COLUMNA, MECCA NOASTRĂ
~*~
Ce ni-i Columna nouă, acelora de-acum?
Eu zic că-i începutul jertfelnicului drum,
Ce tot îl facem Doamne, de
la-nceputul lumii,
Să fim aicea liberi, mereu pe fața humii.
Când ochii mei nevrednici mereu la ea se-nchină,
Îi văd cu ochii minții, pe dacii fără vină
Cum și-apărară vatra și neamul di-mpreună,
Aicea libertatea rămâie-n veci stăpână,
Iar pentru asta încă la ceruri
dat-au vamă
Viața lor lumească, fără le fie teamă.
De-ceea, ea, Columna, icoană-i de-nchinat
Pe-altarul vieții noastre, însemn înlăcrimat
De jertfă ne-ntreruptă, și-apoi de vii modele
Ne fie să ne deie putere-n clipe
grele,
De nu-i uităm pe dânși că-s cap la neamul care
Porni din străvechime, a noastră cea cărare.
Ierați-ne că astăzi suntem doar privitori
La jetfa voastră care, ne face-n
veci datori
Să fim ca voi de-atuncea, netemători de moarte
Când neamul și cu țara de nenoroc au parte.
Azi noi suntem doar umbre, fricoase, temătoare,
La ce-ați fost voi atuncea, jertfenici și-n onoare.
**
Mă-nchin în fața voastră, strămoși care-n trecut
Cu viața dată jertfă mi-ați însfințiți ăst lut,
Că ne-ați lăsat o pildă ne fie veșnic vie
De cum se ține-o țară să-mi stea în veșnicie,
Doar dacă are-n dânsa bărbați adevărați,
Ce stau în fața morții, mereu neînfricați.
***
Strămoși ai mei, în carnea pietrei milenii sta-veți nemuriți
Și-acolo, pe Columna noastră, veți fi aidoma unor sfinți
Ce priveghează viața noastră, îndemn ne fie-n viitor,
La neamul nostru ce-n vecie, le-om fi de-apururea datori.
~*~
20.09.2021
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu