Mircea Dorin Istrate - CE ESTE VIAȚA?

 

CE  ESTE  VIAȚA?

 

 

~*~

 

Ce este viața? Lungul drum spre moarte

Din ziua-n care încă ne-am născut,

Pe-ntinsul lui, mereu avea-vom parte

De-un azi, de-un ieri, de-un mâine netrecut.

 

Ce este viața? Luptă ne-ncetată,

Cu răul,  cu minciuna, cu păcatul,

Cu setea de putere nesecată,

Cu  fala,  cu prostia, cu-mbuibatul.

 

Ce este viața, Clipă trecătoare

Pe astă humă plină de lumesc,

Cu vise și speranțe-nșelătoare,

Jertfelnicind sub umbră de ceresc.

 

Ce este viața? Frunză căzătoare

Din pomul vieții veșnic renfrunzit,

O lacrimă pe-obraz, care ne doare,

Un vis rămas adesea, neîmplinit.

 

Ce este viața? Ură și iubire,

Regrete-amare, patimă, păcat,

Neîncetată rugă, mântuire

A tot și toate-atunci, când am plecat.

 

De-aceea-ți spun, tu clipa ți-o trăiește

De parc-ar fi ce-a ultimă ce vine,

Cată frumosu-n toate și iubește,

Că nu știi viața ta, cât încă ține.

 

 

~*~

16.11.2021

Mircea Dorin Istrate

 

  

 

 

 

 

NEPUTINȚĂ

 

 

~*~

 

De ce nu vin iar timpuri, din cele ce-au fost date

În vremea tinerții, divine și curate?

De  ce s-au dus ca ceața pe văile-ntristate

Iubiri înmugurite, ce nu vor fi uitate?

 

De ce se trec ca vântul a zilei lăcrimare

Ce ne-au ținut în vise și-n caldă-mbrățișare?

De ce nu vii ca umbra din  vremi îndepărtate,

Să fim  clipiri de timpuri, mereu adevărate?

 

De ce  toți spun că vremuri, ce mi-s de-acum ne-ntoarse

Era atunci mai bune, mai calde,  norocoase?

Trăite în sfinție sub astre luminoase,

Mai înțelepte încă, mai altfel, mai făloase.

**

Eu dus îmi sunt cu leatul ce-acuma-i întomnat,

Mințit mereu de viață, de toate-nstrăinat,

Trăiesc în timpul ăsta mereu înlăcrimat,

O vreme ce n-am vrut-o, meschină. Ce păcat.

 

 

~*~

17.11.2021

Mircea Dorin Istrate