold Brecht
este citat de documente ca având această convingere: „Cu cât sunt mai inocenți,
cu atât merită mai mult să fie împușcați” (pag. 113). Această frază capătă altă
rezonanță dacă mai adăugăm printre numele celor asasinați și pe cel al lui
Maxim Gorki, despre care s-a știut anterior că ar fi murit de inimă. De
uciderea lui s-a ocupat Henrich Iagoda, șeful de pe atunci al NKVD-ului, care
l-a ucis mai întâi pe fiul scriitorului Maxim Gorki.
Arhiva prezidențială sovietică dezvăluie
peste generații apuse, adevăruri de-a dreptul nedorite pentru unii. Mai este
surprinzător faptul că după publicarea acestei cărți în America, accesul la
arhivele prezidențiale de la Kremlin a fost din nou închis cercetătorilor?
Cum
a fost întors cel de-Al Doilea Război Mondial către URSS?
După atâtea cărți, studii și monografii
despre Al Doilea Război Mondial, am putea trage concluzia pripită că s-a
epuizat domeniul de cercetare și că puține surprize mai pot fi dezvăluite
publicului privind ultima conflagrație mondială. Cartea care face obiectul
acestei recenzii (Leon Kilzer:
CHURCHILL's DECEPTION - The dark secret that distroyed Nazi Germany)
demonstrează contrariul, respectiv că putem descoperi încă, aspecte nebănuite
în munții de documente scoase de la secret de către cancelariile marilor puteri
beligerante.
Manevrele
lui Churchill
În general termenul de păstrare la secret
practicat de cancelariile occidentale este de treizeci de ani de la data
întocmirii documentelor respective. Unele țări au ținut secrete anumite
documente chiar 35-40 de ani de la emiterea lor. De aceea a provocat
curiozitatea istoricilor, scoaterea de la secret de către britanici a unor
documente strict secrete, păstrate de ei la Londra timp de o jumătate de secol
de la emiterea lor. Cartea de față este rezultatul studierii acestor documente
pe care englezii le-au considerat jenante pentru ei:
stenogramele dezbaterilor guvernului
britanic sub conducerea lui Winston Churchill. Cartea descrie cu rigoare
academică modul în care Churchill a reușit să-l determine pe Hitler să invadeze
nu Anglia, ci URSS.
Jurnalistul Louis C. Kilzer, laureat al
premiului Pullitzer, aduce la lumina tiparului documente britanice care
demonstrează documentar aceste manevre necunoscute până acum și care-i pătează
memoria lui Churchill în ochii opiniei publice. Cartea descrie cum în calitate
de prim-ministru, Churchill și-a convins miniștrii din guvern să respingă
ofertele multiple propuse de generalii germani pentru oprirea războiului prin
asasinarea lui Hitler de către nemți. Stenogramele ședințelor guvernului
britanic redau modul cinic în care Churchill supune spre aprobarea guvernului
său respingerea propunerilor germane: „Hitler este doar un om care va deceda
mai curând sau mai târziu. Pentru Imperiul Britanic pericolul nu este Hitler,
ci Germania. Noi trebuie să-l convingem pe Hitler să atace URSS pentru că acolo
va fi sfârșitul lui, iar noi vom dezmembra Germania”.
Falsul
Hess
Generalii germani erau deciși să-l suprime
pe Hitler în anul 1939 și 1940 cu condiția prealabilă ca Anglia să accepte în
scris, neamestecul ei în războiul civil care ar fi izbucnit între germani ca
urmare a asasinării dictatorului. După ce i-a refuzat pe generalii germani,
Churchill a avut surpriza să primească o ofertă uluitoare chiar de la Hitler:
încheierea unui pact cu Anglia prin care Germania retroceda teritoriile
cucerite de nemți în vestul Europei, în schimbul garantării intereselor germane
în răsăritul Europei subjugate de Hitler. Nici această ofertă germană n-a fost
acceptată de Churchill care a notat însă dorința obsesivă a lui Hitler de a
încheia pacea cu Anglia. El a cultivat cu abilitate iluziile lui Hitler că și
Anglia dorește pacea (cu scopul inițial de a câștiga timp, pentru înarmarea
englezilor). Ulterior, când trupele germane cuceriseră Franța și ajunseseră la
Canalul Mânecii, Churchill a lansat înșelătoria menită să-l oprească pe Hitler:
englezii l-au invitat pe adjunctul lui Hitler, Rudolf Hess, să vină în Anglia
la o așa zisă „conferință depace” la care nemții să negocieze cu Partidul Păcii
din Marea Britanie invazia URSS.
Spionii lui Stalin din guvernul britanic
(Philby, Blunt, Cairncross) au telegrafiat Moscovei conținutul fiecărei întrevederi
avute de Hess în Anglia, după celebrul său zbor acolo, la manșa unui avion
special echipat cu rezervoare suplimentare de benzină, pentru acel voiaj
ultra-secret. Pentru evitarea demascării acestei manevre, Churchill va reține
prizonier pe Hess în Anglia pe toată durata războiului, iar la Tribunalul de la
Nürenberg va fi adusă o sosie a lui Rudolf Hess care nu întâmplător a refuzat
timp de 28 de ani de închisoare la Spandau, să primească vizita vreunui membru
al familiei sale. Mai apar și probe medicale aduse din arhive care atestă că
omul închis la Spandau sub numele de Rudolf Hess, nu purta pe toracele său
urmele permanente lăsate de o intervenție chirurgicală din timpul primului
război mondial. Acea cicatrice chirurgicală este înregistrată radiologic în
dosarul medical al lui Hess, anterior plecării sale în Anglia și nu poate
justifica nimeni absența ei la deținutul nr. 7 de la Spandau.
Întrebări
și răspunsuri
În final se pune o întrebare mai
importantă decât identitatea prizonierului nr. 7 de la închisoarea Spandau și
anume: la ce a folosit înșelătoria cu Hess? A salvat Anglia de la înfrângere,
deturnarea războiului spre URSS?
- Da, dar a salvat-o de un dictator care
nu urmărea înfrângerea Angliei. Hitler a salvat Anglia tot atât cât Churchill,
concluzionează autorul cărții.
- A progresat Imperiul Britanic de pe urma
încăpățânării lui Churchill de a lupta contra Germaniei, așa cum susținea
Churchill că era scopul războiului? Nu, Imperiul Britanic s-a dezintegrat după
război, iar Anglia a ieșit slăbită ca țară.
- A reușit Germania nazistă să stopeze
extinderea comunismului în lume? Din nou, nu. A reușit exact contrariul, să
extindă comunismul de la Berlin până la Pekin. Războiul a transformat URSS
dintr-o putere europeană într-o supraputere mondială, care urmărea un scop pe
care Hitler nu l-a avut: dobândirea hegemoniei universale. Este adevărat că
Churchill a oprit existența unuia dintre cei mai răi conducători care au
existat. Problema este că totuși l-a oprit prea târziu, după ce genocidul
fusese comis.
Și acum faptele concrete evidențiate de
autor prin documente secrete de arhivă:
- după victoriile sale în vestul Europei,
Hitler a hotărât să se oprească pe motivul declarat că are nevoie de 100 de ani
pentru consolidarea victoriilor;
- a propus în scris eliberarea țărilor
cucerite de el în vestul Europei;
- a ordonat demobilizarea a 30 de divizii
și tot ce a întreprins din septembrie 1939 până în ajunul invadării URSS la 22
iunie 1941 a fost făcut cu scopul încheierii războiului, nu al ducerii lui. Dacă
Anglia ar fi acceptat pacea, Hitler ar fi încheiat-o în condiții favorabile
Imperiului Britanic. Documentele nu lasă dubii aici. În loc de asta, Anglia
respinge oficial pacea, dar o acceptă pe ascuns, și procedând astfel Anglia
conduce la cel mai cumplit deznodământ
din toate rezultantele posibile: dă mâna liberă lui Hitler în estul
Europei fără să fi rezolvat nimic în Vest.
Fără îndoială, o pace încheiată în vara
anului 1940 ar fi avut un preț ridicat: Polonia ar fi încetat să existe,
Cehoslovacia ar fi rămas un protectorat german și multe din țările ne sovietice
ale Europei răsăritene ar fi fost incluse în sfera de influență germană cel
puțin la fel de strâns controlate ca emisfera occidentală sub Doctrina Monroe.
Evreii ar fi fost excluși din Europa Centrală.
A meritat oprirea acestora prin
sacrificiul suprem a 52 de milioane de oameni? Greu de răspuns afirmativ, în
condițiile în care Europa care a rezultat din ruine, a găsit Polonia,
Cehoslovacia și restul Europei răsăritene într-o sclavie mai cumplită decât își
imaginase Hitler în 1940.
În încheiere supun spre examinare
cititorului următoarea chestiune: este oare posibil de imaginat că datorită
petrolului ei, România ar fi avut sub germani un nivel de viață apropiat
Austriei sau Elveției? La moartea regelui Carol I în 1914, documentele vremii
arată că rata de schimb monetar între francul elvețian și leul românesc era
aproape 1:1.
MICHAEL NICHOLAS BLAGA
ZigZag Român-Canadian
http://www.zigzag-online.ro/index.php
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/20/o-istorie-putin-cunoscuta-si-cercetata-despre-al-doilea-razboi-mondial/
Dr.Eng.Neculai Gradinaru
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu