Două
treimi nu vor să lupte pentru „țara asta”
Cornel
Nistorescu
02
Februarie 2022
Dumnezeule, cît de repede se schimbă
lumea! De la lună la lună, defilează cu alte fețe. Ba, uneori, și le drege de
la o zi la zi. Întorci capul spre miază noapte și cînd ai revenit cu ochii la
răsărit este altfel. Nu mai clocotește cerul. Un nasture de foc iese din burta
orizontului. Am trecut și trecem prin zeci de valuri și curente. De la
îmbrăcăminte la limbaj, de la telefon la aparatul de fotografiat, de la tipar
la net, de la legături directe la wireless, de la reguli de comportament la
muzică și antimuzică.
Telefonul de ebonită se îneacă în praf
lîngă mașina de scris și lîngă plugul de lemn. Faxul s-a demodat ca și becul cu
dulie, ca telexul și ca bietul reșou. Îmi vine să plîng după toate obiectele cu
care m-am împrietenit în situații limită sau în nopțile de scris. Pe unele
încerc să le salvez. Mă leagă de ele atîtea amintiri. Rămîn copilului meu
căruia nu-i spun nimic. Ce-mi evocă mie ca timp și ca univers este destinat să
ia calea coșului de gunoi. Ne despărțim pe tăcute și ne predăm clipelor trăite.
Toate cele care ne înconjoară sunt diferite și nu mai seamănă cu nimic.
Copilăria este o luminiță la marginea lumii.
Mama povestea cu multă candoare cum și-a
dat seama că ar trebui mîncată o portocală abia cînd a văzut o coaje proaspătă
aruncată în zăpada de la marginea drumului. S-a democratizat mîncarea. Cireșe
din Chile în ianuarie, ananas din Malaezia, roșii din Maroc, zmeură din
Uruguay, carne proaspătă de vită din Argentina. Cu 5 lei duci acasă 1 kilogram
de spinări de somon. Cu zece lei, un cerșetor poate cumpăra o porție de doradă
sau de șalău. S-a democratizat și călătoria. Cu 15 euro un cerșetor poate zbura
la Roma și se poate întoarce cu sufletul oxigenat de măreția și patina
monumentelor.
S-a liberalizat și comunicarea. Ultimul
tont poate suna la Polul Sud și poate întreține o conversație cu un indian de
pe Insulele Solomon. Liber și la îmbrăcăminte. Cine n-a mers la Timișoara să
cumpere bluejeans de la sîrbi nu știe cît de închisă era piața românească din
spatele Cortinei de Fier. Acum, se copiază orice. Cu cîțiva marafeți îmbraci un
tricou cu însemnele celei mai faimoase mărci. Urmărești în direct un turneu de
la Antipozi. Te poți parfuma provocator chiar dacă ține numai o oră. Cam tot
atît țin întîlnirile și iubirile. Unii nu mai coboară din intermundii. Se
cunosc, se îndrăgostesc și se despart pe net. Parcă ne-am fi născut pe bandă
rulantă.
Unii schimbă țara ca și cum ar alege altă
pereche de teniși. Par mai legați de pantofii sport decît de părinți sau de
locul de naștere. Și nu-i înjură și nici nu-i scuipă nimeni. Libertate și
paralibertate! Poți să-ți schimbi înfățișarea, sexul, hainele, cetățenia,
slujba, domiciliul, credința, numele, poți să crăpi pe stradă sau să pleci în
cosmos. Orice este posibil. Nu ești îngrădit decît de propriile tale limite.
Atîta poți și atîta trăiești! În cele mai multe împrejurări și locuri, nici nu
mai contează cum. Cineva întreba la B1 TV de un sondaj privitor la procentul
celor dispuși să lupte pentru apărarea României. Nu există pentru că răspunsul
majorității ne-ar face să crăpăm de rușine.
Patriotismul a devenit o trăire desuetă,
ridicolă, demodată. În trei decenii, a dispărut din limbajul uzual. A devenit o
virtute să te dai în stambă la televiziuni înșirînd hibe, păcate și
disfuncționalități „din țara asta”.
Tara noastră nu mai are nume. Se numește
doar „țara asta” și poate fi schimbată cu ușurință și fără lacrimi. Mahării
României evită subiectul. Doar nu vi-l imaginați pe Băsescu sau pe Iohannis
vorbind despre patriotism! Ultimul este preocupat numai de combaterea
antisemitismului (de schimbările climatice, de pârtiile de schi, de mersul pe
bicicletă - n.r.) și de naveta la Sibiu. La ora cînd dau să închei acest
articol, pe chestionarul publicat în „Cotidianul”, 63% dintre cei preocupați de
tensiunile de la granița Ucrainei au răspuns că nu sunt dispuși să lupte pentru
apărarea României în caz de război[1].
Aranjament grafic - I.M.
-------------------------------------
[1] sursa -
https://www.cotidianul.ro/doua-treimi-nu-vor-sa-lupte-pentru-tara/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu