CĂPĂSTRUL...
PENTRU CINE?
Michel
de Montaigne scrie că atunci când filozofii practică „știința înțelepciunii”,
de fapt ei învață să moară. cred că un țăran poate fi mai inteligent decât un
academic tocmai pentru faptul că nu cară bagajul cunoștințelor celui învățat.
Cel ce nu știe, știe că nu știe, iar cel ce știe crede că știe totul. El stătea
odată și își privea pisica atent care stătea nemișcată, cu ochii țintiți în
copac și deodată o pasăre cazu jos pe ciment, drept între labele ei. A căzut pe
gânduri întrebându-se multă vreme cum de e posibil să se întâmple așa ceva.
Joseph
Goebbels, propagandistul lui Hitler a introdus ideea diminuării/sărăcirii
vocabularului și cunoștințelor populației, apoi faci ce vrei cu ele. SE
ÎNTÂMPLĂ OARE ACELAȘI FENOMEN AZI? Nu vă plângeți că voi ați ales să trăiți
așa! E bine în peștera plină de comori, numai că nu-s ale tale și somnul ți-e
iepuresc. Am să vă spun o poveste care, în ciuda logicii capitaliste, putea să
fie rezolvată dacă se aplica legea recunoștinței reîncarnării ar fi spus
budiștii care spune că vei plăti într-o altă lume pentru faptele de aici sau de
acum. Ați spune că e fantezie, însă ce va povestesc se întâmplă acum, în
această viață.
În
cazul eroului nostru, răsplata ar fi putut avea loc aici cu un pic de
recunoștintă a relației dintre oameni. Un om foarte bogat care juca poker la 20
de milioane de dolari mâna în Las Vegas și pierdea, avea căi întotdeauna să
nu-și plătească taxele țării sale unde trăia pentru ca acesta, statul lăsase anumite
ușite în sistem pentru afacerile murdare ale înaltei societăți. Ușițe pe care
numai anumiți agenți fiscali puteau să le acceseze. El având vreo sută dintre
aceștia angajați, plătea anual câte 50 de dolari taxă la miliardele de dolari
pe care le învârtea. Țara suferea din lipsă de bani pentru infrastructură,
sănătate și educație, dar ce-i pasă marelui șmecher profitor și arogant, care
atunci când era întrebat de ce el, răspundea că trăim într-o țară liberă și
democrată și că toți, dacă ne putem permite să plătim agenți de calculat taxele
la sfârșit de an așa cum o face el ar fi păcat să nu o facă. Nu e nimic ilegal.
Întorcea spatele și pleca râzând.
Într-o
zi el căzu bolnav la pat și doctorii i-au spus că numai un transplant de
rinichi îl mai poate salva. Zis și făcut. Doctorii au pornit în căutarea unui
donator care se potrivea și după lungi încercări au găsit în sfârșit un
binevoitor, pilotul său de pe helicopter s-a hotărât să-l ajute și i-a vândut
unul din rinichii săi sănătoși. Operația a avut loc cu succes, însă după un an,
bogătașul moare și curând după, și pilotul. Ceva nu lucrase în regulă. După
lungi investigații s-a concluzionat că moartea celor doi a fost produsă de
inferioara calificare a cadrelor medicale și a sistemului sanitar sărac.
Deci,
concluzia este că, dacă bogătașul și-ar fi făcut datoria cinstit de a-și plăti
taxele, sistemul sanitar, calitatea serviciilor și nivelul de pregătire al
specialiștilor ar fi fost înalt și nu ar fi dus la eșecul transplantului. În
concluzie, noi nu realizăm cât de importantă este această sinergie cinstită și
bine orchestrată ca un sistem să funcționeze într-o societate. De asta spun că
Ignoranța din vârful imperiului se va răspândi ca o ciumă și-l va distruge.
Avem o mare responsabilitate ca cetățeni pentru a-i indentifica și a le amenda
crima.
Dacă
în perioada comunismului, în vest era criticată doctrina de spălare a maselor
cu vise de comunitate și raiuri de basm împărătesc precum: țara noastră - casa
noastră și că toți suntem o familie, acum după ce jovialul Ronald Reagan și
supra-orgoliosul Gorbaciov au distrus CALUL NEGRU, balanța mondială. Vestul s-a
angajat în același tip de doctrină, însă de data asta a violenței și călcatul
peste cadavrul aproapelui. Cel mai tare câștigă. Fiecare pentru el.
Dacă
războaiele și suferința sunt motoarele evoluției conștiinței omului, atunci
dumnezeul biblic nu există. Sau există pus intenționat de tirani ca să creeze
opoziția. Unii muncesc și când recolta e gata, năvălim și prădăm. După ce s-a
înavuțit, imperiul începe să se destrăbăleze și dispare. Se naște un altul și
tot așa. Deci, suntem cobaii unui experiment și acesta nu este Dumnezeul meu.
Revelația lui Iisus Hristos după Ioan de Patmos, capitolul 6 versetele 1-8 ne spune că cei patru călăreți sunt
considerați a simboliza Ciuma, Războiul, Foametea și, respectiv, Moartea. Că
cei patru călăreți aduc Apocalipsa asupra lumii înainte de Judecata de Apoi.
Dacă
Dumnezeu e viața, atunci el nu este interesat în amănuntele arderii ei. El doar
apare din când în când și mai pune lemne pe foc când acesta mocnește adică,
atunci când ne vede crescând ca varza în grădină, fericiți în razele soarelui.
Investește zeci de miliarde de dolari anual în Calul galben, în arme nucleare.
Îi
aud pe toți marii filozofi vorbind de Nice. Nu citisem nimic de Nice și am zis,
ia să caut să citesc și eu ceva din filozofia lui, dar nu l-am găsit pe
nicăieri și urmărind un interviu subtitrat, am descoperit că numele pronunțat
Nice se scrie Nietzsche. Dumnezeule, mi-am zis! Păi eu când lucram la marea
companie Natra prin anii ’90, îl citeam în pauza de masă. Odată s-a întâmplat
să vină directorul fabricii să ia prânzul în cantina care avea bucătărie
restaurant pentru 500 de muncitori și mâncând m-a întrebat ce citesc. Când i-am
arătat coperta, a rămas perplex pentru că și el încercase, dar nu a înțeles
nimic. Și mi-a recomandat să-mi cumpăr un laptop că e mai ușor să car o
librărie așa decât cu o mână de cărți după mine prin fabrică.
David
Lean, Werner Herzog, George Lucas, vorbesc de ei căci sunt din generația mea,
toți au răspuns când au fost întrebați de către studenți cum să ajungă să facă
un film că azi e simplu. Nu e ca pe vremuri când trebuia să faci rost de un
aparat de filmat care era scump, de role de film scumpe pe care Lucas spunea că
ucenic fiind aduna rămășițele din tobele rămase neterminate de la sfârșitul
zilei de filmare în aparate cu echipele de profesioniști pe care le folosea
apoi în filmele sale studentești. Eu, la rândul meu ca cineamator umblam prin
marele orașe ale României ca să cumper role de film 2x8 mm care durau 3 minute
pentru că nu se găseau fiind din import, ca să adun să-mi pot face un filmuleț
de 10 minute, pentru competiții. Azi specialiștii afirmă că tehnologia digitală
îi ajută pe toți să devină cineaști. Că azi nu mai e o problemă să faci un
film.
E o
părere greșită, cred. Când s-a inventat creionul, toți au spus că de acum își
vor scrie propriile cărți. Nu s-a întâmplat, pentru că a scrie o nuvelă sau
roman e o artă, cere talent, înclinație, experiență de viață, imaginație etc.
Toți putem sufla într-un fluier și scoate sunete, însă nu e magie precum
flautul lui Mozart. Apoi se spune că de acum calculatorul ne va face filmele.
Oare? Îi vezi pe șmecherii sau promotorii de software cum pun zece poze
împreună într-un program în calculator și apoi te uiți la ele fascinat de ce se
întâmplă pe ecran. Nu-ți mai iei ochiul de pe fir. Vai, ce efecte frumoase și
mișcări finuțe, constante, cursive etc. Despre ce e vorba? E acesta un film
care să-ți emancipeze conștiința, să te transporte undeva? Nu. Acestea sunt
mișcările cobrei când își hipnotizează prada. Tu privești pe ecran cu creierul
mic în stare de alertă. Animalul din tine e în pericol și nu-ți iei ochii de pe
ecran până când primești comfirmare că pericolul a trecut. Asemenea e și cu
muzica. Dacă sună continuu, ești în aceeași stare de alertă. Dacă mângăi părul
partenerului încet și finuț, lin de sus în jos creezi o emoție, o poveste care
vine cu tine, însă dacă o lovești brusc repetând același gest de sus în jos, se
sperie și fuge. Instinctul animalic declară pericol și se apără.
Revin
acum la Joseph Goebbels, care reducând vocabularul și educația, aducea
populația aproape de animal, o speria cu ușurință manipulând masele în ce
direcție voia. Este exact ce se întâmplă cu internetul și mass-media azi. Este
folosit cu poftă și lăcomie pentru a acapara și a face bani încât nu se
realizează că fără voia noastră reducem populația la nivelul pisicuțelor care
aleargă după ghemuleț. Propaganda continuă a violenței și atracției prin fals
extraordinar duce la exterminare sigură a îmbogățirii conștiinței. Civilizația
e pusă pe fugă, aleargă accelerat până la ardere completă. Oare asta vrem, oare
asta vrea Dumnezeu? Dacă Dumnezeu consideră că războiul și suferința e scopul
ajungerii la El, atunci înseamnă că suntem niște cobai și el un profesor
distrat.
Omul,
ca să creeze artistic are nevoie de emancipare și cunoastere și asta vine din
interiorul lui. Un interior la care trebuie să lucreze și să-l găsească.
Înțelepciunea sunt crăpături spre lumină. Când apare, trebuie s-o apuci de
aripi și să-i desfaci obloanele. Te ridici în mușchi, îți tragi picioarele
ghemuit în sus, obloanele se închid sub tine și ești înăuntru. Îi simți
căldura, te înfășoară, deschizi ochii și zâmbești. E o nouă lume. O civilizație
evoluează și crește. Cea din urmă, dacă sare brusc în față nu va fi în stare să
se transpună fără educație. O simfonie nu poate fi traăită fără un antrenament
în timp, deasemeni vizionarea unei piese de teatru sau balet, lectura unui roman
sau poezie, admirația unei sculpturi sau pictură. Munca e asiduă, iar
puturosului nu-i convine să muncească, așa că umblă după căi scurte și
trișează.
Arta
adevărată care să evolueze conștiința poate fi generată doar de o altă
conștiință înnobilată. Deci, poți avea toate aparatele mobile din lume ele nu
vor face artă fără un talant/talent care să o opereze. Opera vine din artist.
Însă problema mare acum e că artistul este tot mai mult izolat prin tot felul
de reguli, restricții și platforme de expunere. CULTURA, în special izvorul,
ARE UN MARE ROL ÎN CONSTRUIREA ARTISTULUI și cum globalizarea impune
uniformizare, prin reducerea culturii locale, reducerea totală la accesul
platformei de expunere locală prin invazia corporatistă monoteistă, șansa
artistului este nulă. Este ca și cum ai cere întregii planete să consume doar
cartofi din grădina cu legume deorece cresc ușor, neglijându-se restul miilor
de varietăți.
Când
Sufletul local moare, se rupe o altă șansă din sufletul planetei și de aici din
univers și Dumnezeu. Noi suntem parte din planetă și născuți să înflorim din ea
nu din corporații sau ideile pretențioase, considerate geniale ale unor
orgolioși obosiți și plictisiți de viață. Dacă pisica lui Montaigne știe ceva,
cred că ar trebui să-i dăm puțină atenție și vom descoperi căi noi de a
călători prin universul conștiinței Dumnezeu. E timpul să ne oprim din
așteptări și să sărim pe-un alt cal.
Ben
Todică
COMENTARII:
Frate BENULE,
Ești tu, lumina neatinsă de filozofiile
pământenilor academici, ești lumina experienței istoriei, și de aici se capătă
curățenia gândirii tale, observând mișcările deșertăciunilor create de om, de
omul ce azi crede că va pune căpăstrul pe Legile Naturii și o va duce unde va
vrea.
...Dar își taie singuri oamenii zilele vieții, calul din poveste are
aripi, are câmpia universului în care paște liber; omenirea își face propriul căpăstru,
pentru ei și-l fac, nu pentru Calul înaripat a lui Făt-Frumos din lacrimă,
voinicul apărător al popoarelor.
Este această scriere a frăției tale Benule, o lucrare sfântă pentru un doctorat
universal..., al vieții originare, care iată unde a ajuns, după atâtea
filozofii și științe ultratehnologice, dar cu aceleași rezultate în decursul
mlioanelor de ani! Autodistrugerea!
Ai scris ceva genial!
Cu drag și frăție
Ioan Miclău-Gepianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu